ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5258/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 206 din 11 mai 2009, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Sălaj, dispunând anularea hotărârii nr. 5494 din 12 decembrie 2008 emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat,

în perioada 01 octombrie 1940 - 01 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 01 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta și

familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1940, din cauza persecuțiilor etnice

suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de

domiciliu Hălmașd, în localitatea Beiuș, reîntorcându-se în localitatea de

domiciliu în iarna anului 1944.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

pârâta C.J.P. Sălaj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului,

pârâta arată, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice în

conformitate cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul cauzei

nu se află nici un act oficial care să ateste susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. l

se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere,

de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile

notariale ale martorilor S.P. și G.T.

, ei înșiși beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

acest din urmă martor, precum și un al treilea, H.T., din cauza persecuțiilor

etnice, culminând chiar cu uciderea, la care era supusă populația de etnie

română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta și

familia sa s-au refugiat, în luna noiembrie a anului 1940, din localitatea

Halmașd, în care își aveau domiciliul, în localitatea Beiuș, întorcându-se în

localitatea de domiciliu în decembrie 1944.

În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a

făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea

și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Sălaj

împotriva sentinței nr. 206 din 11 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

noiembrie 2009.