ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.04.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2010

HOTĂRÂRE
16.04.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 548 din 4

noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta C.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Sălaj, dispunând anularea hotărârii nr. 5746/2009 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat, în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și

să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a

fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta

și familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1940 – din cauza

persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord

către Ungaria – din localitatea de domiciliu Ceheiu, județul

Sălaj, în localitatea Beiuș, reîntorcându-se în localitatea de

domiciliu în primăvara anului 1945.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj,

susținând că este netemeinică și nelegală și

invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

În motivarea recursului, pârâta arată, în esență, că reclamanta

nu a făcut dovada refugiului și a persecuției etnice în

conformitate cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul

cauzei, în afară de declarațiile martorilor, care nu sunt suficiente

în opinia sa, nu se află nici un act care să ateste susținerile

reclamantei.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

6

1

din același act normativ, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 se

face de

către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de

către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege

.

Or, din declarațiile notariale ale

martorilor L.A. și S.P. (f.19-20 – dosar fond), ei înșiși beneficiari

ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 (f.17-18 – dosar fond), fiind

audiați și nemijlocit de instanța de judecată (f.32-33 –

dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza

persecuțiilor etnice – culminând chiar cu uciderea – la care era supusă

populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de

Nord către Ungaria, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în toamna

anului 1940, din localitatea Ceheiu, în care își aveau domiciliul, în localitatea

Beiuș, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara

anului 1945.

În cauză, dovada refugiului

reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond

în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă

să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Sălaj

împotriva sentinței nr. 548 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4269/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta L.A. a solicitat instanței anularea hotărârii din data de 30 mai 2009 emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, cu consecința recun
ÎCCJ 2009-12-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5751/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 279 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2010-05-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta U.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Hotă
ÎCCJ 2010-10-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4364/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 03 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.I
ÎCCJ 2010-04-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1773/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul L.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sălaj solicitând anularea
Sursă