ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 16 ianuarie 2004, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8685 din 8 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind același

statut de refugiat, cu aceștia și că, în mod nelegal, pârâta i-a respins

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de actul normativ invocat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 89 din 17

februarie 2004, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii contestate, cu

obligarea pârâtei să emită reclamantei, o nouă decizie cuprinzând drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că starea de fapt, necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea

prevederilor legale incidente, fiind atât în litera, cât și în spiritul legii,

faptul de a se recunoaște beneficiul acesteia, copiilor născuți în timpul

refugiului părinților, pentru efectul produs în viața întregii familii.

În ceea ce privește notele Casei

Naționale de Pensii, invocate în apărare de către pârâtă, acestea nu pot

modifica ori completa legea, fiind de o forță juridică inferioară.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând, în

esență, că prima instanță nu a ținut seama de Precizările nr. 3233 din 12

septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale, potrivit cărora de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu

sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul

părinților.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea constată că recursul este

nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 3 august 1943, în localitatea Târgu Ocna,

raionul Târgu Ocna, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Nu este întemeiată susținerea

recurentei privind precizările Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale, deoarece acestea contravin atât scopului, cât și spiritului

legii.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 89 din 17

februarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.