ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 735/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 735/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

La data de 23

august 2007, petenta C.X.C. SRL lași, prin reprezentant legal, administrator N.C.,

a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc,

solicitând efectuarea de cercetări penale față de numiții M.C., administrator

la SC C.C. SA și A.L.D., avocat în cadrul Baroului Suceava, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev de art. 292 C. pen. și uz

de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

întrucât aceștia au depus în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 aflat pe rolul

Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc mai multe înscrisuri în care s-a menționat

în mod nereal că lucrările la imobilul proprietatea sa au fost finalizate, deși

în realitate remedierile constatate printr-un raport de expertiză au fost efectuate

de o altă firmă și nu de către SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc și că afirmații

similare au fost făcute de aceștia și în fața completului de judecată.

Prin rezoluția nr. 932/P/2007 din 15 ianuarie 2008 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, în temeiul disp. art. 228 alin. (6)

rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de făptuitorul M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în

declarații, prev. de art. 292 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.,

întrucât faptele reclamate nu există.

De asemenea, având în vedere calitatea de avocat a numitei A.L.D., în

temeiul art. 42 rap. la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus

declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, în vederea efectuării de cercetări față de aceasta sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și

uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Fiind audiat în cauză, reprezentantul petentei, N.C., a declarat că

solicită efectuarea de cercetări fată de A.L.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., fals în

declarații, prev. de art. 292 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.,

fapte constând în aceea că, fiind angajată de M.C. să-i acorde asistență

juridică în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 aflat pe rolul Judecătoriei

Cîmpulung Moldovenesc, aceasta a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri,

în care a menționat în mod nereal că lucrările de construcție la care clientul

său s-a obligat prin contractul de prestări servicii au fost executate și

finalizate, deși în realitate expertul L.L.M. a constatat contrariul, prin

raportul de expertiză întocmit. A mai arătat că intimata a prezentat instanței

de judecată, atât cu ocazia judecării cauzei la Judecătoria Cîmpulung

Moldovenesc, cât și la Tribunalul Suceava, o altă situație de fapt decât cea

reală, sens în care a făcut trimitere la înscrisurile depuse, fapt care a dus

la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în defavoarea sa.

Prin rezoluția nr. 59/P/2008 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de de A.L.D. - avocat în Baroul

Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen., fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și uz de fals

prev. de art. 291 C. pen., cu motivarea că faptele reclamate nu există.

S-a reținut de către procurorul cauzei că la data de 14 octombrie 1997

a fost încheiat contractul de prestări servicii, conform căruia SC C.C. SA

Cîmpulung Moldovenesc, prin director S.T., s-a obligat să construiască un

imobil în municipiul Cîmpulung Moldovenesc pentru C.X.C. lași, reprezentată de

N.C.

Întrucât SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc nu și-a onorat obligațiile

asumate prin contractul menționat, N.C. a acționat societatea în judecată, iar

prin sentința civilă nr. 1360/E/2001, Tribunalul lași a dispus obligarea

acesteia la finalizarea lucrărilor de construcție ce au făcut obiectul

contractului și a Actului adițional nr. 1/1998.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2003 a

Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, dată în Dosarul civil nr. 249/2003, SC C.C.

SA Cîmpulung Moldovenesc a fost obligată la plata unei amenzi către bugetul de

stat în cuantum de 500.000 ROL pentru fiecare zi de întârziere până la

terminarea efectivă a lucrărilor.

Ca urmare, societatea comercială s-a adresat Judecătoriei Cîmpulung

Moldovenesc cu o contestație la executare, solicitând anularea amenzii

aplicate, acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1.142/206/2007.

Pe parcursul derulării procesului civil, M.C. a angajat-o pe avocata A.L.D.

să-i acorde asistență juridică și reprezentare în fața instanței de judecată.

Avocatul, în baza contractului încheiat, a redactat și depus la dosarul

cauzei, la termenele de judecată fixate, o serie de înscrisuri în apărarea

clientului său, respectiv o cerere de amânare a cauzei, o întâmpinare, note de

concluzii, în care a menționat că lucrările de construcție la care s-a obligat

clientul său prin contractul de prestări servicii au fost executate, inclusiv

remedierile stabilite prin raportul de expertiză fără a indica însă cine anume

Ie-a efectuat.

În declarația dată, A.L.D. a arătat că apărările formulate în dosarul

civil menționat au avut la bază atât susținerile clientului său, cât și

înscrisurile prezentate de acesta - pe care Ie-a depus la dosar și care atestau

că lucrările de construcție menționate în contract și în Actul adițional nr.

