ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5480/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 24 martie 2009, pe rolul

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta M.F. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 5475/2008 a

Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, emisă de C.J.P. Sălaj, solicitând

admiterea acesteia, anularea hotărârii menționate și recunoașterea calității de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

familia sa, în cursul lunii noiembrie a anului 1940, s-a refugiat din

Localitatea Hălsmad, Județul Sălaj în Localitatea Beiuș, Județul Bihor,

reîntoarcerea având loc în cursul lunii mai 1945.

Prin sentința nr. 286 din 11 iunie 2009,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta M.F., a anulat hotărârea nr. 5475 din 12

decembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 15 iunie 1942 - 06

martie 1945, începând cu 01 septembrie 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta a fost nevoită să îndure alături de părinții săi, după

nașterea sa, privațiunile strămutării dintr-o regiune în alta, respectiv din

Localitatea Hălsmad, Județul Sălaj în Localitatea Beiuș, Județul Bihor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta C.J.P. Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de

fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale.

S-a mai arătat că la dosarul cauzei nu există

documente sau declarații de martori din care să rezulte perioada în care au

fost strămutați părinții intimatei-reclamante, precum și faptul că aceasta a

fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada susmenționată,

a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat și rezultă din

dovezile administrate (declarațiile martorilor L.A. și M.G.) că în cursul lunii

noiembrie a anului 1940 familia reclamantei s-a refugiat din Localitatea

Hălsmad, Județul Sălaj în Localitatea Beiuș, Județul Bihor.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța

de fond, respingerea cererii formulată de reclamata M.F., în temeiul

prevederilor art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe motivul că aceasta s-a

născut după strămutarea părinților săi este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în

această materie, efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de

părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea

produce efecte.

Astfel, deși intimata s-a născut după

momentul strămutării părinților săi, a împărtășit situația acestora, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii

sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj

împotriva sentinței nr. 286 din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2009.