ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2867/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Brașov, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.O. a societății pârâte din data de 21 decembrie 2007 în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, să comunice sentința pronunțată către O.R.C. Brașov și C.N.V.M., cu cheltuieli de judecată. A arătat în cererea sa că, la data de 21 decembrie 2007, a avut loc A.G.O.A. a SC M. SA Brașov, finalizată printr-o hotărâre care încalcă atât Legea nr. 31/1990 cât și Legea nr. 297/2004, precum și actele constitutive ale societății pârâte, întrucât deși a participat la această adunare generală și a votat împotriva hotărârilor, nu s-a consemnat votul său negativ deși a solicitat să facă această mențiune și că procesul verbal a fost întocmit cu intenția frauduloasă a reprezentanților A.G.A.

de a contraface starea de fapt care a dominat ședința adunării generale, așa încât au fost încălcate dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. A arătat în continuare că au fost încălcate și dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și art. 113 pct. A lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 deoarece societatea nu a transmis lista informației referitoare la convocarea adunării generale către C.N.V.M. spre a fi publicată în Buletinul electronic, nefiind respectat nici termenul imperativ prevăzut de art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, și nici art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, solicitând să se constate și modul defectuos de redactare a convocatorului, astfel că hotărârea a protejat acționarii minoritari din societate.

Prin sentința civilă nr. 46/ CC din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului, obligându-l pe acesta să plătească pârâtei suma de 16.618,16 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 20 noiembrie 2007, a fost publicat în M. Of. convocatorul prin care consiliul de administrație a SC M. SA Brașov a convocat Adunarea generală ordinară a acționarilor din data de 21 decembrie 2007, orele 14,00, la sediul societății din Brașov și care conținea ordinea de zi cu mențiunea că documentele și informațiile privind probleme înscrise pe ordinea de zi pot fi consultate la sediul societății și procurate contra cost începând cu data de 14 decembrie 2007, convocarea fiind făcută pentru toți acționarii înregistrați în Registrul acționarilor emis de SC D.C.

SA la sfârșitul zilei de 30 noiembrie 2007 stabilită ca fiind dată de referință, urmând ca în cazul neîndeplinirii condițiilor statutare ședința să aibă loc, la 22 decembrie 2007, în același loc și la orele 11,00, constatând că pârâta a respectat dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 cu privire la locul și data primei și celei de-a doua convocări, convocatorul conținând explicit toate problemele ce urmau a face obiectul dezbaterilor adunărilor, informarea acționarilor realizându-se efectiv. Neîntemeiată a fost constată a fi și susținerea reclamantului privind încălcarea prevederilor art. 113 pct. A lit. a) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât pârâta a comunicat C.N.V.M.

hotărârea din 21 decembrie 2007 prin adresele 918 din 20 noiembrie 2007 și 988 din 21 decembrie 2007, precum și critica întemeiată pe art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în speță hotărârea fiind adoptată cu respectarea acestei dispoziții, convocatorul fiind publicat la aceeași dată și în M. Of. și în Monitorul Expres, hotărârea având în cuprinsul ei mențiunea privind repartizarea profitului nerepartizat din anii 2005 și 2006 (pct. 1 al hotărârii), suma reprezentând profitul nerepartizat trebuind repartizată integral la surse proprii de finanțare, această hotărâre completând Hotărârea A.G.O.A. din 27 aprilie 2007, repartizarea nereprezentând descărcarea gestiunii administratorilor sau a directorilor, astfel că adoptarea hotărârii nu a încălcat prevederile art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond a argumentat și faptul că acționarii nu au avut interese contra societății, Adunarea Generală acordând competență consiliului de administrație cu privire la aprobarea regulamentelor procesul verbal de ședință precizând că societatea dispune de lichidități care urmează a fi cheltuite pentru modernizarea producției și creșterea productivității, achizițiile urmând a fi făcute prin solicitarea a minimum trei oferte, că între procesul verbal olograf și cel tehnoredactat nu a existat nicio contradicție iar mențiunile cu privire la votul reclamantului ca fiind pentru 55.424 acțiuni ori pentru 28.273 acțiuni se datorează faptului că acesta a votat atât pentru acțiunile pe are le deține cât și pentru acționarii S.S.I.F.

R. și M.G. în raport de interesul fiecărui acționar în parte. A mai reținut instanța de judecată că, la data de 15 ianuarie 2008, s-a publicat în M. Of. nr. 227 Hotărârea A.G.O.A.

