ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 17 decembrie 2002, reclamantul B.I. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 5 din 6 noiembrie 2002,

prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 martie 1953 – 23 decembrie 1955.

Tribunalul Caraș-Severin, secția

civilă, prin sentința nr. 257 din 4 februarie 2003, a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, în baza

dispozițiilor Legii nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 179 din 20

mai 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând, în

esență, că acesta nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr.

309/2002, întrucât unitatea militară Galați nu a făcut parte din detașamentele

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.I., criticând-o pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și solicitând a se constata că

potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., aceasta este lovită de nulitate

absolută, fiindu-i, totodată, încălcat și dreptul la apărare.

Totodată, a reiterat și chestiunile

referitoare la fondul cauzei, precizând că el a mai depus diligențe pentru

suplimentarea probatoriului și este în așteptarea răspunsurilor de la

autoritățile cărora li s-a adresat.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul este fondat.

Conform art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când prin hotărârea

dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză se constată că deși din

procesul-verbal ce constituie dovada de îndeplinire a procedurii de citare,

rezultă că citarea s-a efectuat prin afișare și că recurentul-reclamant a fost

citat pentru termenul din 20 mai 2003, totuși, din citația comunicată acesteia

rezultă că acesta a fost citat pentru 20 iunie 2003, în loc de 20 mai 2003.

Constatându-se că sunt îndeplinite

condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și pentru a se asigura

recurentului-reclamant toate garanțiile respectării dreptului său la apărare,

inclusiv cele privind accesul la toate căile de atac, se va admite recursul, se

va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

recurentul-reclamant va avea și posibilitatea de a prezenta probele

suplimentare la care a făcut referire în motivele de recurs, în legătură cu

fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței

civile nr. 179 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.