ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.L. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 9306 din 9 noiembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de aceasta. În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 7 din 17 ianuarie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

Totodată, a obligat pârâta, la 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 29 octombrie 1941, în localitatea Rădăuți, județul Suceava, unde părinții săi s-au refugiat în luna septembrie 1940, din Bulgaria, județul Durostor, ca urmare a aplicării Tratatului din 7 septembrie 1940, de la Craiova, dintre România și Bulgaria, privind schimbul de populație între cele două țări. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea.

În acest sens, a precizat că instanța a reținut că reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, fără a ține seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul părinților, ignorând, totodată, Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de aceeași autoritate. Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. În ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.

Cum reclamantul A.L. s-a născut la 29 octombrie 1941, în localitatea Rădăuți, județul Suceava, în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul schimbului de populație, dintre România și Bulgaria, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii, invocate de recurenta-pârâtă, atât la instanța de fond, cât și în recurs, sunt irelevante pentru soluționarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forță juridică și întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiației, neavând nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 7 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.