ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8769/2009

Asupra recursurilor civile

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă următoarele:

Tribunalul Cluj, prin

sentința nr. 559 din 24 octombrie 2008 a respins contestația formulată de G.I.M.

și R.K.M.S. în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 împotriva P.M. Cluj, a M. Cluj-Napoca

și C.L.M. Cluj ca nefondată și pentru lipsa legitimării pasive față de Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj-Napoca.

Instanța a reținut că

imobilul solicitat de reclamante, format din teren și construcție a fost

preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1952 și că

reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor în condițiile stabilite de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Raportul de expertiză topo

efectuat în cauză a concluzionat că din totalitatea suprafeței de teren cu care

statul s-a înscris în Cartea funciară, două parcele, una în suprafață de 455 m.p.

și cealaltă de 337 m.p. sunt libere de construcții, restul terenului fiind

ocupat de blocuri de locuințe, alei de acces auto, parcări betonate, trotuare

și spații verzi, str. Pasteur, str. Viilor și Aleea Mestecenilor.

Parcelele de teren

identificate ca fiind libere se găsesc între blocuri, într-o zonă urbanistică

cu regim bine determinat, iar restituirea acestora în natură ar stânjeni

folosința normală a blocurilor de locuințe situate în vecinătate, în afară de

faptul că nu ar fi o măsură de reparație profitabilă reclamantelor, deoarece

s-ar afla sub incidența O.G. nr. 114/2007 de completare a Legii mediului.

Instanța de fond nu a putut

acorda reclamantelor bunuri în compensare deoarece din lista de inventar al

imobilelor din domeniul privat al statului nu a putut fi identificat un bun

imobil care să poată căpăta o atare afectație, motiv pentru care reclamantele,

în final nu și-au mai susținut un atare capăt de cerere.

Tribunalul a înlăturat

solicitarea reclamantelor privitoare la pronunțarea unei soluții de acordare a

despăgubirilor potrivit evaluărilor din raportul de expertiză față de

statuările din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a reținut lipsa calității

procesuale pasive a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, aceasta

fiind o structură administrativă lipsită de personalitate juridică.

Prin decizia nr. 27/ A din 9

februarie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamantele

G.I.M. și R.K.M.S. împotriva sentinței civile nr. 559 din 24 octombrie 2008 a

Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii parțiale

a contestației și anulării parțiale a dispoziției nr. 10329 din 28 noiembrie 2007

emisă de P. Cluj-Napoca, în limita suprafeței de 812 m.p., menținând restul

dispozițiunilor acesteia privitoare la acordarea despăgubirilor pentru casa

demolată și diferența de teren în suprafață de 3508 m.p., înscrisă în C.F. 5177

Cluj-Napoca.

Instanța de apel a dispus

restituirea în natură a celor două parcele libere identificate conform

raportului de expertiză ing. M.S. și a schiței de dezmembrare efectuată de

același expert, în suprafață de 357 m.p. având nr. top nou format 960/3 și 455

cu nr. top nou 960/2. Restul dispozițiunilor sentinței a fost păstrat, pârâții

fiind obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250,75

lei către reclamante.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că pe terenul cu nr. top 960 din C.F. 5177 Cluj sunt construite

blocuri de locuit, străzi și alei, iar din suprafața totală de 4315 m.p. (1200

stj.) au rămas două parcele libere de construcții, străzi, alei și anume;

parcela top 960/2 în suprafață de 455 m.p. în Aleea Mestecenilor și parcela cu nr.

top 960/3 în suprafață de 359 m.p. în Aleea Mestecenilor. Construcția preluată

abuziv de stat a fost demolată, pentru aceasta prin decizia contestată au fost

acordate despăgubiri.

Prin dispoziția atacată

pârâtul nu a făcut nici o mențiune cu privire la existența unor astfel de

impedimente care duc la imposibilitatea restituirii în natură a parcelelor de

teren identificate de expert ca fiind „libere” în sensul pct. 10.3 din normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și ale legii de referință, ci s-a

mărginit să afirme doar că cele două parcele de teren reprezintă în fapt spații

verzi, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul

de expertiză topografică judiciară și nu a dovedit această împrejurare prin

alte mijloace de probațiune, motiv pentru care instanța de apel a concluzionat

că soluția instanței de fond este greșită. Mai mult decât atât, curtea a

reținut ca incidența în speță a O.U.G. nr. 114/2007 cu privire la posibilitatea

măsurii reparatorii de restituire în natură a celor două parcele de teren

libere în sensul Legii nr. 10/2001, este străină de natura pricinii deoarece,

în cadrul procesual fixat de reclamanți potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, instanța de judecată este chemată să analizeze doar legalitatea și

temeinicia dispoziției P. Cluj-Napoca și nu oportunitatea acordării măsurilor

reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001.

