ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5480/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 24 martie 2009, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.F. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 5475/2008 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, emisă de C.J.P. Sălaj, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii menționate și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că familia sa, în cursul lunii noiembrie a anului 1940, s-a refugiat din Localitatea Hălsmad, Județul Sălaj în Localitatea Beiuș, Județul Bihor, reîntoarcerea având loc în cursul lunii mai 1945. Prin sentința nr. 286 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.F., a anulat hotărârea nr. 5475 din 12 decembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 15 iunie 1942 - 06 martie 1945, începând cu 01 septembrie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost nevoită să îndure alături de părinții săi, după nașterea sa, privațiunile strămutării dintr-o regiune în alta, respectiv din Localitatea Hălsmad, Județul Sălaj în Localitatea Beiuș, Județul Bihor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale. S-a mai arătat că la dosarul cauzei nu există documente sau declarații de martori din care să rezulte perioada în care au fost strămutați părinții intimatei-reclamante, precum și faptul că aceasta a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada susmenționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate (declarațiile martorilor L.A. și M.G.) că în cursul lunii noiembrie a anului 1940 familia reclamantei s-a refugiat din Localitatea Hălsmad, Județul Sălaj în Localitatea Beiuș, Județul Bihor. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, respingerea cererii formulată de reclamata M.F., în temeiul prevederilor art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe motivul că aceasta s-a născut după strămutarea părinților săi este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în această materie, efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea produce efecte. Astfel, deși intimata s-a născut după momentul strămutării părinților săi, a împărtășit situația acestora, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinței nr. 286 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.