ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de sesizare nr. 66 din 21 mai 2001, Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Maramureș a solicitat, printre altele, obligarea pârâților B.M. și P.I. la plata în solidar a sumei de 12.847.088 lei, reprezentând indemnizație de conducere achitată nelegal Secretarului Consiliului Local al comunei Cupșeni (pct. 3, 4 și 5 din actul de sesizare). Colegiul jurisdicțional Maramureș, prin sentința nr. 35 din 11 septembrie 2001, a respins actul de sesizare în ce privește pct. 3, 4 și 5, apreciind că indemnizația de conducere a fost acordată legal secretarului comunei, art. 8 din Legea nr. 154/1998 stipulând expres dreptul persoanei care ocupă funcții de conducere, de a beneficia în cadrul retribuției lunare de o indemnizație de conducere.

Împotriva acestei sentințe, Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș a declarat recurs jurisdicțional, criticând-o în sensul că, în mod greșit, au fost respinse capetele de sesizare 3, 4 și 5. Prin decizia nr. 51 din 1 februarie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi cu majoritate de voturi, a admis recursul jurisdicțional, modificând sentința atacată și obligând în solidar pe pârâții P.I. și B.M. la plata către Consiliul Local Cupșeni a sumei de 6.313.710 lei, precum și a dobânzii de 36,86% pe an, aferentă sumei de 12.847.088 lei, până la recuperarea prejudiciului, constatând, totodată, că diferența de prejudiciu de 6.531.378 lei s-a acoperit în întregime la bugetul de stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P,I, și B,M,, precum și Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții, prin motivele de recurs, susțin că în soluționarea recursului jurisdicțional declarat de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș, instanța de recurs nu a ținut seama de prevederile legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță salarizarea secretarului unității administrative, care îndeplinește o funcție de conducere. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 69/1991, republicată și art. 85 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, secretarul Consiliului Local coordonează activitatea compartimentelor de stare civilă, autoritate tutelară, asistență socială, compartimentul juridic și secretariat din cadrul primăriei.

Deși Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nu prevede în mod expres dreptul secretarilor unităților administrativ-teritoriale la indemnizație de conducere, din coroborarea prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 154/1998 cu cele ale art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 26/1997, republicată, se impune concluzia admisibilității dreptului secretarilor unităților administrativ-teritoriale, de a primi indemnizație de conducere la nivelul indemnizației de conducere a directorilor din aceste instituții, punct de vedere însușit și de către Ministerul Administrației Publice – Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

care are și atribuții în domeniul controlului aplicării legislației privind funcția și funcționarii publici. Procentul concret este atributul președintelui consiliului județean, respectiv al primarului, care au calitate de ordonatori principali de credite conform art. 116 alin. (1) lit. h) și respectiv, art. 68 alin. (1) lit. f) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. În virtutea acestor prerogative conferite de lege și din interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 154/1998 și cele ale art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 26/1997, republicată, rezultă dreptul secretarilor unităților administrativ-teritoriale, de a primi indemnizație de conducere, acordată în limitele bugetelor locale și conform procentelor stabilite de lege.

Instanța de fond, în mod corect, a apreciat că primarul și contabilul-șef au procedat legal, atunci când au acordat indemnizație de conducere secretarului primăriei, astfel încât instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. În raport de cele ce preced, recursurile declarate în cauză se vădesc fondate și urmează a fi admise, casată decizia Curții de Conturi, secția jurisdicțională, respins recursul jurisdicțional al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș și menținută sentința pronunțată de Colegiul jurisdicțional Maramureș, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de P.I. și B.M. și de către Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României. împotriva deciziei nr. 51 din 1 februarie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia nr. 51 din 1 februarie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Respinge recursul jurisdicțional al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș și menține sentința nr. 35 din 11 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Maramureș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.