Curtea de apel a înlăturat

și critica reclamantelor privitoare la stabilirea valorii despăgubirilor de

către expertul M.S., deoarece potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent în condițiile titlului VII

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere aceste

considerente, instanța de apel a admis parțial apelul reclamantelor și a

schimbat sentința, în sensul anulării parțiale a dispoziției nr. 10329 din 28

noiembrie 2007 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și restituirea în

natură a celor două parcele libere de teren, de 357 m.p. și respectiv 455 m.p.

În recursurile declarate și

motivate în drept pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pârâții P. Cluj-Napoca,

M. Cluj-Napoca prin primar și C.L.M. Cluj critică decizia civilă nr. 27/A/2009

a Curții de Apel Cluj, prin aceea că instanța în mod greșit a dispus

restituirea în natură a parcelelor de teren identificate ca fiind libere,

întrucât așa cum reiese din raportul de expertiză topo, acestea se găsesc între

blocuri și nu s-a identificat dacă nu sunt afectate de utilități.

Mai mult, terenurile

amenajate ca spații verzi nu pot fi afectate construcțiilor, iar terenul ce

face obiectul evaluării este integrat domeniului public, aprobat prin H.G. nr. 193/2006,

și nu poate face obiectul revendicării.

Recursurile sunt întemeiate.

Este de necontestat că

imobilul revendicat de reclamante, construcție și teren, a fost preluat abuziv

în patrimoniul S.R. în temeiul Decretului nr. 92/1950 și că reclamantele,

descendentele fostului proprietar al imobilului, sunt persoane îndreptățite la

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Potrivit raportului de

expertiză topo efectuat în cauză construcția a fost demolată iar din totalitatea

terenului în suprafață de 4315 m.p. (1200 stj.p) înscrisă în cartea funciară,

expertul a identificat două parcele neafectate de construcții, una în suprafață

de 455 m.p. și cealaltă în suprafață de 357 m.p., restul terenului fiind

afectat de blocuri de locuințe, alei de acces auto, parcări betonate, trotuare

și spații verzi, str. Pasteur, str. Viilor și Aleea Maestecenilor.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiză și că pârâtul, M. Cluj nu a făcut nici o obiecție cu

privire la posibilitatea restituirii în natură a parcelelor identificate de

expert ca fiind „libere” mărginindu-se să afirme doar că cele două parcele de

teren reprezintă în fapt spații verzi, instanța de apel a procedat la

schimbarea sentinței și anularea parțială a deciziei emisă de primar în sensul

restituirii în natură a celor două parcele reclamanților.

Instanța de apel a greșit

atunci când a dispus restituirea în natură a parcelelor de teren identificate

ca fiind libere fără a stabili, în raport de poziția adoptată de M. Cluj față

de suplimentul raportului de expertiză dacă într-adevăr cele două parcele

aflate între blocuri, au destinația de spații verzi aferente blocurilor

învecinate, cu un regim urbanistic bine determinat și dacă acestea realizează

aliniamentul stradal de amplasare a blocurilor, reglementat prin planul de

sistematizare.

Mai mult, instanța nu a

identificat în raport de art. 10 din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3 din normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 dacă terenurile sunt sau nu

afectate de utilități, față de rezervele făcute de P. Cluj-Napoca la

suplimentul de expertiză, dispunând în acest sens completarea acesteia.

Instanța de apel a

considerat că incidența O.U.G. nr. 114/2007 este străină de natura pricinii,

înlăturând fără suport probator observațiile primarului la suplimentul

expertizei topo, cum că terenurile atribuite nu pot primi destinația de

terenuri construibile față de prevederile Legii Mediului modificată prin O.G. nr.

114/2007, care statuează că terenurile amenajate ca spații verzi prevăzute în

documentațiile de urbanism nu pot fi afectate de construcții nu pot fi

restrânse ca areal și că aceste terenuri care fac obiectul litigiului sunt

încorporate domeniului public al Municipiului Cluj, aprobate prin H.G. nr. 193/2006.

Având în vedere aceste

considerente, care relevă nesoluționarea fondului cauzei, în temeiul art. 313 C.

proc. civ., recursurile declarate de M. Cluj-Napoca, P. Cluj-Napoca și C.L.M. Cluj-Napoca

vor fi admise iar decizia Curții de Apel Cluj, va fi casată cu trimitere

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de P. Cluj-Napoca, M. Cluj-Napoca prin primar și C.L.M. Cluj-Napoca împotriva

deciziei nr. 27/ A din 09 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2009.