ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3811/2010

HOTĂRÂRE
17.06.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3811/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față , constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 272R din 19 mai

2009 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, a respins contestația în anulare formulată de

contestatoarea pârâtă B.M. împotriva deciziei civile nr. 390R din 02 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, în dosarul nr. 1711/2/2008, în

contradictoriu cu intimații-reclamanți T.C., S.M., O.E., P.D.S. și

intimații-pârâți Primăria Municipiului București prin Primar General, SC R. SA,

S.N., S.F., B.A., S.G.L., S.G.M., C.C., ca neîntemeiată. A fost obligată

contestatoarea pârâtă să plătească intimatei reclamante T.C. suma de 900 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

a reținut că au fost pe larg examinate criticile referitoare la

inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, cu referire directă la dispozițiile

art. 18 lit. c) și art. 45 din Legea nr. 10/2001, precum și la alte prevederi

speciale cuprinse în acest act normativ, instanța de recurs constatând, pe de o

parte, că proprietarul nu este îndreptățit numai la măsuri reparatorii prin

echivalent și că are deschisă și calea acțiunii în revendicare.

Pe de altă parte, instanța de recurs a

statuat în sensul că, admiterea în prealabil a acțiunii în constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți în temeiul Legii

nr. 112/1995 nu este o condiție prealabilă formulării acțiunii în revendicare

și nici o cerință pentru admiterea acesteia.

În privința temeiniciei acțiunii în

revendicare, instanța de recurs a reținut că aceasta a fost în mod corect

soluționată de instanța de apel, și în argumentarea sa, a înlăturat susținerile

recurenților pârâți legate de aplicarea art. 45 (fost art. 46) alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, text pe care l-a considerat inaplicabil în cauză.

În consecință, s-a reținut, în primul

rând, că instanța de recurs a analizat pe larg motivul de recurs invocat (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.) prin raportare directă la modalitatea de interpretare și

aplicare a legii de către instanța de apel.

În al doilea rând, instanța de recurs a

analizat pe larg și toate argumentele recurenților pârâți deduse din aplicarea

prevederilor legale speciale care justificau, în opinia lor, respingerea

acțiunii în revendicare, astfel că, nu se poate susține nici omisiunea de a

examina argumentele care au susținut motivul de modificare invocat în recurs.

Împotriva acestei decizii contestatoarea B.M.

a declarat recurs.

Intimata-reclamantă T.C. a formulat concluzii

scrise în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La termenul de judecată din data de 17

iunie 2010, în ședință publică, Înalta Curte a pus în dezbatere părților

inadmisibilitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. 299 C. proc. civ. stabilește ce

categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs

și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul de recurs există

numai în ceea ce privește hotărârile menționate, neexistând posibilitatea să se

declare recurs și împotriva unei hotărâri irevocabile.

În speță, decizia dată în contestație în

anulare este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., contestația fiind exercitată împotriva unei decizii pronunțate în

recurs (irevocabilă).

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,

„Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată”.

În consecință, fiind în prezența unei

hotărâri judecătorești irevocabile, calea de atac a recursului exercitată

împotriva acesteia, este inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâta B.M. împotriva deciziei nr. 272 R din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

17 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2961/2011
tărârii apelate, ca nefondate și în consecință: A respins apelurile formulate de P.G. și de pârâtul Municipiul București prin Primarul General. A admis apelul formulat de reclamanta L.O., a schimbat în parte sentința în sensul că, reclamant
ÎCCJ 2010-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primarul general al municipiului București a emis dispoziția din 7 februarie 2008, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost propusă acordarea de măs
ÎCCJ 2010-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 137/2010
molată prin Decizia nr. 422 din 6 octombrie 1986 a autorității administrative locale. S-a concluzionat că, reclamanta a făcut dovada de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel
ÎCCJ 2010-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5283/2010
Prin Decizia civilă nr. 1774 din 19 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul-reclamant M.N.M., invocată de recu
ÎCCJ 2011-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8270/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 30 octombrie 2008, sub nr. 13247/301/2008, reclamanta C.M. a
Sursă