ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5021/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5021/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,
asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj,
secția civilă, la 6 martie 2006 reclamantele B.A. și N.E. au solicitat, în
contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local al municipiului
Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 503
din 6 februarie 2006 emisă de primar și emiterea unei noi decizii de
restituire în natură a terenului confiscat abuziv, să se constate că
reclamantele sunt moștenitoare legale și proprietare ale imobilului în cotă de
½ situat în Cluj-Napoca, obligarea pârâților să recunoască dreptul de
proprietate al reclamantelor.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele sunt
proprietare în cotă de ½, prin moștenire, a terenului situat în
intravilanul orașului Cluj-Napoca înscris în C.F. nr. 19442/topo 10471
Cluj-Napoca.
Prin sentința civilă nr. 748 din 7 septembrie 2006
Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a dispus anularea
Dispoziției nr. 503 din 6 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca
și l-a obligat pe primar să emită o nouă dispoziție prin care să dispună în
favoarea reclamantelor restituirea în natură a cotei de ½ din terenul
liber de construcții și lucrări de utilitate publică în suprafață de 405 mp,
situat în Cluj-Napoca, mai puțin aleea cu scări ce asigură accesul la blocul de
locuințe. Au fost acordate despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota
de ½ din terenul în suprafață de 595 mp ocupat de construcții și lucrări
de utilitate publică situat la aceeași adresă.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Consiliul
municipiului Cluj-Napoca pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că
potrivit raportului de expertiză efectuat rezultă că din terenul revendicat de
reclamante nu poate fi restituită în natură suprafața de 575 mp ocupată de
blocul de locuințe și aleea de acces la imobil, pe considerentul că aceasta
este ocupată de construcții autorizate și lucrări de utilitate publică. Restul
suprafeței poate fi restituită în natură, nefiind afectată de construcții
autorizate, servituți legale sau lucrări de utilitate publică. Împrejurarea că
mai mulți locatari ai blocurilor învecinate își parchează autoturismele pe
această porțiune de teren nu este suficientă ca să atribuie respectivei
porțiuni destinația de parcare publică în lipsa oricărei amenajări.
Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului
Cluj-Napoca a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 31 A din 14
februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie.
În considerentele hotărârii sale instanța de apel a
arătat că aleea de acces la blocul de locuințe este astfel amplasată încât taie
în două părți terenul ce urmează să le fie restituit reclamantelor în natură,
ceea ce reduce semnificativ valoarea lui economică. Reamplasarea aleii de acces
asigură trecerea fără dificultăți a locatarilor la bloc. Întrucât reclamantele
nu au declarat apel și nu există o autorizație de desființare a actualei alei
și de reamplasare a ei, prin decizia curții de apel nu s-a putut dispune
mutarea acesteia.
Apelantul a susținut pentru prima oară în apel că
terenul în litigiu ar face parte din domeniul public sau că este traversat de
canale colectoare.
În condițiile în care primarul nu le-a acordat
reclamantelor un teren echivalent cu cel expropriat, iar măsurile reparatorii
prin echivalent nu reprezintă o justă despăgubire, atât timp cât Fondul
Proprietatea nu este funcțional, soluția cea mai avantajoasă pentru reclamante
este atribuirea în natură a suprafeței care poate fi restituită către aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul
Primarul municipiului Cluj-Napoca critica, întemeiată în drept pe dispozițiile
art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Deși cu ocazia cercetării la fața locului instanța de
apel a reținut că terenul ce se solicită a fi restituit în natură constituie
alee de acces la un imobil bloc de locuințe, a preferat să sugereze o soluție
ridicolă de mutare a aleii, în loc să facă aplicabilitatea prevederilor
titlului VII din Legea nr. 10/2001, în sensul acordării de măsuri reparatorii.
Soluția instanței de apel este nefondată deoarece
primarul s-a pronunțat asupra notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001,
or asupra unei notificări nu se emit mai multe decizii ci una singură care
urmează să fie desființată sau menținută de instanță.
După cum rezultă din probațiunea administrată în
cauză, în speță este vorba de un teren situat într-o zonă sistematizată a orașului,
care face parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public.
Dispozițiile Legii nr. 10/2001 trebuie corelate cu
prevederile Legii nr. 213/1998 astfel că, din interpretarea acestor norme
rezultă că entitatea administrativă, ca persoană deținătoare, are plenitudinea
de competență în a aprecia, în funcție de necesitățile localității, dacă
dispune restituirea în natură a bunului sau acordă beneficiul celorlalte măsuri
reparatorii. În cauză s-a dovedit că terenul aparține domeniului public conform
inventarului aprobat prin Hotărârea Consiliului Local și este inalienabil,
insesizabil și imprescriptibil.
Deși recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile
art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., criticile formulate au putut fi încadrate
numai în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în
raport de care a și fost analizat, Înalta Curte apreciind că recursul este
nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește
prioritatea restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul legii față
de restituirea prin echivalent. Drept urmare, întrucât în raportul de expertiză
se arată că este liberă o porțiune de teren și nu s-a probat că aceasta ar fi
subtraversată de canale colectoare de interes public, restituirea în natură se
impunea.
Pe de altă parte, împrejurarea că terenul ar fi fost
inclus prin hotărârea Consiliului Local în categoria imobilelor aflate în
domeniul public de interes local, nu are relevanță asupra restituirii în natură
câtă vreme titlul statului nu a existat niciodată, terenul fiind preluat abuziv
prin expropriere. Restituirea nu este echivalentă cu înstrăinarea bunului, iar
caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al proprietății publice
nu privește aceste bunuri, ci doar bunurile intrate legal în proprietatea
statului.
Pentru ca un imobil intrat în patrimoniul statului în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 să poată fi trecut în domeniul public
sau privat al acestuia este necesar să fi intrat în proprietatea statului în
temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor
internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data
preluării lor de către stat [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998).
Stabilindu-se că preluarea nu s-a făcut în temeiul
unui titlu valabil, în mod corect instanța de apel a apreciat că porțiunea de
teren putea fi restituită în natură.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile
formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. astfel încât, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat cu
consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimatele reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul
Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 31 A din 14
februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie.
Obligă pe recurent la 1679,50 lei cheltuieli de
judecată către intimatele reclamante B.A. și N.E.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2007.