ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3915/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Timișoara, la data de 21 martie 2006, reclamanta G.G. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea

hotărârii nr. 9857 din 22 februarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au

făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, ca efect al

tratatului dintre cele două țări, iar ea s-a născut în perioada strămutării

acestora.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

142/PI din 18 aprilie 2006, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ

contestat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantei drepturile solicitate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că starea de fapt confirmă îndeplinirea prevederilor

legale incidente în persoana reclamantului, în condițiile în care nu există

justificare legală pentru a înlătura de la beneficiul legii, persoanele născute

în perioada refugiului, chiar dacă nu au fost concepute anterior strămutării

sau la maxim 300 de zile de la data acesteia.

Cu privire la Notele Casei

de Pensii, invocate de pârâtă în apărarea sa, instanța a apreciat că, prin

forța lor juridică inferioară, nu pot modifica ori completa legea, iar

referirile acestora la dispozițiile art. 654 C. civ., nu pot fi reținute,

întrucât acest text nu poate fi extins asupra drepturilor vizate de Legea nr.

189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

Recurenta a susținut că

intimata-reclamantă nu a făcut dovada calității de persoană strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu, pentru a putea beneficia de dispozițiile

art. 1 din lege, întrucât s-a născut la 25 martie 1943, în localitatea Gârlița,

județul Constanța, iar părinții săi au fost strămutați din localitatea

Doimușlar, județul Durostar, în septembrie 1940.

S-au invocat în acest sens

Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002,

emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale,

coroborate cu dispozițiile art. 654 C. civ. și cele ale Codului familiei,

referitoare la perioada de concepție.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins.

Conform dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în

condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi

compensatorii.

În aceste condiții,

dispozițiile Codului civil și cele ale Codului familiei, la care recurenta face

referire, nu au aplicabilitate în speță, iar interpretarea dată dispozițiilor

art. 1 lit. c) prin Precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, menționate în motivele de recurs, urmează a fi înlăturată,

întrucât acest act administrativ, prin natura lui juridică, nu poate completa

sau modifica legea în baza căreia a fost emis.

Față de considerentele

expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 142/PI din 18

aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.