ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2867/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul O.I. a chemat în

judecată pe pârâta SC M. SA Brașov, pentru ca prin hotărârea pe care o va

pronunța instanța, să constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.O. a

societății pârâte din data de 21 decembrie 2007 în temeiul art. 132 din Legea nr.

31/1990, să comunice sentința pronunțată către O.R.C. Brașov și C.N.V.M., cu

cheltuieli de judecată.

A arătat în cererea sa că,

la data de 21 decembrie 2007, a avut loc A.G.O.A. a SC M. SA Brașov, finalizată

printr-o hotărâre care încalcă atât Legea nr. 31/1990 cât și Legea nr. 297/2004,

precum și actele constitutive ale societății pârâte, întrucât deși a participat

la această adunare generală și a votat împotriva hotărârilor, nu s-a consemnat

votul său negativ deși a solicitat să facă această mențiune și că procesul

verbal a fost întocmit cu intenția frauduloasă a reprezentanților A.G.A. de a

contraface starea de fapt care a dominat ședința adunării generale, așa încât

au fost încălcate dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

A arătat în continuare că au

fost încălcate și dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și art.

113 pct. A lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 deoarece societatea nu

a transmis lista informației referitoare la convocarea adunării generale către

C.N.V.M. spre a fi publicată în Buletinul electronic, nefiind respectat nici

termenul imperativ prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, și

nici art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, solicitând să se constate și

modul defectuos de redactare a convocatorului, astfel că hotărârea a protejat

acționarii minoritari din societate.

Prin sentința civilă nr. 46/

CC din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea reclamantului, obligându-l pe acesta să plătească pârâtei

suma de 16.618,16 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 20 noiembrie 2007, a fost publicat în

M. Of. convocatorul prin care consiliul de administrație a SC M. SA Brașov a

convocat Adunarea generală ordinară a acționarilor din data de 21 decembrie

2007, orele 14,00, la sediul societății din Brașov și care conținea ordinea de

zi cu mențiunea că documentele și informațiile privind probleme înscrise pe

ordinea de zi pot fi consultate la sediul societății și procurate contra cost

începând cu data de 14 decembrie 2007, convocarea fiind făcută pentru toți

acționarii înregistrați în Registrul acționarilor emis de SC D.C. SA la

sfârșitul zilei de 30 noiembrie 2007 stabilită ca fiind dată de referință,

urmând ca în cazul neîndeplinirii condițiilor statutare ședința să aibă loc, la

22 decembrie 2007, în același loc și la orele 11,00, constatând că pârâta a

respectat dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 cu privire la locul

și data primei și celei de-a doua convocări, convocatorul conținând explicit

toate problemele ce urmau a face obiectul dezbaterilor adunărilor, informarea

acționarilor realizându-se efectiv. Neîntemeiată a fost constată a fi și

susținerea reclamantului privind încălcarea prevederilor art. 113 pct. A lit.

a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât pârâta a comunicat C.N.V.M.

hotărârea din 21 decembrie 2007 prin adresele 918 din 20 noiembrie 2007 și 988

din 21 decembrie 2007, precum și critica întemeiată pe art. 117 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, în speță hotărârea fiind adoptată cu respectarea acestei

dispoziții, convocatorul fiind publicat la aceeași dată și în M. Of. și în

Monitorul Expres, hotărârea având în cuprinsul ei mențiunea privind repartizarea

profitului nerepartizat din anii 2005 și 2006 (pct. 1 al hotărârii), suma

reprezentând profitul nerepartizat trebuind repartizată integral la surse

proprii de finanțare, această hotărâre completând Hotărârea A.G.O.A. din 27

aprilie 2007, repartizarea nereprezentând descărcarea gestiunii

administratorilor sau a directorilor, astfel că adoptarea hotărârii nu a

încălcat prevederile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a

argumentat și faptul că acționarii nu au avut interese contra societății,

Adunarea Generală acordând competență consiliului de administrație cu privire

la aprobarea regulamentelor procesul verbal de ședință precizând că societatea

dispune de lichidități care urmează a fi cheltuite pentru modernizarea

producției și creșterea productivității, achizițiile urmând a fi făcute prin

solicitarea a minimum trei oferte, că între procesul verbal olograf și cel

tehnoredactat nu a existat nicio contradicție iar mențiunile cu privire la

votul reclamantului ca fiind pentru 55.424 acțiuni ori pentru 28.273 acțiuni se

datorează faptului că acesta a votat atât pentru acțiunile pe are le deține cât

și pentru acționarii S.S.I.F. R. și M.G. în raport de interesul fiecărui

acționar în parte.

A mai reținut instanța de

judecată că, la data de 15 ianuarie 2008, s-a publicat în M. Of. nr. 227

Hotărârea A.G.O.A. M. luată cu majoritatea consemnată în procesul verbal al

ședinței reținând că în cuprinsul procesului verbal a fost consemnat votul

reclamantului raportat la punctele de pe ordinea de zi supuse dezbaterii,

precum și motivele invocate de acesta, că societatea pârâtă deține registrul

ședințelor și deliberărilor adunărilor generale, că procesul verbal încheiat

face dovada existenței deliberării putându-se constata tot ce s-a hotărât în cadrul

adunării și dacă adunarea a fost ținută legal, neavând relevanță calificarea

profesională a persoanei care l-a întocmit și că Hotărârea Adunării Generale a

fost depusă spre publicare la data de 3 ianuarie 2008 în termenul de 15 zile

prevăzut de lege, în conformitate cu art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990,

acest articol nesancționând cu nulitatea hotărârea adoptată

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței mai sus-menționată a fost respins de Curtea de Apel Brașov,

secția comercială, prin decizia nr. 24/ Ap din 19 martie 2009.

