ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în dosarul nr. 5900/63/2008, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituția României formulată de pârâta SC D.T.C. SRL Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituția României și că nu se impune sesizarea Curții Constituționale întrucât a fost analizată constituționalitatea acestor dispoziții atât prin decizia nr. 91 din 4 martie 2003, decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007, cât și prin decizia nr. 152 din 22 februarie 2007 prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 494 C. civ., în raport de dispozițiile art. 16, 44 și 41 din Constituția României; că în motivarea acestor decizii Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 494 C. civ., nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată și nici principiul constituțional al egalității în drepturi; că invocarea excepției de neconstituționalitate a art. 494 C. civ., de către apelanta pârâtă, față de motivația Curții Constituționale, nu constituie o veritabilă excepție ci, are drept scop doar tergiversarea judecății.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC D.T.C. SRL Craiova invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii de ședință din 20 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și pe fond admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de SC D.T.C. SRL, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) din Constituția României și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

În dezvoltarea recursului a susținut următoarele critici: - În raport de prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă întrucât excepția a fost ridicată de una din părțile dosarului; privește o dispoziție legală în vigoare la data de 20 mai 2009, iar soluționarea cauzei deduse judecății depinde de prevederile legale criticate pentru neconstituționalitate; că privește o prevedere care nu a fost declarată neconstituțională, printr-o decizie a Curții Constituționale; că între părțile litigante nu a mai fost invocată excepția de neconstituționalitate a art. 494 C. civ.; că în excepțiile soluționate de Curtea Constituțională nu a fost analizată conformitatea art. 494 C. civ., cu dispozițiile art. 16, art. 44, alin. (2), art. 136 alin. (5) din Constituția României; că au fost invocate dispozițiile art. 494 C. civ., care sunt norme de drept material asupra cărora instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile cauzei, fundamentându-și soluția pronunțată, de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de SC U.E.

SRL. Intimata SC U.E. SRL Slatina a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin sentința comercială nr. 4012 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5900/63/2008, s-a admis acțiunea precizată și s-a obligat pârâta să ridice o magazie construită din lemn și tablă, un gard de sârmă și o magazie din BCA aflate pe terenul proprietatea reclamantei situat în orașul Corabia, județul Olt, înscris în C.F. Corabia, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să ridice această construcție pe cheltuiala pârâtei.

Pârâta a formulat apel împotriva sentinței, iar în fața instanței de apel a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 14 alin. (2), art. 136 alin. (5) din Constituția României. Soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanței de apel s-a făcut cu aplicarea greșită a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Astfel, conform textului menționat poate face obiectul excepției neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauză aceste condiții sunt îndeplinite în contextul în care se invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., prevederi legale ce sunt în vigoare, având legătură cu cauza, norme de drept material asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat. De asemenea, alin. (1) al art. 29 nu limitează posibilitatea invocării unei asemenea excepții la vreuna din fazele procesuale ale litigiului sau în raport de obiectul acestuia. Se constată că este îndeplinită și condiția conținută de art. 29 alin. (3) în sensul căreia, prevederile să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Raționamentul instanței anterioare conform cu care, Curtea Constituțională a respins prin decizii anterioare excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi, iar aceasta nu ar constitui o veritabilă excepție ci, are drept scop doar tergiversarea judecății este total nejustificat și în dezacord cu legea. Art. 29 alin. (3) reglementează situația în care nu pot face obiectul excepției acele prevederi care deja au fost constatate, prin decizie, ca fiind neconstituționale, ceea ce nu este cazul în situația de față. În atare situație, față de considerentele expuse se constată că prin încheierea ce face obiectul controlului judiciar, în mod nelegal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Urmare celor arătate, Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea în sensul că admite cererea și dispune sesizarea Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ.

În considerarea prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 punctul de vedere al petentei în susținerea excepției se referă la faptul că dispozițiile art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., sunt discriminatorii și încalcă dispozițiile art. 16 din Constituția României; lezează dreptul de proprietate al persoanei fizice sau juridice care a edificat cu fonduri proprii o construcție pe terenul proprietatea altei persoane, încălcându-se prevederile art. 44 alin. (2) din Constituția României; este încălcat principiul inviolabilității proprietății private, întrucât este afectată însăși substanța proprietății private a constructorului, chiar și de rea-credință, încălcându-se dispozițiile conținute de art. 136 alin. (5) din Constituția României.

În ce privește punctul de vedere al instanței, Înalta Curte consideră că prevederile art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., nu relevă nici o contradicție cu textele constituționale invocate. De asemenea, se are în vedere că prin prevederile atacate nu se încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată și nici principiul inviolabilității proprietății private, precum și principiului constituțional al egalității în drepturi. De altfel, practica Curții Constituționale, prin deciziile anterior pronunțate, a fost constantă în acest sens.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea atacată, în sensul că va admite cererea și va dispune sesizarea Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2) și (3) C. civ., raportat la dispozițiile art. 16, art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituția României și va trimite dosarul Curții de Apel Craiova în vederea îndeplinirii formalităților de înaintare a dosarului Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC D.T.C. SRL CRAIOVA împotriva încheierii din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică încheierea din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și trimite dosarul Curții de Apel Craiova în vederea îndeplinirii formalităților de înaintare a dosarului Curții Constituționale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.