1/1998 au fost executate și finalizate, fapt confirmat și de raportul de

expertiză tehnică întocmit de ing. L.L.M.

Prin încheierea de ședință din 05 iulie 2007, dată în Dosarul civil nr.

1142/206/2007 al Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, executorie și irevocabilă,

s-a admis contestația la executare formulată de SC C.C. SA Cîmpulung

Moldovenesc și, în consecință, s-a anulat amenda civilă aplicată anterior.

Față de cele constatate, procurorul a considerat că în sarcina numitei

A.L.D. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală,

nedovedindu-se că aceasta a făcut declarații neconforme cu realitatea în fața

instanței de judecată ori că a făcut mențiuni nereale în cuprinsul

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a adresat cu plângere, conform

art. 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, susținând că rezoluția este netemeinică și nelegală, în

esență, pe considerentul că procurorul nu a apreciat corect materialul probator

administrat în cauză.

Prin rezoluția nr. 177/11/2/2009 din 21 mai 2009, procurorul ierarhic

superior a respins plângerea ca neîntemeiată, reținându-se că din materialul

probator administrat în cauză, rezultă că avocata A.L.D. a susținut în fața

instanței cauza în care era angajată, pe baza înscrisurilor și a afirmațiilor

prezentate și susținute de partea pe care o reprezenta, coroborate și cu datele

ce rezultă din Raportul de expertiză tehnică - evaluare întocmit de expertul

tehnic judiciar în Dosarul nr. 3237/86/2006 al Tribunalului Suceava, secția de

contencios administrativ și fiscal, și din care rezultă că lucrările de

construcție efectuate se regăsesc pe teren.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta C.X.C. SRL

lași, prin reprezentant legal administrator N.C., a formulat plângere la

instanță, în baza art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea

rezoluțiilor date de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic

superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi

penale împotriva intimatei.

În motivarea plângerii, a arătat că avocata, împreună cu clientul său,

a acționat în mod conștient și intenționat, prin prezentarea în fața instanței

de judecată a înscrisurilor și fotografiilor care reprezentau lucrări de

remediere efectuate de o altă firmă, susținând că ar fi vorba de lucrări

executate de firma debitoare a obligației de a face și că în această modalitate

a obținut anularea amenzii civile, amendă care constituia singurul mijloc de

constrângere a debitoarei să-și ducă la îndeplinire obligațiile stabilite prin

hotărâre judecătorească, fiind astfel grav prejudiciată.

În dovedirea susținerilor sale, petenta a făcut trimitere la declarația

administratorului firmei debitoare, M.C., care în fața organelor de poliție de

la Cîmpulung Moldovenesc a recunoscut faptul că nu a efectuat lucrările de

remediere la imobil.

Prin sentința penală nr. 93 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta C.X.C. SRL lași, reprezentantă de N.C.,

împotriva rezoluției nr. 59/P/2008 din 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 177/11/2/2009 din 21 mai 2009 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava,

intimată fiind A.L.D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că

plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura

juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de

neîncepere a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția

României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu

examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură

specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare,

nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât

cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de

judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul

judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz,

a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu

referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile

prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

Instanța de fond a reținut că plângerea împotriva soluției de

netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz

de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de

nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra

persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a

sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele

premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă

existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au

fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile

reglementate în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi

penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea

penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., controlul judecătoresc

privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care

face trimitere textul art. 224 C. proc. pen., preced începerea urmăririi penale

și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Instanța de fond, examinând probatoriul administrat și depus la dosar,

a reținut că acesta nu demonstrează existenta infracțiunilor reclamate de

petentă în sarcina intimatei și, drept urmare, apreciază că rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale din 16 martie 2009 dată în Dosarul nr. 59/P/2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul

general prin rezoluția din 21 mai 2009 a aceluiași parchet, cu nr.

177/11/2/2009, este temeinică și legală.

Din conținutul plângerii formulate în scris, cât și din susținerea

prezentată oral de reprezentantul legal al petentei, rezultă că aceasta critică

soluția de neîncepere a urmăririi penale din perspectiva soluției de anulare a

amenzii civile pronunțate în Dosarul civil nr. 1142/206/2007 al Judecătoriei

Cîmpulung Moldovenesc, considerând că la baza acesteia au fost avute în vedere

susținerile, înscrisurile și fotografiile depuse de intimată în apărarea

clientului său, al căror conținut, cunoscut de cea în cauză, este apreciat ca

fiind contrar realității, și ca atare infracțiunile reclamate există.

