ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 548 din 4
noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată
de reclamanta C.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Sălaj, dispunând anularea hotărârii nr. 5746/2009 emisă
de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei
calitatea de refugiat, în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și
să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a
fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond
a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta
și familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1940 – din cauza
persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord
către Ungaria – din localitatea de domiciliu Ceheiu, județul
Sălaj, în localitatea Beiuș, reîntorcându-se în localitatea de
domiciliu în primăvara anului 1945.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj,
susținând că este netemeinică și nelegală și
invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta arată, în esență, că reclamanta
nu a făcut dovada refugiului și a persecuției etnice în
conformitate cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul
cauzei, în afară de declarațiile martorilor, care nu sunt suficiente
în opinia sa, nu se află nici un act care să ateste susținerile
reclamantei.
Examinând sentința atacată
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de
recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în
cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea
constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în
continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.
105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până
la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și
completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus
menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul
că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în
altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art.
6
1
din același act normativ, dovada încadrării în
situațiile prevăzute la art. 1 se
face de
către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de
către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,
prin orice mijloc de probă prevăzut de lege
.
Or, din declarațiile notariale ale
martorilor L.A. și S.P. (f.19-20 – dosar fond), ei înșiși beneficiari
ai drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 (f.17-18 – dosar fond), fiind
audiați și nemijlocit de instanța de judecată (f.32-33 –
dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza
persecuțiilor etnice – culminând chiar cu uciderea – la care era supusă
populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de
Nord către Ungaria, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în toamna
anului 1940, din localitatea Ceheiu, în care își aveau domiciliul, în localitatea
Beiuș, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în primăvara
anului 1945.
În cauză, dovada refugiului
reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond
în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă
să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile
prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,
menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică
și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Sălaj
împotriva sentinței nr. 548 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal
,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 aprilie 2010.