ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4212/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 mai 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, reclamantul S.F. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 6808 din 10 aprilie 2003, prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că părinții săi au fost strămutați în localitatea Rădăuți, județul Suceava, din comuna Hasan-Facâ, Dorostor – Bulgaria, la 25 noiembrie 1940, iar el s-a născut la 10 septembrie 1942, fiind ca și părinții, persoană strămutată.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 206 din 3 iunie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 6908/2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască statutul de persoană strămutată și să îi acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamantul are statutul de persoană strămutată, ca și părinții săi, care au fost strămutați din localitatea de domiciliu, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin tratatul bilateral, încheiat cu Bulgaria în septembrie 1940. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa județeană de Pensii Timiș, criticând sentința ca fiind nelegală, susținând, în esență, că reclamantul fiind născut la 10 septembrie 1942 în Rădăuți, județul Suceava, nu este persoană strămutată, astfel că nu se încadrează nici în situația copiilor născuți în perioada refugiului, fiind născut la un interval de timp de 22 luni de la strămutarea părinților.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persona care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În speță, recurenta nu contestă statutul de persoane strămutate pentru părinții reclamantului care la 25 noiembrie 1940, au fost sub incidența schimbului de populație stabilit prin tratatul cu Bulgaria, în septembrie 1940. Față de dovezile de la dosar, prin persoană strămutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit în mod nemijlocit condițiile acestui schimb de populație, prin părăsirea obligată a gospodăriei, cât și acelea care au avut de suferit indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit și asupra lor, cum este cazul copiilor care s-au născut în perioada după strămutarea părinților. Cum reclamantul s-a născut la 10 septembrie 1942, a avut de suferit împreună cu părinții săi consecințele strămutării, astfel că și acesta este îndreptățit să beneficieze de drepturile reparatorii prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Soluția instanței de fond este legală, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 206 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2003.