Verificând ansamblul actelor premergătoare existente la dosar, instanța

de fond a reținut că, în baza contractului de prestări servicii din 14

octombrie 1997, SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc s-a obligat să execute pentru

pârâta C.X.C. SRL lași (petenta din prezenta cauză) lucrări de izolare,

fundație, zidărie parter, cofrat, armat, turnat placă de beton peste zidăria de

la parter, iar conform actului adițional nr. 1 din 09 aprilie 1998, lucrări de

zidărie, mansardă, tencuieli interioare și canalizare, la imobilul situat în

Cîmpulung Moldovenesc.

Prin sentința civilă nr. 1360/E din 19 octombrie 2001 a Tribunalului

lași, rămasă definitivă și irevocabilă, societatea menționată a fost obligată

să finalizeze lucrările de construcții ce au făcut obiectul contractului și

actului adițional, iar prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2003 a

Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc, dată în Dosarul nr. 249/2003 aceeași

societate a fost obligată la plata sumei de 500.000 lei ROL/zi în favoarea

statului, pentru fiecare zi de întârziere, până la terminarea efectivă a

lucrărilor.

Ulterior, prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată în

09 octombrie 2006, SC C.C. SA Cîmpulung Moldovenesc a solicitat în

contradictoriu cu C.X.C. SRL lași să se constate că a finalizat lucrările de

construcții la care a fost obligată și să se anuleze amenda civilă aplicată,

capete de cerere ce au fost disjunse prin sentința civilă nr. 510 din 23 martie

2007, în sensul că cel privind finalizarea construcțiilor a fost soluționat

prin sentința nr. 583 din 13 aprilie 2007 a Tribunalului Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nou

format nr. 2017/86 din 30 martie 2007, iar contestația la executare a fost

admisă prin încheierea de ședință din 05 iulie 2007 dată în Dosarul nr. 1142/206/2007

al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu consecința anulării amenzii civile la

care s-a făcut referire anterior.

Din lecturarea considerentelor hotărârii (f. 61 ds.u.p.), s-a constatat

că instanța investită cu soluționarea contestației la executare a avut în vedere

probele administrate în dosar, necontestate de petentă, în special raportul de

expertiză tehnică întocmit de ing. L.L.M. (f. 86-91 ds.u.p.), dar și

susținerile reclamantei că la acel moment și remedierile erau executate. De

altfel, petenta nu contestă faptul că lucrările de construcție și remedierile

la imobilul proprietatea sa au fost finalizate, ci doar faptul că acestea au

fost efectuate de către o altă firmă decât cea debitoare. Ori, din conținutul

înscrisurilor depuse de intimată, nu rezultă că aceasta ar fi susținut că acele

lucrări ar fi fost făcute de clientul său, ci doar că sunt finalizate.

În atare situație, s-a constatat că în cauză nu sunt indicii și

elemente care să justifice reținerea existenței vreunei fapte penale de natura

celor reclamate în sarcina intimatei, în condițiile în care aceasta nu a făcut

altceva decât să asiste, să reprezinte și să formuleze apărările necesare

clientului său, conform contractului de asistență juridică încheiat, prezentând

instanței susținerile acestuia și probele de care acesta a înțeles să uziteze

în dovedirea lor.

Astfel, infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.

pen., constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii

acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin

omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări.

Cu alte cuvinte, subiectul activ în cazul acestei infracțiuni este

întotdeauna calificat (special), el trebuind să fie un funcționar aflat în

exercițiul atribuțiilor de serviciu, sensul noțiunii de „funcționar" fiind

definit de art. 147 alin. (2) C. pen.

Prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. (1), precum și

orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane

juridice decât cele prevăzute în acel alineat, calitate pe care nu îndeplinește

avocatul.

Din examinarea premisei instituită prin legea specială de organizare a

profesiei de avocat rezultă că aceasta nu este sinonimă ori asimilabilă calității

de „funcționar public", în sensul dispozițiilor art. 147 alin. (1) C.

pen., respectiv avocatul nu poate fi desemnat ca persoană ce exercită o

însărcinare de orice natură, în serviciul unei unități dintre cele la care se

referă art. 145 C. pen.

