ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2002, reclamantul B.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 5 din 6 noiembrie 2002, prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 martie 1953 – 23 decembrie 1955. Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, prin sentința nr. 257 din 4 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, în baza dispozițiilor Legii nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 179 din 20 mai 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că acesta nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât unitatea militară Galați nu a făcut parte din detașamentele Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.I., criticând-o pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și solicitând a se constata că potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., aceasta este lovită de nulitate absolută, fiindu-i, totodată, încălcat și dreptul la apărare. Totodată, a reiterat și chestiunile referitoare la fondul cauzei, precizând că el a mai depus diligențe pentru suplimentarea probatoriului și este în așteptarea răspunsurilor de la autoritățile cărora li s-a adresat.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat. Conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În cauză se constată că deși din procesul-verbal ce constituie dovada de îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că citarea s-a efectuat prin afișare și că recurentul-reclamant a fost citat pentru termenul din 20 mai 2003, totuși, din citația comunicată acesteia rezultă că acesta a fost citat pentru 20 iunie 2003, în loc de 20 mai 2003. Constatându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și pentru a se asigura recurentului-reclamant toate garanțiile respectării dreptului său la apărare, inclusiv cele privind accesul la toate căile de atac, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, recurentul-reclamant va avea și posibilitatea de a prezenta probele suplimentare la care a făcut referire în motivele de recurs, în legătură cu fondul pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 179 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.