ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 septembrie 2007, pronunțată în cauza care face

obiectul dosarului nr. 1950/105/2007, Tribunalul Prahova, secția comercială, a

admis cererea formulată de pârâta SC C.S. SRL și a dispus sesizarea Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate

vizând prevederile art. 1323 C. civ. și art. 87 din Legea nr. 85/2006. Prin

aceeași încheiere în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1997 s-a dispus

suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În considerentele încheierii, Tribunalul a reținut că în cauză sunt

întrunite condițiile legale pentru sesizarea instanței constituționale,

întrucât textele care vizează excepția au legătură cu soluționarea cauzei, iar

Curtea Constituțională nu a declarat anterior neconstituționalitatea acestor

norme.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 12

septembrie 2007 a declarat recurs SC E.T.SRL, cererea fiind înregistrată pe

rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1193/42/2008. Recurenta a criticat lipsa

unei dispoziții legale pentru promovarea căii de atac a recursului împotriva

încheierilor prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale

și a invocat în cadrul aceluiași recurs excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 pentru motivul că acestea

contravin dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituția României și art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului din moment ce nu permit

accesul la o cale de atac prin care să se realizeze controlul de legalitate. A

supus analizei excepției de neconstituționalitate și termenul prohibitiv de 48

de ore pentru declararea recursului, care obligă partea interesată să redacteze

motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, în caz contrar fiind expusă riscului

de anulare a căii de atac pentru nemotivare.

Prin decizia nr. 4 din data de 12 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Ploiești a admis excepția inadmisibilității recursului și, în

consecință, a respins ca inadmisibil recursul declarat de SC E.T.SRL împotriva

încheierii din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova. Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut că nu se impune sesizarea Curții

Constituționale cu excepția invocată de recurentă întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile impuse imperativ de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992,

îndeosebi sub aspectul legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei.

Curtea a luat apoi în examinare excepția inadmisibilității recursului îndreptat

împotriva încheierii din 12 septembrie 2007. Pentru a argumenta admiterea

acestei excepții, instanța de recurs a avut în vedere dispozițiile art. 299 C.

proc. civ. prin care se reglementează strict și limitativ hotărârile care pot

fi atacate cu recurs, nefiind posibilă valorificarea unui astfel de drept

procesual dacă nu este prevăzut de lege. În continuare, cu referire la art. 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea a reținut că este inadmisibil recursul

declarat împotriva încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională

cu o excepție de neconstituționalitate, această cale de atac fiind prevăzută

numai în cazul în care cererea a fost respinsă.

Împotriva deciziei pronunțată la data de 12 ianuarie

2009 a declarat recurs, SC E.T.SRL, prin care a criticat numai partea din

decizie care se referă la neadmiterea excepției de sesizare a Curții

Constituționale prin care s-a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Recurenta a criticat faptul că instanța s-a

oprit asupra analizei condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții

Constituționale statuând că textele invocate nu au legătură cu soluționarea

cauzei. În opinia recurentei, instanța trebuia să constate că excepția era

ridicată de una din părți, că textele de lege au legătură cu soluționarea litigiului

și că, anterior, Curtea Constituțională nu a declarat neconstituționale aceste

norme.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului

și modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții

Constituționale, în vederea soluționării excepției.

Recursul va fi respins pentru următoarele

considerente:

apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite,

și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, de

aceea Legea nr. 47/1992 prin art. 29 alin. (1)-(3) a stabilit condițiile de

sesizare a Curții Constituționale și calea de atac care poate fi exercitată

împotriva încheierii care se pronunță, după examinarea admisibilității

sesizării.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost

stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această

excepție așa încât Curtea de Apel respectând aceste dispoziții, a verificat

cererea recurentei oprindu-se mai întâi asupra admisibilității căii de atac a

recursului potrivit reglementării din alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În adevăr, art. 29 alin. (6) din legea menționată

stabilește că numai încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale poate fi atacată cu recurs, astfel că, valorificarea unui drept

procesual nu ar putea fi realizată dacă legea nu prevede un astfel de drept.

În consecință, aplicarea dispozițiilor de mai sus de

către Curtea de Apel este corectă întrucât instanța a ținut seama de principiul

legalității căilor de atac, în sensul că pot fi promovate numai acele căi de atac

care sunt prevăzute de lege.

atrăgea inadmisibilitatea recursului promovat de SC E.T. SRL și anume, faptul

că recursul era promovat împotriva încheierii din 12 septembrie 2007, care era

pronunțată tot într-un incident procedural care viza admiterea cererii de

sesizare a Curții Constituționale formulată de SC C.S. SRL. Prin urmare,

formularea în cadrul unui recurs, inadmisibil de altfel, a altei cereri de

sesizare a Curții Constituționale constituie un exercițiu abuziv al drepturilor

procesuale. Chiar dacă instanța nu s-a oprit asupra acestui aspect și a

analizat recursul din perspectiva altor dispoziții legale care atrăgeau

inadmisibilitatea recursului soluția este legală, cu alte cuvinte se încadrează

în prevederile art. 29 alin. (6) C. proc. civ.

Constituționale formulată în cadrul recursului declarat împotriva unei

încheieri de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru

motive pe care instanța le-a considerat că au legătură cu soluționarea fondului

litigiului, rezultă și din neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face

obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor,

legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că

dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu

soluționarea cauzei înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte

dispoziții care au legătură cu fondul litigiului. În cazul de față, invocarea

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 de către recurentă nu are legătură cu

soluționarea cauzei pe fond, dincolo de faptul că recursul era promovat într-un

incident procedural și într-o cale de atac neprevăzută de lege. În alte

cuvinte, invocarea acestei excepții, nu are legătură cu fondul litigiului iar

promovarea acestei cereri poate fi apreciată ca o încercare de tergiversare a

soluționării cauzei pe fond.

În consecință, față de cele ce preced, recursul, conform

art. 312 C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de intervenientul SC E.T.SRL

CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.