M. luată cu majoritatea consemnată în procesul verbal al ședinței reținând că în cuprinsul procesului verbal a fost consemnat votul reclamantului raportat la punctele de pe ordinea de zi supuse dezbaterii, precum și motivele invocate de acesta, că societatea pârâtă deține registrul ședințelor și deliberărilor adunărilor generale, că procesul verbal încheiat face dovada existenței deliberării putându-se constata tot ce s-a hotărât în cadrul adunării și dacă adunarea a fost ținută legal, neavând relevanță calificarea profesională a persoanei care l-a întocmit și că Hotărârea Adunării Generale a fost depusă spre publicare la data de 3 ianuarie 2008 în termenul de 15 zile prevăzut de lege, în conformitate cu art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, acest articol nesancționând cu nulitatea hotărârea adoptată Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus-menționată a fost respins de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 24/ Ap din 19 martie 2009. Instanța de apel a apreciat că în mod corect a fost soluționată acțiunea formulată de reclamant, instanța de fond interpretând corect prevederile art. 129 alin. (2) și art. 131 alin. (3) din Legea 31/1990, atât în ceea ce privește componența secretariatului ședinței adunării generale cât și a modului de întocmire a procesului verbal,

legea neinterzicând întocmirea olografă a actului și nici transcrierea tehnoredactată a conținutului procesului verbal dar și publicarea în termenul prevăzut de lege a hotărârii, iar în ceea ce privește obligarea societății de informarea C.N.V.M. cu privire la convocarea adunării generale s-a respectat atât obligația de informare cât și termenul de publicare. De asemenea, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a apreciat că nu sunt fondate criticile privind acordare de competențe consiliului de administrație în condițiile în care s-ar menționa plafonul de competență valoric derogatoriu de la prevederile art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 și în legătură cu încălcarea interesului contrar al acționarilor, criticile apelantului vizează de fapt protecția acționarilor minoritari acesta făcând confuzie între interesul societar și interesul acționarilor minoritari, oportunitatea aprobării regulamentelor nefăcând obiectul cenzurii instanței.

Instanța de apel a analizat și motivele apelantului referitoare la completarea programului investițional constatând că sunt netemeinice față de argumentele reclamantului iar cu privire la cheltuielile de judecată a respins cererea privind reducerea onorariului avocațial, instanța obligându-l pe apelant să plătească suma de 5.968,42 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii reclamantul O.I. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și în consecință admiterea acțiunii. A susținut nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale atacate în temeiul art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 pentru motivul că nu a fost transmisă către C.N.V.M.

informația referitoare la convocarea adunării generale și că procesul verbal încheiat în ședință publică trebuia scris direct în ședință în formă olografă, între cele două forme ale procesului verbal, olograf și tehnoredactat, existând deosebiri, neexistând nici registrul de procese verbale, că pârâta nu a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit obligația informării C.N.V.M. cu 30 zile înainte de începerea ședinței, iar Raportul curent privind Hotărârea A.G.A. a fost transmis C.N.V.M.

la mai mult de 48 de ore de la ședință, că acționarii majoritari aveau un interes contrar celui al societății în cauză, acționarii minoritari nefiind protejați, că în mod nelegal adunarea generală a acordat competența consiliului de administrație pentru a aproba cele două regulamente iar cu privire la completarea programului investițional aferent anului 2007 este evident că s-a dorit consfințirea și legitimarea unor nelegalități și abuzuri ale acționarilor majoritari ceea ce demonstrează că hotărârea adunării generale a fost dată în interesul majorității, acționarul majoritar dorind să împovăreze societatea cu credite bancare și sarcini inutile asupra imobilelor societății pentru a deturna sume de bani iar cu privire la cheltuielile de judecată a arătat că nu se justifică facturile de transport și de cazare a avocatului, aceste cheltuieli nefiind dovedite, cuantumul onorariului fiind exagerat față de complexitatea și valoarea acțiunii.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din cuprinsul recursului rezultă că reclamantul O.I. a invocat probele susținute în fond și apel precizând că acestea nu au fost analizate de către cele două instanțe astfel că hotărârile pronunțate sunt nelegale, criticând decizia pentru motive de netemeinicie, prezentând situația de fapt precum și reținerea greșită a stării de fapt cu privire la motivele care determină nulitatea hotărârii, invocând probatoriile în cauză, precum și interpretarea greșită a probelor administrate.

Față de împrejurarea că recursul este o cale de atac nedevolutivă neconferind instanței posibilitatea de a realiza o rejudecare în fond a cauzei, calea de atac a recursului, care este o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În recurs se analizează numai motivele de nelegalitate, nu situațiile de fapt care implică netemeinicia hotărârii, instanța de recurs neputând examina hotărârea atacată sub aspectul probațiunii administrate și a situației de fapt stabilite. Ca urmare instanța de recurs nu va reexamina probatoriile în cauză iar referitor la aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, art. 113 pct. A lit. a) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006, art. 177 alin. (1) lit. b), art. 127, art. 129, art. 131 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 de către instanța de apel, Curtea constată că hotărârea atacată este legală, instanța de apel reținând corect asupra legalității întocmirii procesului verbal, sub aspectul modalității redactării și persoanei desemnate să-l scrie, asupra termenului de convocare și publicare a hotărârii, acordării de competențe consiliului de administrație de către adunarea generală, oportunității aplicării regulamentelor. De asemenea, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a soluționat chestiunea cheltuielilor de judecată, la dosarul de fond existând dovezile privind cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel că și sub acest aspect hotărârea atacată este legală.

Constatând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul. Conform art. 274 C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată” și cum intimata SC M. SA Brașov a solicitat cheltuieli de judecată, la dosarul de recurs existând dovada acestora, Curtea îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.274 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 24 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 3.274 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M. SA Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.