ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 septembrie 2007, pronunțată în cauza care face
obiectul dosarului nr. 1950/105/2007, Tribunalul Prahova, secția comercială, a
admis cererea formulată de pârâta SC C.S. SRL și a dispus sesizarea Curții
Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate
vizând prevederile art. 1323 C. civ. și art. 87 din Legea nr. 85/2006. Prin
aceeași încheiere în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1997 s-a dispus
suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
În considerentele încheierii, Tribunalul a reținut că în cauză sunt
întrunite condițiile legale pentru sesizarea instanței constituționale,
întrucât textele care vizează excepția au legătură cu soluționarea cauzei, iar
Curtea Constituțională nu a declarat anterior neconstituționalitatea acestor
norme.
Împotriva încheierii pronunțată la data de 12
septembrie 2007 a declarat recurs SC E.T.SRL, cererea fiind înregistrată pe
rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1193/42/2008. Recurenta a criticat lipsa
unei dispoziții legale pentru promovarea căii de atac a recursului împotriva
încheierilor prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale
și a invocat în cadrul aceluiași recurs excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 pentru motivul că acestea
contravin dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituția României și art. 6
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului din moment ce nu permit
accesul la o cale de atac prin care să se realizeze controlul de legalitate. A
supus analizei excepției de neconstituționalitate și termenul prohibitiv de 48
de ore pentru declararea recursului, care obligă partea interesată să redacteze
motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, în caz contrar fiind expusă riscului
de anulare a căii de atac pentru nemotivare.
Prin decizia nr. 4 din data de 12 ianuarie 2009,
Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității recursului și, în
consecință, a respins ca inadmisibil recursul declarat de SC E.T.SRL împotriva
încheierii din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova. Pentru a
pronunța această soluție instanța a reținut că nu se impune sesizarea Curții
Constituționale cu excepția invocată de recurentă întrucât nu sunt îndeplinite
condițiile impuse imperativ de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992,
îndeosebi sub aspectul legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei.
Curtea a luat apoi în examinare excepția inadmisibilității recursului îndreptat
împotriva încheierii din 12 septembrie 2007. Pentru a argumenta admiterea
acestei excepții, instanța de recurs a avut în vedere dispozițiile art. 299 C.
proc. civ. prin care se reglementează strict și limitativ hotărârile care pot
fi atacate cu recurs, nefiind posibilă valorificarea unui astfel de drept
procesual dacă nu este prevăzut de lege. În continuare, cu referire la art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea a reținut că este inadmisibil recursul
declarat împotriva încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională
cu o excepție de neconstituționalitate, această cale de atac fiind prevăzută
numai în cazul în care cererea a fost respinsă.
Împotriva deciziei pronunțată la data de 12 ianuarie
2009 a declarat recurs, SC E.T.SRL, prin care a criticat numai partea din
decizie care se referă la neadmiterea excepției de sesizare a Curții
Constituționale prin care s-a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Recurenta a criticat faptul că instanța s-a
oprit asupra analizei condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții
Constituționale statuând că textele invocate nu au legătură cu soluționarea
cauzei. În opinia recurentei, instanța trebuia să constate că excepția era
ridicată de una din părți, că textele de lege au legătură cu soluționarea litigiului
și că, anterior, Curtea Constituțională nu a declarat neconstituționale aceste
norme.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului
și modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții
Constituționale, în vederea soluționării excepției.
Recursul va fi respins pentru următoarele
considerente:
Excepția de neconstituționalitate este un incident
apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite,
și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, de
aceea Legea nr. 47/1992 prin art. 29 alin. (1)-(3) a stabilit condițiile de
sesizare a Curții Constituționale și calea de atac care poate fi exercitată
împotriva încheierii care se pronunță, după examinarea admisibilității
sesizării.
Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost
stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această
excepție așa încât Curtea de Apel respectând aceste dispoziții, a verificat
cererea recurentei oprindu-se mai întâi asupra admisibilității căii de atac a
recursului potrivit reglementării din alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În adevăr, art. 29 alin. (6) din legea menționată
stabilește că numai încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții
Constituționale poate fi atacată cu recurs, astfel că, valorificarea unui drept
procesual nu ar putea fi realizată dacă legea nu prevede un astfel de drept.
În consecință, aplicarea dispozițiilor de mai sus de
către Curtea de Apel este corectă întrucât instanța a ținut seama de principiul
legalității căilor de atac, în sensul că pot fi promovate numai acele căi de atac
care sunt prevăzute de lege.
Speța, prezintă însă o altă particularitate care
atrăgea inadmisibilitatea recursului promovat de SC E.T. SRL și anume, faptul
că recursul era promovat împotriva încheierii din 12 septembrie 2007, care era
pronunțată tot într-un incident procedural care viza admiterea cererii de
sesizare a Curții Constituționale formulată de SC C.S. SRL. Prin urmare,
formularea în cadrul unui recurs, inadmisibil de altfel, a altei cereri de
sesizare a Curții Constituționale constituie un exercițiu abuziv al drepturilor
procesuale. Chiar dacă instanța nu s-a oprit asupra acestui aspect și a
analizat recursul din perspectiva altor dispoziții legale care atrăgeau
inadmisibilitatea recursului soluția este legală, cu alte cuvinte se încadrează
în prevederile art. 29 alin. (6) C. proc. civ.
Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții
Constituționale formulată în cadrul recursului declarat împotriva unei
încheieri de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru
motive pe care instanța le-a considerat că au legătură cu soluționarea fondului
litigiului, rezultă și din neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 47/1992.
În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face
obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor,
legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a
litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că
dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu
soluționarea cauzei înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte
dispoziții care au legătură cu fondul litigiului. În cazul de față, invocarea
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 de către recurentă nu are legătură cu
soluționarea cauzei pe fond, dincolo de faptul că recursul era promovat într-un
incident procedural și într-o cale de atac neprevăzută de lege. În alte
cuvinte, invocarea acestei excepții, nu are legătură cu fondul litigiului iar
promovarea acestei cereri poate fi apreciată ca o încercare de tergiversare a
soluționării cauzei pe fond.
În consecință, față de cele ce preced, recursul, conform
art. 312 C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de intervenientul SC E.T.SRL
CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.