ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2739/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de sesizare nr. 66

din 21 mai 2001, Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de

Conturi Maramureș a solicitat, printre altele, obligarea pârâților B.M. și P.I.

la plata în solidar a sumei de 12.847.088 lei, reprezentând indemnizație de

conducere achitată nelegal Secretarului Consiliului Local al comunei Cupșeni

(pct. 3, 4 și 5 din actul de sesizare).

Colegiul jurisdicțional Maramureș,

prin sentința nr. 35 din 11 septembrie 2001, a respins actul de sesizare în ce

privește pct. 3, 4 și 5, apreciind că indemnizația de conducere a fost acordată

legal secretarului comunei, art. 8 din Legea nr. 154/1998 stipulând expres

dreptul persoanei care ocupă funcții de conducere, de a beneficia în cadrul

retribuției lunare de o indemnizație de conducere.

Împotriva acestei sentințe,

Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș a declarat recurs

jurisdicțional, criticând-o în sensul că, în mod greșit, au fost respinse

capetele de sesizare 3, 4 și 5.

Prin decizia nr. 51 din 1 februarie 2002,

secția jurisdicțională a Curții de Conturi cu majoritate de voturi, a admis

recursul jurisdicțional, modificând sentința atacată și obligând în solidar pe

pârâții P.I. și B.M. la plata către Consiliul Local Cupșeni a sumei de

6.313.710 lei, precum și a dobânzii de 36,86% pe an, aferentă sumei de

12.847.088 lei, până la recuperarea prejudiciului, constatând, totodată, că

diferența de prejudiciu de 6.531.378 lei s-a acoperit în întregime la bugetul

de stat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții P,I, și B,M,, precum și Procurorul General

Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții, prin motivele de recurs,

susțin că în soluționarea recursului jurisdicțional declarat de Procurorul

Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș, instanța de recurs nu a

ținut seama de prevederile legale privind salarizarea personalului din sectorul

bugetar, în speță salarizarea secretarului unității administrative, care

îndeplinește o funcție de conducere.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele ce se vor arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin.

(1) din Legea nr. 69/1991, republicată și art. 85 din Legea administrației

publice locale nr. 215/2001, secretarul Consiliului Local coordonează

activitatea compartimentelor de stare civilă, autoritate tutelară, asistență

socială, compartimentul juridic și secretariat din cadrul primăriei.

Deși Legea nr. 154/1998 privind

sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a

indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nu

prevede în mod expres dreptul secretarilor unităților administrativ-teritoriale

la indemnizație de conducere, din coroborarea prevederilor art. 8 alin. (4) din

Legea nr. 154/1998 cu cele ale art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 26/1997,

republicată, se impune concluzia admisibilității dreptului secretarilor

unităților administrativ-teritoriale, de a primi indemnizație de conducere la

nivelul indemnizației de conducere a directorilor din aceste instituții, punct

de vedere însușit și de către Ministerul Administrației Publice – Agenția

Națională a Funcționarilor Publici. care are și atribuții în domeniul

controlului aplicării legislației privind funcția și funcționarii publici.

Procentul concret este atributul

președintelui consiliului județean, respectiv al primarului, care au calitate

de ordonatori principali de credite conform art. 116 alin. (1) lit. h) și

respectiv, art. 68 alin. (1) lit. f) din Legea administrației publice locale

nr. 215/2001.

În virtutea acestor prerogative

conferite de lege și din interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea

nr. 154/1998 și cele ale art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 26/1997, republicată,

rezultă dreptul secretarilor unităților administrativ-teritoriale, de a primi

indemnizație de conducere, acordată în limitele bugetelor locale și conform

procentelor stabilite de lege.

Instanța de fond, în mod corect, a

apreciat că primarul și contabilul-șef au procedat legal, atunci când au

acordat indemnizație de conducere secretarului primăriei, astfel încât instanța

de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

În raport de cele ce preced,

recursurile declarate în cauză se vădesc fondate și urmează a fi admise, casată

decizia Curții de Conturi, secția jurisdicțională, respins recursul

jurisdicțional al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi

Maramureș și menținută sentința pronunțată de Colegiul jurisdicțional

Maramureș, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de P.I.

și B.M. și de către Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi

a României. împotriva deciziei nr. 51 din 1 februarie 2002 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională.

Casează decizia nr. 51 din 1

februarie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Respinge recursul jurisdicțional al

Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureș și menține

sentința nr. 35 din 11 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Maramureș.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.