ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3739/2008

Asupra recursului de

față.

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1101 din 24 ianuarie 2008,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca

nefondată cererea formulată de reclamanți, având ca obiect

retragerea acestora din societatea pârâtă SC R.L. SRL București

și obligarea acesteia la plata drepturilor asociatului retras.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța fondului a reținut că

motivele invocate de reclamanți nu sunt de natura celor prevăzute de

dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, astfel

încât să poată justifica retragerea acestora din societate.

Soluția instanței

de fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, care prin decizia nr. 644 din 27 mai 2008, a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanți.

Împotriva acestei decizii,

au declarat recurs reclamanții SC R. SA Târgoviște, B.D., M.G.

și B.E., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și

9 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În argumentarea motivelor

invocate, recurenții au susținut, în esență, că în mod

greșit curtea de apel a calificat calea de atac împotriva sentinței

fondului, ca fiind recurs și nu apel, deoarece numai hotărârea în

baza căreia s-a admis cererea de retragere din societate este supusă

recursului. Au mai susținut recurenții că instanța de apel

a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 295

alin. (1) C. proc. civ. și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Față de motivele

invocate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,

recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate

exercițiul drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege. Totodată, aceleași dispoziții

legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de

atac, în alte condiții decât cele determinate prin legea procesuală.

În raport de principiul

consacrat prin textul de lege sus menționat, admisibilitatea unei căi

de atac, și pe cale de consecință, provocarea unui control

judiciar al hotărârii atacate este condiționată de exercitarea

acesteia în condițiile legii.

În cauză, Înalta Curte

de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat

împotriva unei decizii a curții de apel prin care a fost soluționat

recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond, astfel

că, hotărârea atacată de către recurenți a dobândit

caracter irevocabil odată cu soluționarea recursului și prin

urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific

căii de reformare.

Se constată așadar

că recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a

neîndeplinirii condiției prevăzute de dispozițiile art. 299 C.

proc. civ. și art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, cu

referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această

cale.

Pe cale de

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul reclamanților, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții SC R. SA Târgoviște, B.D., M.G. și B.E.,

împotriva deciziei nr. 644 din 27 mai 2008, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.