ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 752/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primarul general al municipiului București a

emis dispoziția din 7 februarie 2008, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a

fost propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în

suprafață de 150 mp, situat în București, sectorul 5, persoanei îndreptățite, I.R.,

cu motivarea că terenul este afectat de un complex comercial.

Prin sentința nr. 1783

din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V- a civilă,

a fost admisă contestația formulată de petenta I.R., a fost anulată dispoziția

emisă de primarul general, a fost dispusă restituirea, în natură, către petentă

a terenului în suprafață de 150,4 mp, situat în București, sectorul 5 și a fost

obligat pârâtul să-i plătească acesteia suma de 1.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că terenul este liber în proporție de 75%,

iar pe diferența de 25% este amplasată o construcție demontabilă, situație în

care sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de

pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva sentinței

tribunalului a fost respins, ca nefondat, iar apelantul a fost obligat la plata

sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată față de intimata-contestatoare, prin Decizia

nr. 96/ A din 12 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-

a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primarul general,

încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență că imobilul nu poate fi restituit în natură, ci pot fi acordate măsuri

reparatorii prin echivalent al căror cuantum urmează a fi stabilit de C.C.S.D.

Recursul este

nefondat.

La instanța de fond a

fost efectuat un raport de expertiză tehnică, de către expert V.R., prin care

s-a concluzionat că terenul ce formează obiectul litigiului este situat între

două magazine alimentare, că pe el se află o construcție demontabilă,

provizorie, reprezentând spațiu de tranșare carne, ce poate fi redistribuit în

spațiul celor două magazine printr-o recompartimentare și că această

construcție ocupă doar 25% din terenul revendicat.

În atare situație,

instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a făcut o corectă

aplicare a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora

se restituie, în natură, terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau

demontabile.

În consecință,

recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general

împotriva Deciziei nr. 96/ A din 12 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a IV- civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.