ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4206/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4206/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia recurată, decizia nr.
610 pronunțată la data de 7 noiembrie 2002 în dosarul nr. 420/2002, secția
jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat
de recurentul-pârât G.M. împotriva sentinței nr. 24 din 24 aprilie 2002
pronunțată în dosarul nr. 31/2001 de Colegiul jurisdicțional din cadrul Camerei
de Conturi Bacău.
Pentru a pronunța această soluție,
secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința nr. 24 din 24 aprilie
2002, Colegiul jurisdicțional Bacău a admis pct. 4 al actului de vânzare și l-a
obligat pe pârâtul G.M. la plata sumei de 9.608.252 lei, plus dobânda aferentă,
cu titlu de despăgubiri în favoarea Consiliului Local Buhuși.
Colegiul jurisdicțional a reținut că
pârâtul, în calitate de primar al orașului Buhuși, prin dispoziția nr. 69 din 1
iulie 1999 a dispus încadrarea pe durată nedeterminată a numitului S.P. în
funcția de șef serviciu, cu un salariu lunar corespunzător gradului I A de
încadrare, deși potrivit statului de funcții aprobat prin hotărârea nr. 17 din
27 mai 1999 adoptată de Consiliul Local Buhuși, pentru funcția de șef al
serviciului de urbanism și lucrări publice, era prevăzut nivelul de salarizare
corespunzător gradului II.
Respingând recursul jurisdicțional,
secția jurisdicțională a susținut că: în mod legal, a reținut Colegiul
jurisdicțional Bacău răspunderea fostului primar care, în calitate de ordonator
principal de credite a dispus încadrarea numitului S.P. în gradul I, în loc de
gradul II, cu consecința plății unor drepturi salariale superioare celor
stabile prin statul de funcții aprobat prin hotărârea Consiliului Local Buhuși.
Împotriva acestei decizii a formulat
recurs pârâtul G.M. susținând, în esență, că această soluție a fost pronunțată
cu aplicarea greșită a legii, răspunderea pentru producerea prejudiciului
aparținând referentului T.C., din cadrul compartimentului personal -
salarizare, iar răspunderea pentru nerecuperarea prejudiciului de la
beneficiarul drepturilor salariale nelegale. aparține actualului primar.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin dispoziția
nr. 69 din 1 iulie 1999 emisă de recurent, primar al orașului Buhuși la acea
dată, numitul S.P. a fost încadrat în funcția de șef serviciu cu un salariu
lunar de 2.366.627 lei, în loc de 1.817.844 lei, cât era stabilit prin statul
de funcții aprobat prin H.C.L. nr. 17 din 27 mai 1999, corespunzător gradului
II de salarizare.
În mod corect au reținut instanțele
jurisdicționale culpa exclusivă a recurentului, dispoziția de încadrare fiind emisă
în lipsa unui referat al serviciului de specialitate.
Este adevărat că cererea numitului
S.P. pentru angajare apare cu rezoluția din data de 1 iunie 1999, de
repartizare către referentul T.C., dar aceasta a fost trecută ca referent III
la compartimentul salarizare-personal abia la data de 16 iunie 1999.
Oricum, la dosar nu există un
referat al compartimentului de salarizare și nici recurentul nu a susținut că,
la data emiterii dispoziției de încadrare, ar fi avut un astfel de document,
dispoziția fiind emisă doar în baza cererii de înscriere la concurs și a
procesului-verbal prin care P.S. a fost reușit.
În ceea ce privește critica
referitoare la răspunderea actualului primar pentru nerecuperarea sumelor
plătite nelegal, în mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale
inaplicabilitatea prevederilor art. 102–108 C. muncii, în vigoare la data
respectivă, răspunderea recurentului fiind angajată în condițiile art. 998 C.
civ. și ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea
Curții de Conturi.
Astfel fiind, cum motivele invocate
sunt neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.M.
împotriva deciziei nr. 610 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Conturi a României,
secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 noiembrie 2003.