ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8769/2009

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 559 din 24 octombrie 2008 a respins contestația formulată de G.I.M. și R.K.M.S. în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 împotriva P.M. Cluj, a M. Cluj-Napoca și C.L.M. Cluj ca nefondată și pentru lipsa legitimării pasive față de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj-Napoca. Instanța a reținut că imobilul solicitat de reclamante, format din teren și construcție a fost preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1952 și că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în condițiile stabilite de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Raportul de expertiză topo efectuat în cauză a concluzionat că din totalitatea suprafeței de teren cu care statul s-a înscris în Cartea funciară, două parcele, una în suprafață de 455 m.p. și cealaltă de 337 m.p. sunt libere de construcții, restul terenului fiind ocupat de blocuri de locuințe, alei de acces auto, parcări betonate, trotuare și spații verzi, str. Pasteur, str. Viilor și Aleea Mestecenilor. Parcelele de teren identificate ca fiind libere se găsesc între blocuri, într-o zonă urbanistică cu regim bine determinat, iar restituirea acestora în natură ar stânjeni folosința normală a blocurilor de locuințe situate în vecinătate, în afară de faptul că nu ar fi o măsură de reparație profitabilă reclamantelor, deoarece s-ar afla sub incidența O.G.

nr. 114/2007 de completare a Legii mediului. Instanța de fond nu a putut acorda reclamantelor bunuri în compensare deoarece din lista de inventar al imobilelor din domeniul privat al statului nu a putut fi identificat un bun imobil care să poată căpăta o atare afectație, motiv pentru care reclamantele, în final nu și-au mai susținut un atare capăt de cerere. Tribunalul a înlăturat solicitarea reclamantelor privitoare la pronunțarea unei soluții de acordare a despăgubirilor potrivit evaluărilor din raportul de expertiză față de statuările din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a reținut lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aceasta fiind o structură administrativă lipsită de personalitate juridică.

Prin decizia nr. 27/ A din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamantele G.I.M. și R.K.M.S. împotriva sentinței civile nr. 559 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii parțiale a contestației și anulării parțiale a dispoziției nr. 10329 din 28 noiembrie 2007 emisă de P. Cluj-Napoca, în limita suprafeței de 812 m.p., menținând restul dispozițiunilor acesteia privitoare la acordarea despăgubirilor pentru casa demolată și diferența de teren în suprafață de 3508 m.p., înscrisă în C.F. 5177 Cluj-Napoca. Instanța de apel a dispus restituirea în natură a celor două parcele libere identificate conform raportului de expertiză ing.

M.S. și a schiței de dezmembrare efectuată de același expert, în suprafață de 357 m.p. având nr. top nou format 960/3 și 455 cu nr. top nou 960/2. Restul dispozițiunilor sentinței a fost păstrat, pârâții fiind obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250,75 lei către reclamante. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pe terenul cu nr. top 960 din C.F. 5177 Cluj sunt construite blocuri de locuit, străzi și alei, iar din suprafața totală de 4315 m.p. (1200 stj.) au rămas două parcele libere de construcții, străzi, alei și anume; parcela top 960/2 în suprafață de 455 m.p. în Aleea Mestecenilor și parcela cu nr. top 960/3 în suprafață de 359 m.p. în Aleea Mestecenilor.

Construcția preluată abuziv de stat a fost demolată, pentru aceasta prin decizia contestată au fost acordate despăgubiri. Prin dispoziția atacată pârâtul nu a făcut nici o mențiune cu privire la existența unor astfel de impedimente care duc la imposibilitatea restituirii în natură a parcelelor de teren identificate de expert ca fiind „libere” în sensul pct. 10.3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și ale legii de referință, ci s-a mărginit să afirme doar că cele două parcele de teren reprezintă în fapt spații verzi, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză topografică judiciară și nu a dovedit această împrejurare prin alte mijloace de probațiune, motiv pentru care instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de fond este greșită.