Instanța de apel a apreciat

că în mod corect a fost soluționată acțiunea formulată de reclamant, instanța

de fond interpretând corect prevederile art. 129 alin. (2) și art. 131 alin.

(3) din Legea 31/1990, atât în ceea ce privește componența secretariatului

ședinței adunării generale cât și a modului de întocmire a procesului verbal,

legea neinterzicând întocmirea olografă a actului și nici transcrierea

tehnoredactată a conținutului procesului verbal dar și publicarea în termenul

prevăzut de lege a hotărârii, iar în ceea ce privește obligarea societății de

informarea C.N.V.M. cu privire la convocarea adunării generale s-a respectat

atât obligația de informare cât și termenul de publicare.

De asemenea, instanța de

apel a reținut că instanța de fond corect a apreciat că nu sunt fondate

criticile privind acordare de competențe consiliului de administrație în

condițiile în care s-ar menționa plafonul de competență valoric derogatoriu de

la prevederile art. 153

22

din Legea nr. 31/1990 și în legătură cu

încălcarea interesului contrar al acționarilor, criticile apelantului vizează

de fapt protecția acționarilor minoritari acesta făcând confuzie între

interesul societar și interesul acționarilor minoritari, oportunitatea

aprobării regulamentelor nefăcând obiectul cenzurii instanței.

Instanța de apel a analizat

și motivele apelantului referitoare la completarea programului investițional

constatând că sunt netemeinice față de argumentele reclamantului iar cu privire

la cheltuielile de judecată a respins cererea privind reducerea onorariului

avocațial, instanța obligându-l pe apelant să plătească suma de 5.968,42 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii

reclamantul O.I. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință admiterea

acțiunii.

A susținut nelegalitatea

Hotărârii Adunării Generale atacate în temeiul art. 132 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 31/1990 pentru motivul că nu a fost transmisă către C.N.V.M. informația

referitoare la convocarea adunării generale și că procesul verbal încheiat în

ședință publică trebuia scris direct în ședință în formă olografă, între cele

două forme ale procesului verbal, olograf și tehnoredactat, existând deosebiri,

neexistând nici registrul de procese verbale, că pârâta nu a făcut dovada

faptului că și-a îndeplinit obligația informării C.N.V.M. cu 30 zile înainte de

începerea ședinței, iar Raportul curent privind Hotărârea A.G.A. a fost

transmis C.N.V.M. la mai mult de 48 de ore de la ședință, că acționarii

majoritari aveau un interes contrar celui al societății în cauză, acționarii

minoritari nefiind protejați, că în mod nelegal adunarea generală a acordat

competența consiliului de administrație pentru a aproba cele două regulamente

iar cu privire la completarea programului investițional aferent anului 2007

este evident că s-a dorit consfințirea și legitimarea unor nelegalități și

abuzuri ale acționarilor majoritari ceea ce demonstrează că hotărârea adunării

generale a fost dată în interesul majorității, acționarul majoritar dorind să

împovăreze societatea cu credite bancare și sarcini inutile asupra imobilelor

societății pentru a deturna sume de bani iar cu privire la cheltuielile de judecată

a arătat că nu se justifică facturile de transport și de cazare a avocatului,

aceste cheltuieli nefiind dovedite, cuantumul onorariului fiind exagerat față

de complexitatea și valoarea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea atacată poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din cuprinsul recursului

rezultă că reclamantul O.I. a invocat probele susținute în fond și apel precizând

că acestea nu au fost analizate de către cele două instanțe astfel că

hotărârile pronunțate sunt nelegale, criticând decizia pentru motive de

netemeinicie, prezentând situația de fapt precum și reținerea greșită a stării

de fapt cu privire la motivele care determină nulitatea hotărârii, invocând

probatoriile în cauză, precum și interpretarea greșită a probelor administrate.

Față de împrejurarea că

recursul este o cale de atac nedevolutivă neconferind instanței posibilitatea

de a realiza o rejudecare în fond a cauzei, calea de atac a recursului, care

este o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele

strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În recurs se analizează

numai motivele de nelegalitate, nu situațiile de fapt care implică netemeinicia

hotărârii, instanța de recurs neputând examina hotărârea atacată sub aspectul

probațiunii administrate și a situației de fapt stabilite.

Ca urmare instanța de recurs

nu va reexamina probatoriile în cauză iar referitor la aplicarea și interpretarea

dispozițiilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, art. 113 pct. A lit.

a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, art. 177 alin. (1) lit. b), art. 127, art.

129, art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 de către instanța de apel, Curtea

constată că hotărârea atacată este legală, instanța de apel reținând corect

asupra legalității întocmirii procesului verbal, sub aspectul modalității

redactării și persoanei desemnate să-l scrie, asupra termenului de convocare și

publicare a hotărârii, acordării de competențe consiliului de administrație de

către adunarea generală, oportunității aplicării regulamentelor.

De asemenea, Curtea constată

că în mod corect instanța de apel a soluționat chestiunea cheltuielilor de

judecată, la dosarul de fond existând dovezile privind cuantumul cheltuielilor

de judecată, astfel că și sub acest aspect hotărârea atacată este legală.

Constatând că motivele

invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., conform art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul.

Conform art. 274 C. proc.

civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată” și cum intimata SC M. SA Brașov a solicitat cheltuieli

de judecată, la dosarul de recurs existând dovada acestora, Curtea îl va obliga

pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.274 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 24 din 19 martie 2009 a Curții de

Apel Brașov, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 3.274 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M. SA Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2009.