ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2016/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 26 octombrie 2004, reclamanta L.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9246 din 20 octombrie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la acordarea drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 447 din 15

noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantei L.F., a anulat hotărârea contestată

și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, că din documentele depuse la dosar, rezultă că reclamanta

s-a născut în timpul refugiului părinților săi și este îndreptățită să beneficieze

de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât au trăit în aceleași condiții,

iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea acestei categorii,

de la beneficiul legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând soluția, pentru

netemeinicie și nelegalitate, întrucât intimata-pârâtă nu era concepută la data

refugiului părinților săi și ca atare, prevederile Legii nr. 189/2000 nu-i pot

fi aplicabile, precum și că sentința atacată este contrară Precizărilor nr. 3233

din 12 septembrie 2001 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emisă de Casa de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945,

a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, refugiată sau

expulzată în altă localitate.

Textele legale au avut în

vedere persecuțiile din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincția între părinți și copii născuți în

perioada refugiului.

Traiul în refugiu a avut

consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților,

cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului.

Cum reclamanta s-a născut la

data de 5 august 1943, în localitatea Zece hotare, județul Bihor, unde părinții

săi erau deja strămutați, de la data de 15 mai 1960, aspect confirmat de actele

de la dosar (declarații de martori, autentificate), în mod corect Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a apreciat că

acesta beneficiază de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000.

Curtea va respinge apărarea

recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor Legii nr. 189/2000, prin

Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002,

emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,

întrucât aceste acte administrative nu pot avea drept consecințe, completarea

sau modificarea legii în baza căreia au fost emise.

Față de considerentele

expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 447 din 15

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2005.