ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr.591, pronunțată la

data de 2 noiembrie 2001 în dosarul nr. 426/2001, secția jurisdicțională a

Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale formulate împotriva

sentinței nr. 30, pronunțată la data de 31 mai 2001 în dosarul nr. 19/2001 al

Colegiului jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a județului Bihor, de

către Consiliul Local Beiuș, ca fiind lipsit de interes și de pârâții O.N.,

N.I. și M.V., ca fiind neîntemeiate.

Pentru a pronunța această decizie,

secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 30 din 30

mai 2001, Colegiul jurisdicțional a admis în parte sesizarea formulată de

Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi a județului

Bihor și a dispus:

-obligarea pârâților O.N., primar

din luna iunie 2000 și Nicolae Ioana, contabil-șef, să plătească în solidar

suma de 11.240.124 lei și dobândă de 48, 48% pe an, începând cu 31 decembrie

2000, cu titlu de despăgubiri pentru paguba produsă orașului Beiuș, prin plata

nelegală a premiului anual (al 13-lea salariu), acordat persoanelor care ocupau

funcții de demnitate publică;

-obligarea în solidar a pârâților

M.V., secretar și N.I., la plata sumei de 10.092.145 lei și o dobândă de 48,48%

pe an, începând cu data plăților făcute în mod nelegal, ca indemnizație de

ședință pentru consilierul P.T. care, la 29 iunie 2000 devenise incompatibil,

fiind angajat ca administrator în aparatul propriu al Primăriei orașului Beiuș.

Împotriva acestei soluții au

formulat recurs jurisdicțional Consiliul Local Beiuș, ca reprezentant al

orașului Beiuș, precum și pârâții O.N., N.I. și M.V.

Respingând recursul jurisdicțional

formulat de Consiliul Local Beiuș, secția jurisdicțională a motivat că

recurentul nu justifică un interes legitim și nici un drept vătămat prin

sentința atacată, din moment ce Colegiul jurisdicțional dispusese neîntregirea

bugetului local.

În ceea ce privește recursurile

jurisdicționale formulate de pârâții obligați la plata despăgubirilor, secția

jurisdicțională a motivat:

-referitor la premiile anuale

plătite la sfârșitul anului 2000, foștilor primar și viceprimar și actualilor

primar și viceprimar: C.O., O.N., P.T. și I.V., care au deținut și respectiv,

dețin funcții de demnitate publică, a reținut că sunt aplicabile prevederile art.

20 din Legea nr. 54/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în

sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de

demnitate publică, care interzic plata unor astfel de drepturi salariale;

-referitor la sumele plătite ca

indemnizație de ședință, pentru consilierul P.T., validat la 28 iunie 2000 și

angajat în aparatul propriu al Primăriei la data de 29 iunie 2000, a reținut că

plățile au fost nelegale, deoarece acesta pierduse calitatea de consilier la

data angajării, ca urmare a incompatibilității stabilite de art. 15 lit. b) din

Legea nr. 69/1991, republicată.

Împotriva deciziei pronunțate de

secția jurisdicțională, au fost formulate recursurile de față.

Consiliul Local al orașului Beiuș a

susținut, în esență că soluția atacată este nelegală și netemeinică, deoarece

bugetul local nu a înregistrat nici un prejudiciu.

În recursul formulat, recurentul

O.N. a susținut că instanțele jurisdicționale au interpretat în mod greșit

prevederile art. 19 și 20 din Legea nr. 154/1998, care trebuiau completate cu

cele ale art. 17 și 18 din Legea nr. 40/1991, în temeiul cărora a acordat legal

premiile anuale pentru funcțiile de demnitate publică.

Recurentul M.V. a susținut că

hotărârile instanțelor jurisdicționale sunt lipsite de temei legal, neexistând

un raport de cauzalitate între atribuțiile sale de secretar al Consiliului

Local și prejudiciul produs prin plata indemnizației de ședință pentru

consilierul P.T., care devenise incompatibil.

Recurenta N.I. a criticat soluțiile

instanțelor jurisdicționale, susținând că plata premiilor anuale pentru

funcțiile de demnitate publică a avut ca temei legal prevederile art. 17 și 18

din Legea nr. 40/1991, iar plata indemnizației de ședință pentru consilierul

devenit incompatibil, nu o putea refuza la controlul preventiv, din moment ce

nu a existat o hotărâre prin care Consiliul Local să fi constatat

incompatibilitatea.

Recursul Consiliului Local Beiuș

este lipsit de interes, iar celelalte recursuri sunt neîntemeiate, pentru

motivele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește recursul

formulat de Consiliul Local Beiuș, secția jurisdicțională a reținut în mod

exact că acesta a avut calitatea procesuală de parte prejudiciată, interesul

său legal fiind acela de a contribui la reîntregirea bugetului local al

unității administrativ-teritorial pe care o reprezintă.

