ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 436/2009 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., dispunându-se anularea Hotărârii nr. 5.570 din 12 decembrie 2008 și obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 – septembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că declarațiile martorilor audiați în instanță, martori ce au declarat și dovedit că sunt și ei beneficiari ai Legii nr. 189/2000, coroborate cu înscrisurile prezentate au relevat că reclamanta, împreună cu familia acesteia, au părăsit localitatea de domiciliu, Marin, Județul Sălaj și s-au refugiat în localitatea Beiuș, Județul Bihor, ca urmare a persecuțiilor etnice și a cedării Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.S., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că faptele juridice din perioada 1940 - 1945 nu au fost dovedite de contestatoare, nefiind făcută dovada persecuției etnice și a duratei acesteia.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat. Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori. Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum și din declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanța fondului, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G.

nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinței civile nr. 436/2009 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2010.