ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7782/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 45 din 15

decembrie 1999, a fost admisă în parte, încheierea de sesizare a

compartimentului de control al Camerei de Conturi Caraș Severin și s-a stabilit

răspunderea juridică a pârâților L.C., pentru suma de 7.340.320 lei; A.T.,

pentru suma de 31.478.909 lei și B.C., pentru suma de 1.909.172 lei și au fost

obligați la câte 25.000 lei, cheltuieli de judecată; a fost respinsă sesizarea

pentru pârâții M.R., P.P., B.C. și S.I. și respinsă cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată față de Consiliul Local Bocșa.

Colegiul jurisdicțional al Camerei

de Conturi a reținut, în esență că pârâta L.C. a semnat situații de lucrări în

care erau prevăzute nelegal cheltuieli de aprovizionare, întrucât minuta din 5

august 1997 nu era semnată decât de antreprenor SC G. SA. Pârâtul A.T. a

declarat materialul lemnos exploatat (150 de plopi), din material de lucru, în

material de foc; iar pârâta B.C. a întocmit un contract de închiriere obținut

prin licitație de SC B.I. SRL, stabilind o chirie de 2.500 lei/mp/lună, deși

licitația a fost câștigată pentru o chirie de 5.600 lei/mp/lună.

În privința pârâților M.R., P.P., B.C.,

S.I., Colegiul a constatat că aceștia au executat dispozițiile date, fără a se

putea stabili vinovăția lor în producerea prejudiciului.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 167 din 6 aprilie 2000, a constatat nulitatea

recursului jurisdicțional declarat de pârâta B.C., a respins recursurile

jurisdicționale ale Consiliului Local Bocșa și al pârâtului A.T. și a admis

recursul jurisdicțional al pârâtei L.C., respingând actul de sesizare,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia nr. 3913 din 29 noiembrie 2001, a admis recursurile pârâților A.T., B.C.

și al Consiliului Local Bocșa și a casat, cu trimitere, decizia nr. 167 din 6

aprilie 2000, pronunțată de Curtea de Conturi, considerând încălcate,

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Lipsa motivelor de fapt și

de drept pe care se întemeiază hotărârea, lipsește posibilitatea instanțelor

superioare, de a exercita controlul judecătoresc.

În privința recursului declarat de

Consiliul Local Bocșa, instanța supremă a constatat că împuternicirea dată

semnatarului recursului jurisdicțional, este legală, așa încât greșit s-a

respins, ca fiind declarat de o persoană fără calitate.

Colegiul jurisdicțional al Curții de

Conturi, prin decizia nr. 227 din 21 mai 2002, a admis recursurile

jurisdicționale declarate de A.T., L.C., B.C. și Consiliul Local Bocșa și a

trimis cauza, spre rejudecare, instanței jurisdicționale de fond.

Instanța de recurs jurisdicțional a

reținut că, față de caracterul unitar al sesizării instanțelor, se impune

reluarea judecății fondului, pentru a se stabili autoritatea administrativă

competentă să reprezinte localitatea - în considerarea art. 42 alin. (2) din

Legea nr. 69/1991, acesta fiind primarul; cererile formulate de Consiliul local

nu justifică condițiile de exercițiu ale formelor procedurale ce alcătuiesc

acțiunea civilă.

Pe de altă parte, se va stabili

natura juridică a actului de constatare, dacă acesta e de natură a sesiza

colegiul jurisdicțional sau organele de urmărire penală, având în vedere

situația de fapt ce constituie obiectul cauzei, individualizată pentru fiecare

caz în parte, dispunându-se efectuarea unei expertize.

În rejudecare, Colegiul

jurisdicțional al Camerei de Conturi Mehedinți, prin sentința nr. 21 din 17

martie 2003, a respins încheierea de sesizare nr. 112 din 1 februarie 1999, ca

nelegală.

Instanța de fond a reținut că în

situația analizată nu este vorba de verificări efectuate pe parcursul execuției

bugetului, pentru a se putea întocmi un proces-verbal de constatare, în

condițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992.

Raportul controlorilor a avut în

vedere o sesizare adresată Președintelui României, fără a respecta

reglementările impuse de Curtea de Conturi, prin actul nr. 1006 din 4 martie

1998, astfel încât nu s-a conformat competențelor stabilite de Legea nr. 94/1992.

Pe de altă parte, procesele-verbale

de constatare se trimit procurorului financiar, iar rapoartele sunt trimise

completului constituit potrivit art. 36 alin. (1) lit. b) din lege.

Recursul jurisdicțional declarat de

Consiliul Local Bocșa, a fost admis prin decizia nr. 384 din 5 iunie 2003, a secției

jurisdicționale a Curții de Conturi și a fost trimisă cauza, spre rejudecare,

considerând că greșit instanța de fond a respins sesizarea.

Potrivit art. 51 din Legea nr. 94/1992,

una din modalitățile de învestire a Colegiului jurisdicțional este încheierea

de sesizare a completului constituit potrivit art. 31 alin. (1) din lege, iar

prezența Procurorului care a formulat susțineri și cereri și a pus concluzii,

acoperă neregularitățile modalității de învestire.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâtul A.T. a declarat recurs, susținând că încheierea de sesizare

este nelegală, pentru că procesele-verbale se trimit mai întâi, Procurorului

financiar, care stabilea competența organului care să soluționeze cauza.

Recurentul mai susține că în

conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 și art. 67

alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local Bocșa nu avea calitate

procesuală, așa încât instanța de recurs jurisdicțional nu a fost legal

sesizată.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Colegiul jurisdicțional al Camerei

de Conturi Mehedinți a fost sesizat prin încheierea nr. 112/1999, care a avut

la bază, actul de constatare intitulat „raport”, efectuat în temeiul procesului-verbal

de control.

Faptul că actul de sesizare s-a

adresat direct instanței, fără a parcurge procedura prealabilă, a analizei Procurorului

financiar, nu atrage nulitatea actului, cât timp acesta a fost confirmat de

procuror, în toate actele procesuale ale Colegiului jurisdicțional.

De aceea, în mod judicios, instanța

de recurs jurisdicțional a considerat, în temeiul dispozițiilor art. 51 din

Legea nr. 94/1992, republicată, că învestirea Colegiului jurisdicțional a fost

legală.

În privința calității procesuale a

Consiliului Local Bocșa, instanța de fond avea obligația să se pronunțe,

motivat.

Potrivit dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Prin decizia de casare nr. 227 din

21 mai 2002, instanța de recurs jurisdicțional a trasat obligația instanței de

fond, de a stabili dacă cererile formulate în numele Consiliului Local Bocșa,

sunt o inițiativă de interes local, în măsură să justifice exercițiul formelor

procedurale ce alcătuiesc acțiunea civilă.

Nepronunțându-se asupra acestei

situații, instanța de recurs jurisdicțional nu avea căderea să înlăture, pentru

lipsa calității procesuale, o persoană care a stat în proces de-a lungul

dezbaterilor și concluziilor puse pe parcursul celor trei cicluri procesuale

derulate.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat,

recursul declarat împotriva deciziei nr. 384 din 5 iunie 2003, pronunțată de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.T.,

împotriva deciziei nr. 384 din 5 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 octombrie 2004.