În raport cu dispozițiile art. 147 C. pen., dar și cu prevederile art.

1 din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, potrivit cărora această profesie este una liberă și independentă, cu

organizare și funcționare autonomă, avocatul nu are nici calitatea de

funcționar public și nici calitatea de funcționar, și în consecință nu poate fi

subiect activ al infracțiunii de fals intelectual.

Pe de altă parte, actele întocmite de intimată, respectiv o cerere de

amânare a cauzei, o întâmpinare, note de concluzii, nu constituie înscrisuri

oficiale, în sensul cerut de prevederile art. 150 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.,

constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau

instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art.

145, în vederea producerii unei consecii juridice, pentru sine sau pentru

altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută

servește pentru producerea acelei consecințe.

Sub aspectul elementului material, falsul în declarații implică, pe

lângă declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii unor

consecințe juridice, împrejurarea ca declarația să servească pentru producerea

acelei consecințe (să se uzeze ea), astfel că exclude prin conținutul ei

obiectiv existența în concurs și a infracțiunii de de fals, prev. de art. 291

C. pen., care constă în folosirea unui înscris oficial.

Prin urmare, nu sunt generatoare de consecințe juridice și nu pot duce

la reținerea infracțiunii de fals în declarații susținerile sau apărările

făcute de o parte, personal sau intermediul avocatului angajat, într-un proces

civil, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii, a

conținutului lor de către instanță, iar părțile din proces au dreptul de a

contesta cele susținute de cel care Ie-a formulat și de a face proba contrarie.

Calea plângerii prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., la

care a recurs petenta, nu a fost instituită de legiuitor pentru declanșarea

abuzivă de litigii penale și nici nu a instituit o nouă cale de soluționare a

cauzelor de natură civilă, context în care aspectele referitoare la respectarea

sau încălcarea prevederilor contractuale ulterior obținerii titlului executoriu

urmează a fi clarificate în cadrul acțiunilor specifice fazei de executare

silită - fie prin autorizarea sa de a efectua lucrările pe cheltuiala

debitorului, fie de a obține eventuale costuri suportate suplimentar de la

aceasta - declanșate în condițiile prevăzute de lege.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, petenta C.X.C. SRL

lași a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și

începerea urmăririi penale împotriva intimatei.

În motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, recurenta petenta a

reiterat, în esență, criticile formulate și la instanța de fond, susținând că

intimata se face vinovată de infracțiunile sesizate, întrucât, în mod

intenționat, în complicitate cu administratorul societății pe care a reprezentat-o

și urmărind un scop ilegal, a declarat în fața instanței de judecată că

lucrările au fost finalizate de societatea pe care o reprezenta, depunând un

set de fotografii care reprezentau alte lucrări.

Examinând hotărârea instanței de fond, sub aspectul motivelor de recurs

invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima

instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.X.C. SRL lași.

În considerentele sentinței atacate și ale rezoluției din 16 martie

2009 dată în Dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, au fost analizate pe larg aspectele invocate de recurenta petentă, cu

privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatei,

reținându-se că nu există indicii cu privire la săvârșirea de către aceasta a

infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., fals în

declarații, prev. de art. 292 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Astfel, în mod corect s-a constatat că la pronunțarea încheierii din 5

iulie 2007 dată în Dosarul nr. 1142/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc,

prin care s-a admis contestația la executare formulată de C.C. SA Cîmpulung

Moldovenesc, reprezentată de intimată, instanța investită cu soluționarea

contestației a avut în vedere probele administrate în dosar, necontestate de

petentă, în special raportul de expertiză tehnică și nu concluziile intimatei,

care, în calitate de avocat, nu a făcut decât să formuleze apărările clientului

său, conform contractului de asistență juridică încheiat, prezentând instanței

susținerile și mijloacele de probă de care acesta a înțeles să se folosească în

apărare, înscrisurile depuse de intimată la dosar neconstituind înscrisuri

oficiale, în sensul dispozițiilor art. 150 alin. (2) C. proc. pen.

Cât privește temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale,

respectiv art. 10 lit a) C. proc. pen., înalta Curte constată că acesta a fost

corect invocat, întrucât corespunde situației de fapt rezultată din actele

premergătoare efectuate în cauză.

În consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, prima instanță a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petenta C.X.C. SRL lași împotriva sentinței penale nr. 93 din 9

octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.X.C. SRL lași

împotriva sentinței penale nr. 93 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.