ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 60, pronunțată la
data de 12 martie 2002 în dosarul nr. 2/2002, secția jurisdicțională a Curții
de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat de Consiliul Local al
orașului Bocșa, împotriva sentinței nr. 35 din 28 noiembrie 2001, pronunțată în
dosarul nr. 44/1999 de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Caraș
Severin.
Pentru a pronunța această soluție,
secția jurisdicțională a reținut că, prin sentința atacată, Colegiul
jurisdicțional a respins actul de sesizare împotriva fostului primar C.V.,
pentru stabilirea răspunderii juridice a acestuia, în legătură cu o pagubă de
18.637.911 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații executate la
un imobil-clădire care, ulterior, a fost restituit în natură printr-o hotărâre
judecătorească.
Respingând, la rândul său, recursul
jurisdicțional, secția jurisdicțională a reținut că răspunderea fostului primar
nu poate fi angajată în lipsa unei fapte ilicite și a vinovăției acestuia.
Astfel, reține secția
jurisdicțională, organizarea funcționării biroului de relații cu publicul în
imobilul respectiv și aprobarea executării reparațiilor s-a realizat prin
hotărârile nr. 72 din 8 august 1996 și nr. 53 din 6 mai 1997 ale Consiliului
Local Bocșa, în condițiile art. 28 și 31 din Legea nr. 69/1991, privind
administrația publică locală, în vigoare la data respectivă.
Împotriva soluției pronunțate de
secția jurisdicțională a formulat recurs Consiliul Local al orașului Bocșa
susținând, în esență, că hotărârile pronunțate de instanțele jurisdicționale sunt
nelegale și netemeinice, fostul primar purtând răspunderea pentru prejudiciul
produs Primăriei Bocșa, deoarece, deși avea cunoștință despre regimul juridic
incert al imobilului respectiv, cu rea-credință a inițiat hotărârile nr.
72/1996 și nr. 53/1997, inducând consilierii în eroare și determinând astfel
votarea și adoptarea unor hotărâri greșite.
Recursul este nefondat.
Așa cum s-a reținut chiar prin
raportul din 7 ianuarie 1999, încheiat de controlorii financiari din cadrul
Camerei de Conturi a județului Caraș-Severin, Consiliul Local Bocșa, prin
hotărârea nr. 72 din 8 august 1996, a aprobat funcționarea săptămânală a unui
birou al Primăriei Bocșa, de relații cu publicul, în cartierul Bocșa Română,
iar prin hotărârea nr. 53 din 6 mai 1997 a aprobat executarea lucrărilor de
reparații și mobilare a biroului respectiv, din imobilul situat în Cartierul
Bocșa Română, fostul primar fiind desemnat cu aducerea la îndeplinire a
hotărârilor respective.
Este adevărat că după executarea
lucrărilor respective, în valoare de 18.637.911 lei, imobilul a fost restituit
pe calea unei hotărâri judecătorești, în cotă de 3/8, fostului proprietar,
contravaloarea lucrărilor înregistrându-se, în final, ca prejudiciu în
patrimoniul localității.
Așa cum au reținut instanțele jurisdicționale,
fostul primar a acționat în conformitate cu prevederile art. 32 și art. 44
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/1991, republicată, aducerea la îndeplinire a
hotărârilor consiliului local fiind una dintre atribuțiile primarului, ca organ
executiv al administrației locale.
Oricum, din probele administrate nu
rezultă că fostul primar ar fi acționat cu rea-credință și că ar fi indus în
eroare consilierii locali, pentru a obține adoptarea hotărârilor pe care le
inițiase în conformitate cu atribuțiile sale legale.
Astfel, recursul este neîntemeiat,
soluția atacată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Consiliul Llocal al orașului Bocșa, județul Caraș-Severin, împotriva deciziei
nr. 60 din 12 martie 2002 a Curții de Conturi a României, secția
jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 iunie 2003.