Or, promovarea recursului

jurisdicțional, cât și a recursului de față, tinde la diminuarea bugetului

local, ceea ce este împotriva interesului legal al persoanei juridice de drept

public, a cărei autoritate este Consiliul Local.

Astfel fiind, recursul declarat de

Consiliul Local Beiuș va fi respins ca fiind promovat în lipsa unui interes

legal.

În ceea ce privește recursul

declarat de recurentul pârât O.N.;

Instanțele jurisdicționale au

reținut, în mod corect, lipsa unui temei legal pentru plata premiilor anuale în

favoarea unor persoane cu funcții de demnitate publică, în cauză fiind

aplicabile prevederile art. 19 și 20 din Legea nr. 154/1998, iar nu ale art. 17

și 18 din Legea nr. 40/1991, republicată, privind salarizarea Președintelui și

Guvernului României, precum și a personalului Președinției, Guvernului și al

celorlalte organe ale puterii, care nu fac distincție între funcțiile publice

și funcțiile de demnitate publică.

Este necontestat că persoanele care,

în cauză, au primit premiul anual, au deținut sau dețineau funcții de demnitate

publică specificate în Anexa II a Legii nr. 154/1998.

Or, potrivit prevederilor art. 24

alin. (3) din aceeași lege, reglementările legale referitoare la alte drepturi

salariale, cum sunt raporturile, premiile și stimulentele, se aplică numai

persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de

salarizare din Anexele III – VIII ale legii.

Deci, în mod judicios a reținut

secția jurisdicțională că persoanele cu funcții de demnitate publică sunt

excluse de la primirea unei alte forme de remunerare, în afara indemnizației

lunare.

Astfel fiind, motivele de recurs

sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

În ceea ce privește recursul

declarat de recurentul pârât M.V.;

Instanțele jurisdicționale au

reținut că acesta, în calitatea sa de secretar al Consiliului Local Beiuș, avea

atribuția să aducă la cunoștință incompatibilitatea în care se afla consilierul

care devenise salariat în aparatul propriu, determinând astfel plata nelegală a

indemnizațiilor de ședință.

Este necontestat că acel consilier

devenise incompatibil și că, astfel, plata indemnizațiilor de ședință s-a făcut

în mod nelegal, recurentul contestând, însă, că ar fi avut vreo atribuție în

legătură cu constatarea incompatibilității și împiedicarea plăților, având doar

atribuția de a aviza, din punct de vedere al legalității, hotărârile

Consiliului Local, potrivit prevederilor art. 53 lit. c) din Legea nr. 69/1991,

republicată.

Secția jurisdicțională a reținut, în

mod corect, că problema stabilirii incompatibilității unui consilier presupune

interpretarea unor dispoziții legale, fiind deci o activitate juridică, iar

potrivit prevederilor art. 53 lit. c) din Legea nr. 69/1991, republicată, a

administrației publice locale, în vigoare la data respectivă, secretarul avea

atribuția de a asigura buna funcționare a activităților cu caracter juridic din

cadrul aparatului propriu al Consiliului Local, ceea ce nu a făcut.

Astfel fiind, motivele invocate sunt

neîntemeiate, iar recursul va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul

declarat de recurenta pârâtă N.I.;

Instanțele jurisdicționale au

reținut că aceasta, în calitatea sa de contabil-șef, avea obligația să verifice

legalitatea plăților, atât în ceea ce privește premiile anuale acordate unor

persoane cu funcții de demnitate publică, cât și în cazul indemnizațiilor de

ședință plătite nelegal unui consilier care devenise incompatibil.

Într-adevăr, recurenta pârâtă avea

între altele, atribuția de a exercita controlul financiar preventiv care,

potrivit prevederilor art. 11 din O.G. nr. 119/1999 privind auditul intern și

contabilul financiar preventiv, trebuia să cuprindă verificarea legalității și

regularității operațiunilor financiare respective: plăți din fonduri publice

pentru premiile anule acordate unor persoane cu funcții de demnitate publică și

pentru indemnizații de ședință pentru un consilier devenit incompatibil, în

privința cărora s-a stabilit că au fost nelegale.

Astfel fiind, motivele de recurs invocate sunt

neîntemeiate, urmând ca acest recurs să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul Local Beiuș, județul Bihor, împotriva deciziei nr. 592 din 2

noiembrie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca fără

interes.

Respinge recursurile declarate de

O.N., de N.I. și de M.V., ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2003.