ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3119/2010

HOTĂRÂRE
05.10.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3119/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de

instanță, reclamanta SC T. SA SUCEAVA a solicitat obligarea

pârâților ȘCOALA CU CLASELE I-VIII SUCEAVA, P. SUCEAVA și M. SUCEAVA,

la plata sumei de 119.312,70 lei reprezentând penalități de

întârziere la plata energiei termice furnizate.

Prin sentința nr. 1616 din 12 octombrie 2009,

Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei față de P.M.

Suceava și M. Suceava prin P., reținând excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestora și a admis acțiunea

față de pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII SUCEAVA, sens în care a

dispus obligarea acestei pârâte la plata sumei de 119.312,70 lei cu titlu de

penalități.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, în raport de dispozițiile

art. 77 din Legea nr. 215/2001 și cele cuprinse în contractele de

prestări servicii nr. 2431/2005 și nr. 2419/2006 încheiate între

reclamantă și instituția școlară, pârâții P.

și M. Suceava nu justifică calitatea procesuală pasivă. A

mai reținut instanța că, deși reclamanta și-a onorat

la timp obligațiile asumate prin cele două contracte, instituția

școlară nu a onorat plata penalităților de întârziere în

cuantumul solicitat, astfel încât instanța a apreciat ca fiind

întemeiată acțiunea, în considerarea dispozițiilor art. 969 C.

civ.

Sentința primei instanțe a fost

apelată de către reclamanta SC T. SA SUCEAVA, iar prin decizia nr. ll

din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei, a schimbat

în parte sentința, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a M. Suceava prin P., a obligat pârâții ȘCOALA CU

CLASELE I-VIII SUCEAVA și M. SUCEAVA să plătească în solidar

suma de 119.412,70 lei penalități de întârziere și a

menținut dispoziția privind admiterea acțiunii.

În argumentarea soluției pronunțate,

instanța a reținut că potrivit art. 120 alin. (1) din

Constituție și art. 2 alin. (l) din Legea nr. 215/2001,

administrația publică locală se organizează și

funcționează în temeiul unor principii, printre care principiul

autonomiei locale, principiul descentralizării și principiul

deconcentrării serviciilor publice, iar potrivit art. 4 alin. (2) din aceeași

lege, autonomia locală privește două aspecte: organizarea

și funcționarea administrației publice locale și

gestionarea sub propria responsabilitate a resurselor care aparțin

unităților administrativ - teritoriale. Au mai fost avute în vedere

dispozițiile O.U.G. nr. 32/2001 privind reglementarea unor probleme

financiare, aprobată prin Legea nr. 3 74/2001, care prevăd că

finanțarea învățământului preuniversitar de stat se

asigură din bugetele locale ale unităților administrativ

teritoriale pe a căror rază acestea își

desfășoară activitatea. Din perspectiva dispozițiilor

legale sus menționate, s-a reținut că unitatea administrativ

teritorială are obligația legală de a prevedea în bugetul local

sumele de bani necesare pentru asigurarea, respectiv finanțarea instituției

școlare pârâte, în sensul achitării contravalorii serviciilor

prestate de societatea reclamantă.

Pentru aceste considerente, instanța de control

judiciar a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința primei

instanțe, în sensul obligării și a M. Suceava prin P., la plata

penalităților de întârziere solicitate, prin înlăturarea

excepției lipsei calității procesuale pasive, greșit

reținute.

Împotriva deciziei sus menționate, a declarat

recurs pârâtul M. SUCEAVA prin P., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

desființarea sentinței recurate în sensul admiterii excepțiilor

invocate, iar pe fondul cauzei, obligarea unității școlare la

plata penalităților datorate.

În argumentarea criticilor formulate, recurentul - pârât

a arătat, în esență, că instanța de apel a

pronunțat o soluție netemeinică și nelegală prin

respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.

Suceava, având în vedere că între reclamantă și pârât nu

există nici un fel de relație contractuală cu privire la

furnizarea de servicii către unitatea școlară, aceasta din

urmă fiind semnatara contractului, prin urmare, calitate de pârât are

numai unitatea școlară. A mai susținut recurentul că

instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 42

judecății are un singur debitor, respectiv unitatea

școlară. În ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 32/2001,

recurenta a susținut că acestea reglementează exclusiv

raporturile dintre unitatea administrativ - teritorială și unitatea

școlară, iar obligarea municipalității la plata unor

penalități de întârziere ce decurg dintr-un contract față

de care are calitatea de terț, reprezintă o eroare a instanței.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de

situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de

drept la situații neaplicabile în speță.

Din această perspectivă și în raport

de dispozițiile legale ce reglementează calea de atac

extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare,

nedevolutivă, se vor analiza doar criticile formulate împotriva deciziei

recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv

aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 32/2001, Legii nr. 215/2001 și art.

42 C. com., pretins a fi fost încălcate de către instanța de

apel.

În raport de criticile formulate și analizând

decizia recurată sub acest aspect, se constată că dezlegarea

dată de instanța de apel s-a fundamentat pe aplicarea corectă a

dispozițiilor legale sus menționate, având în vedere că potrivit

dispozițiilor O.G. nr. 32/2001, finanțarea

învățământului preuniversitar se realizează din bugetele

locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora

acestea își desfășoară activitatea. Potrivit art. 63 alin.

(4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, primarul exercită funcția de

ordonator principal de credite, iar potrivit art. 63 alin. (4) lit. b) acesta

întocmește proiectul bugetului local, care cuprinde, ca și capitol

distinct, bugetul unităților de învățământ și îl

supune aprobării consiliului local, iar potrivit art. 40 alin. (3) din

Normele metodologice privind finanțarea unităților de

învățământ preuniversitar de stat, după aprobare, bugetul

unităților de învățământ preuniversitar de stat

reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea

cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv. Cu alte cuvinte,

chiar dacă recurentul nu a fost parte în contractele încheiate între

unitatea școlară și reclamantă, obligația sa

izvorăște din lege, respectiv asigurarea fondurilor necesare

plăților contravalorii serviciilor furnizate.

Referitor la critica privind interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 42 C. com., se

constată, de asemenea, a fi nefondată, având în vedere că pentru

a opera prezumția de solidaritate, legea cere ca obligația

codebitorilor să aibă caracter comercial și întrucât

solidaritatea este de natura obligațiilor comerciale, nu trebuie

stipulată expres. În speță, izvorul obligației

recurentului, ce atrage solidaritatea răspunderii, rezultă din lege,

astfel cum s-a arătat anterior, respectiv O.G. nr. 32/2001, Legea nr. 215/2001

și Normele metodologice privind finanțarea unităților de

învățământ preuniversitar de stat, astfel încât, și sub

acest aspect, soluția recurată este în acord cu dispozițiile

legale incidente în cauză.

În consecință, față de cele ce

preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-22
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2010
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1419 din 6 iulie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei cal
ÎCCJ 2008-05-29
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1848/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat instanței obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII S., M.S. și P.S. la plata penalităților de în
ÎCCJ 2008-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2536/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, reclamanta SC T. SA Suceava a solicitat obligarea pârâtelor: Grădinița cu program prelungit „G.” Suceava și Municipiul Suceava
ÎCCJ 2009-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2927/86/2007 al Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios- administrativ și fiscal, reclam
ÎCCJ 2008-06-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1976/2008
La rândul său, recurentul C.T.I.A. Suceava, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, deoarece unitatea școlară nu are nici o culpă în situația creată, plata facturilor către furnizori f
Sursă