ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timișoara,
prin încheierea din 1 februarie 2010 în dosarul nr. 645/108/2009, a dispus,
printre altele, în baza dispozițiilor art. 300
2
raportat la art. 160
b
C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a apelantului intimat
inculpat V.I., zis „P.”
Pentru a pronunța
încheierea, instanța de apel a reținut că în ce-l privește pe V.I., temeiurile
avute în vedere la arestarea preventivă subzistă în continuare, în cauză
existând indicii că cel în cauză a săvârșit faptele pentru care a fost
condamnat în primă instanță, pedeapsa prevăzută de lege pentru unele din
presupusele infracțiuni fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar persoana
inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, decurgând din rezonanța
negativă a activității lui infracționale, precum și din comiterea lor în
concurs real.
Împotriva încheierii,
inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac în care a
susținut că hotărârea este casabilă pentru nelegalitate și netemeinicie, în
opinia recurentului măsura arestării sale preventive trebuind să fie revocată
la momentul judecării apelurilor, nemaisubzistând temeiurile care au condus la
luarea ei.
Recursul nu este fondat.
În apel, instanța,
verificând temeiurile arestării preventive a inculpatului, a constatat că prin
sentința penală nr. 341 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Arad, inculpatul,
printre alții, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare,
pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), alin.
(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar
temeiurile care au condus, la 5 noiembrie 2009, la arestarea sa preventivă,
subzistă în sensul că sunt îndeplinite, cumulativ, dispozițiile art. 148 lit. f)
și ale art. 143 C. proc. pen., persoana sa prezentând pericol pentru ordinea
publică, acesta, pe lângă rezonanța negativă indusă colectivității de natura
faptelor, numărul participanților (14 inculpați), decurgând și din numărul
victimelor, 29, în principal minori de vârste 15-18 ani.
Pentru considerentele
expuse, încheierea fiind legală și temeinică, recursul va fi respins ca
nefondat.
Conform art. 192, cu
referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul V.I. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel
Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 645/108/2009.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie
2010.