ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4441/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4 aprilie

2003, reclamantul C.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Teleorman,

solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr. 1248 din 23 mai 2003 și

obligarea de a emite o nouă hotărâre, prin care să i se acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 22 august 1952 – 3 octombrie

1953.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că deși a făcut dovada că a lucrat în detașamente de

muncă pe toată perioada efectuării stagiului militar, în mod nejustificat i

s-au acordat drepturile cuvenite, numai pentru intervalul 22 august 1952 – 31

decembrie 1952.

Prin sentința civilă nr. 663 din 14

mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să acorde

reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga

perioadă solicitată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere mențiunile înscrise în livretul militar al reclamantului, precum

și adresa nr. 4014 din 2 octombrie 1953 emisă de M.C.I.M.C. și în raport cu

care a rezultat că pe tot parcursul stagiului militar acesta a lucrat în

detașamente de muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Teleorman, care a susținut, în

esență, că nu toate detașamentele de muncă fac parte din Direcția Generală a

Serviciului Muncii, întrucât ele nu s-au regăsit nici ca denumire și nici ca

perioadă de timp, în tabelul de evidență al detașamentelor de muncă.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoanele

care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 14 mai 1950 – 28 februarie 1961.

Astfel fiind, și cum din livretul

militar al reclamantului, cât și din dovada eliberării de M.C.I.M.C. nr. 4014

din 2 octombrie 1953, rezultă că acesta a fost încorporat la 22 august 1952 și

a lucrat în detașamentele București 8 Mai, Cotroceni, H.Obor, Piscului,

București 9 Mai, până la 3 octombrie 1953, când a fost lăsat la vatră, legal și

temeinic, instanța fondului i-a recunoscut dreptul de a beneficia pentru

întreaga perioadă, de drepturile conferite de Legea nr. 309/2002.

Susținerea recurentei potrivit

căreia, în tabelul de evidență al detașamentelor de muncă din Direcției

Generale a Serviciului Muncii, nu se regăsesc nici ca denumire și nici ca

perioadă de timp, unitățile în care a lucrat reclamantul pe timpul stagiului

militar, este nerelevantă, acest tabel având un caracter pur consultativ,

stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, făcându-se în primul

rând, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau U.M. nr. 02405 Pitești - art. 6

alin. (2) din Legea nr. 309/2002.

În raport cu aceste considerente,

urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, motiv pentru care recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Teleorman, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 663 din 14 mai

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 decembrie 2003.