ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în

dosarul nr. 5900/63/2008, s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 494 alin.

(1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2) și

art. 136 alin. (5) din Constituția României formulată de pârâta SC D.T.C. SRL

Craiova.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44

alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituția României și că nu se impune

sesizarea Curții Constituționale întrucât a fost analizată constituționalitatea

acestor dispoziții atât prin decizia nr. 91 din 4 martie 2003, decizia nr. 395

din 24 aprilie 2007, cât și prin decizia nr. 152 din 22 februarie 2007 prin

care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 494

C. civ., în raport de dispozițiile art. 16, 44 și 41 din Constituția României;

că în motivarea acestor decizii Curtea Constituțională a reținut că

dispozițiile art. 494 C. civ., nu încalcă dispozițiile constituționale

referitoare la dreptul de proprietate privată și nici principiul constituțional

al egalității în drepturi; că invocarea excepției de neconstituționalitate a art.

494 C. civ., de către apelanta pârâtă, față de motivația Curții

Constituționale, nu constituie o veritabilă excepție ci, are drept scop doar

tergiversarea judecății.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs pârâta SC D.T.C. SRL Craiova invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea încheierii de ședință din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova și pe fond admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a

României formulată de SC D.T.C. SRL, privind excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la

dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) din Constituția

României și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

În dezvoltarea recursului a

susținut următoarele critici:

- În raport de prevederile art.

29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții

Constituționale este admisibilă întrucât excepția a fost ridicată de una din

părțile dosarului; privește o dispoziție legală în vigoare la data de 20 mai

2009, iar soluționarea cauzei deduse judecății depinde de prevederile legale

criticate pentru neconstituționalitate; că privește o prevedere care nu a fost

declarată neconstituțională, printr-o decizie a Curții Constituționale; că

între părțile litigante nu a mai fost invocată excepția de

neconstituționalitate a art. 494 C. civ.; că în excepțiile soluționate de

Curtea Constituțională nu a fost analizată conformitatea art. 494 C. civ., cu

dispozițiile art. 16, art. 44, alin. (2), art. 136 alin. (5) din Constituția

României; că au fost invocate dispozițiile art. 494 C. civ., care sunt norme de

drept material asupra cărora instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile

cauzei, fundamentându-și soluția pronunțată, de admitere a cererii de chemare

în judecată formulată de SC U.E. SRL.

Intimata SC U.E. SRL Slatina

a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că, în raport

de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recursul

este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința comercială nr.

4012 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5900/63/2008,

s-a admis acțiunea precizată și s-a obligat pârâta să ridice o magazie

construită din lemn și tablă, un gard de sârmă și o magazie din BCA aflate pe

terenul proprietatea reclamantei situat în orașul Corabia, județul Olt, înscris

în C.F. Corabia, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să ridice această

construcție pe cheltuiala pârâtei.

Pârâta a formulat apel

împotriva sentinței, iar în fața instanței de apel a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ.,

raportat la dispozițiile art. 16, art. 14 alin. (2), art. 136 alin. (5) din

Constituția României.

Soluționarea excepției de

neconstituționalitate ridicată în fața instanței de apel s-a făcut cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale.

Astfel, conform textului

menționat poate face obiectul excepției neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare

care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare

ar fi obiectul acestuia.

În cauză aceste condiții

sunt îndeplinite în contextul în care se invocă neconstituționalitatea

prevederilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., prevederi legale ce sunt

în vigoare, având legătură cu cauza, norme de drept material asupra cărora

instanța de fond s-a pronunțat.

De asemenea, alin. (1) al art.

29 nu limitează posibilitatea invocării unei asemenea excepții la vreuna din

fazele procesuale ale litigiului sau în raport de obiectul acestuia.

Se constată că este îndeplinită

și condiția conținută de art. 29 alin. (3) în sensul căreia, prevederile să nu

fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale.

Raționamentul instanței

anterioare conform cu care, Curtea Constituțională a respins prin decizii

anterioare excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi, iar aceasta

nu ar constitui o veritabilă excepție ci, are drept scop doar tergiversarea

judecății este total nejustificat și în dezacord cu legea.

Art. 29 alin. (3)

reglementează situația în care nu pot face obiectul excepției acele prevederi

care deja au fost constatate, prin decizie, ca fiind neconstituționale, ceea ce

nu este cazul în situația de față.

În atare situație, față de

considerentele expuse se constată că prin încheierea ce face obiectul

controlului judiciar, în mod nelegal a fost respinsă cererea de sesizare a

Curții Constituționale.

Urmare celor arătate, Înalta

Curte va admite recursul și va modifica încheierea în sensul că admite cererea

și dispune sesizarea Curții Constituționale, privind excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ.

În considerarea prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 punctul de vedere al petentei în

susținerea excepției se referă la faptul că dispozițiile art. 494 alin. (1), (2)

și (3) C. civ., sunt discriminatorii și încalcă dispozițiile art. 16 din

Constituția României; lezează dreptul de proprietate al persoanei fizice sau

juridice care a edificat cu fonduri proprii o construcție pe terenul

proprietatea altei persoane, încălcându-se prevederile art. 44 alin. (2) din

Constituția României; este încălcat principiul inviolabilității proprietății

private, întrucât este afectată însăși substanța proprietății private a constructorului,

chiar și de rea-credință, încălcându-se dispozițiile conținute de art. 136 alin.

(5) din Constituția României.

În ce privește punctul de

vedere al instanței, Înalta Curte consideră că prevederile art. 494 alin. (1),

(2) și (3) C. civ., nu relevă nici o contradicție cu textele constituționale

invocate.

De asemenea, se are în

vedere că prin prevederile atacate nu se încalcă dispozițiile constituționale

referitoare la dreptul de proprietate privată și nici principiul

inviolabilității proprietății private, precum și principiului constituțional al

egalității în drepturi.

De altfel, practica Curții

Constituționale, prin deciziile anterior pronunțate, a fost constantă în acest

sens.

Pentru motivele expuse,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea atacată, în sensul că

va admite cererea și va dispune sesizarea Curții Constituționale, privind

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3)

C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2) și art. 136 alin.

(5) din Constituția României și va trimite dosarul Curții de Apel Craiova în

vederea îndeplinirii formalităților de înaintare a dosarului Curții

Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC D.T.C. SRL CRAIOVA împotriva încheierii din 20 mai 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială. Modifică încheierea din 20 mai 2009 a Curții de

Apel Craiova, admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și trimite

dosarul Curții de Apel Craiova în vederea îndeplinirii formalităților de

înaintare a dosarului Curții Constituționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.