ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 1 februarie 2010 în dosarul nr. 645/108/2009, a dispus, printre altele, în baza dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a apelantului intimat inculpat V.I., zis „P.” Pentru a pronunța încheierea, instanța de apel a reținut că în ce-l privește pe V.I., temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă subzistă în continuare, în cauză existând indicii că cel în cauză a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat în primă instanță, pedeapsa prevăzută de lege pentru unele din presupusele infracțiuni fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar persoana inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, decurgând din rezonanța negativă a activității lui infracționale, precum și din comiterea lor în concurs real.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac în care a susținut că hotărârea este casabilă pentru nelegalitate și netemeinicie, în opinia recurentului măsura arestării sale preventive trebuind să fie revocată la momentul judecării apelurilor, nemaisubzistând temeiurile care au condus la luarea ei. Recursul nu este fondat.
În apel, instanța, verificând temeiurile arestării preventive a inculpatului, a constatat că prin sentința penală nr. 341 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Arad, inculpatul, printre alții, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar temeiurile care au condus, la 5 noiembrie 2009, la arestarea sa preventivă, subzistă în sensul că sunt îndeplinite, cumulativ, dispozițiile art. 148 lit. f) și ale art. 143 C. proc. pen., persoana sa prezentând pericol pentru ordinea publică, acesta, pe lângă rezonanța negativă indusă colectivității de natura faptelor, numărul participanților (14 inculpați), decurgând și din numărul victimelor, 29, în principal minori de vârste 15-18 ani.
Pentru considerentele expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat. Conform art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 645/108/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.