Mai mult decât atât, curtea a reținut ca incidența în speță a O.U.G. nr. 114/2007 cu privire la posibilitatea măsurii reparatorii de restituire în natură a celor două parcele de teren libere în sensul Legii nr. 10/2001, este străină de natura pricinii deoarece, în cadrul procesual fixat de reclamanți potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este chemată să analizeze doar legalitatea și temeinicia dispoziției P. Cluj-Napoca și nu oportunitatea acordării măsurilor reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001. Curtea de apel a înlăturat și critica reclamantelor privitoare la stabilirea valorii despăgubirilor de către expertul M.S., deoarece potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent în condițiile titlului VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere aceste considerente, instanța de apel a admis parțial apelul reclamantelor și a schimbat sentința, în sensul anulării parțiale a dispoziției nr. 10329 din 28 noiembrie 2007 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și restituirea în natură a celor două parcele libere de teren, de 357 m.p. și respectiv 455 m.p. În recursurile declarate și motivate în drept pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâții P. Cluj-Napoca, M. Cluj-Napoca prin primar și C.L.M. Cluj critică decizia civilă nr. 27/A/2009 a Curții de Apel Cluj, prin aceea că instanța în mod greșit a dispus restituirea în natură a parcelelor de teren identificate ca fiind libere, întrucât așa cum reiese din raportul de expertiză topo, acestea se găsesc între blocuri și nu s-a identificat dacă nu sunt afectate de utilități.

Mai mult, terenurile amenajate ca spații verzi nu pot fi afectate construcțiilor, iar terenul ce face obiectul evaluării este integrat domeniului public, aprobat prin H.G. nr. 193/2006, și nu poate face obiectul revendicării. Recursurile sunt întemeiate. Este de necontestat că imobilul revendicat de reclamante, construcție și teren, a fost preluat abuziv în patrimoniul S.R. în temeiul Decretului nr. 92/1950 și că reclamantele, descendentele fostului proprietar al imobilului, sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Potrivit raportului de expertiză topo efectuat în cauză construcția a fost demolată iar din totalitatea terenului în suprafață de 4315 m.p.

(1200 stj.p) înscrisă în cartea funciară, expertul a identificat două parcele neafectate de construcții, una în suprafață de 455 m.p. și cealaltă în suprafață de 357 m.p., restul terenului fiind afectat de blocuri de locuințe, alei de acces auto, parcări betonate, trotuare și spații verzi, str. Pasteur, str. Viilor și Aleea Maestecenilor. Având în vedere concluziile raportului de expertiză și că pârâtul, M. Cluj nu a făcut nici o obiecție cu privire la posibilitatea restituirii în natură a parcelelor identificate de expert ca fiind „libere” mărginindu-se să afirme doar că cele două parcele de teren reprezintă în fapt spații verzi, instanța de apel a procedat la schimbarea sentinței și anularea parțială a deciziei emisă de primar în sensul restituirii în natură a celor două parcele reclamanților.

Instanța de apel a greșit atunci când a dispus restituirea în natură a parcelelor de teren identificate ca fiind libere fără a stabili, în raport de poziția adoptată de M. Cluj față de suplimentul raportului de expertiză dacă într-adevăr cele două parcele aflate între blocuri, au destinația de spații verzi aferente blocurilor învecinate, cu un regim urbanistic bine determinat și dacă acestea realizează aliniamentul stradal de amplasare a blocurilor, reglementat prin planul de sistematizare. Mai mult, instanța nu a identificat în raport de art. 10 din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 dacă terenurile sunt sau nu afectate de utilități, față de rezervele făcute de P. Cluj-Napoca la suplimentul de expertiză, dispunând în acest sens completarea acesteia.

Instanța de apel a considerat că incidența O.U.G. nr. 114/2007 este străină de natura pricinii, înlăturând fără suport probator observațiile primarului la suplimentul expertizei topo, cum că terenurile atribuite nu pot primi destinația de terenuri construibile față de prevederile Legii Mediului modificată prin O.G. nr. 114/2007, care statuează că terenurile amenajate ca spații verzi prevăzute în documentațiile de urbanism nu pot fi afectate de construcții nu pot fi restrânse ca areal și că aceste terenuri care fac obiectul litigiului sunt încorporate domeniului public al Municipiului Cluj, aprobate prin H.G. nr. 193/2006. Având în vedere aceste considerente, care relevă nesoluționarea fondului cauzei, în temeiul art. 313 C. proc.

civ., recursurile declarate de M. Cluj-Napoca, P. Cluj-Napoca și C.L.M. Cluj-Napoca vor fi admise iar decizia Curții de Apel Cluj, va fi casată cu trimitere aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de P. Cluj-Napoca, M. Cluj-Napoca prin primar și C.L.M. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 27/ A din 09 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.