ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3451/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin

sentința penală nr. 76 din 20 mai 2009, în temeiul art. 278

1

pct. 8

lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționara

D.E.S.,

prin procurator C.I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată

la 28 ianuarie 2009 în dosarul nr. 1258/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a

obligat-o pe petentă să plătească 40 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel a reținut

următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată sub

nr. 1258/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău petentul C.I. a

reclamat că magistrații procuror V.C. și prim procuror N.M., ambii de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești au comis fapte penale în legătură cu

soluționarea dosarului nr. 1949/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moinești în care petentul a avut calitatea de procurator pentru partea vătămată

D.E.S.

Procurorul a dispus atașarea tuturor

dosarelor la care a făcut referire petentul și în urma actelor premergătoare a

reținut că partea vătămată D.E.S., prin procurator C.I., a reclamat pe P.C.,

fost director la Exploatarea Minieră Comănești că ar fi întocmit în fals

documentația necesară pentru obținerea certificatului de proprietate seria M03

nr. 8238/2003, prin care Ministerul Industriei și al Resurselor atestă dreptul

de proprietate al Exploatării Miniere Comănești pentru suprafața de 35280 mp,

situată în aceeași localitate, teren ce-i aparține de la părinți.

În urma cercetărilor efectuate s-a

constatat că P.C. în calitate de director la Exploatarea Minieră Comănești nu a

întocmit niciun fel de documentație pentru revendicarea unor suprafețe de teren

în orașul Comănești, aceste acte fiind întocmite de forul tutelar SNC Ploiești,

jud. Prahova.

Așa fiind, prin rezoluția nr. 1949/P/2007

din 10 octombrie 2007 magistratul procuror C.V. a dispus neînceperea urmăririi

penale față de P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290

și art. 220 C. pen. Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 499/II/2/2007

din 20 noiembrie 2007 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Moinești.

Plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost

respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 4 din 7 ianuarie 2007 pronunțată

de Judecătoria Moinești. Nemulțumită și de această hotărâre petenta a atacat-o cu

recurs, care și el a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 212 din 11 martie

2008.

Nemulțumită și de această soluție petenta

s-a adresat cu plângerea penală din cauza de față, cerând efectuarea de

cercetări împotriva persoanelor vinovate de situația creată.

În urma actelor premergătoare procurorul

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a reținut că cei doi

magistrați procurori au adoptat soluțiile care o nemulțumesc pe petentă într-un

dosar instrumentat de organele de poliție, nu au efectuat urmărire penală, în

cauză nefiind îndeplinite condițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., iar

soluțiile au fost supuse controlului instanțelor judecătorești în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. și au fost menținute prin

hotărâri definitive.

În lipsa oricărui alt indiciu și dovadă

că făptuitorii ar fi săvârșit infracțiunile reclamate, constatând că faptele nu

există, a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. – dosar nr. 1258/P/2008.

Plângerea formulată împotriva soluției de

urmărire la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă ca nefondată prin

rezoluția nr. 113/II/2 din 3 martie 2009 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curta de Apel Bacău.

Petenta D.E.S., prin procurator, având în

vedere dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. s-a adresat cu plângere

judecătorului, în termenul legal.

A susținut, în esență, că prin soluțiile

date în dosarul nr. 1949/P/2008, cei doi magistrați procurori au zădărnicit urmărire

penală a făptuitorului P.C., au ignorat existența a două titluri de proprietate

intabulate, au menționat în fals că E.M. Comănești nu are personalitate

juridică.

Constatând că sub nr. 185/32/2009 a fost

înregistrată la aceeași instanță o plângere adresată Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul căreia D.E.S. își exprima

nemulțumirea tot față de rezoluția nr. 1258/P/2008, având identitate de obiect,

s-a dispus conexarea dosarului nr. 185/32/2009, la dosarul nr. 162/32/2009.

Procedând conform art. 278

1

pct. 7 C. proc. pen., instanța a verificat rezoluția de neurmărire pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și reținând că rezoluția este

legală și temeinică a respins plângerea ca nefondată.

Petenta a declarat recurs în termen,

împotriva sentinței penale nr. 70 din 21 mai 2009. Prin motivele scrise a

reluat aceleași învinuiri și argumente de la prima instanță și invocate în

plângerea penală adresată procurorului. Petenta repune în discuție controlul

rezoluțiilor nr. 1949/P/2007 și 499/II/2/2007, ambele ale Parchetului de pe

lângă Judecătoria Moinești.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut și motivat că

nemulțumirile petentei s-au născut în legătură cu o suprafață de teren, pentru

care a cerut restituirea conform Legii nr. 18/1991, teren ce a fost trecut în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate, eliberat Societății

Naționale a Comerțului Ploiești. Petenta s-a adresat cu cerere de restituire la

alte autorități, respectiv Ministerului Economiei și Cărbunelui și Comisiei

Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, fiind îndrumată să se

adreseze instanței de contencios.

Petenta l-a învinuit pe fostul director

al Exploatării Miniere Comănești – P.C., că s-a folosit de acte false în

obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și astfel ea

este lipsită de o suprafață însemnată de teren ce i se cuvine.

Prin rezoluția adoptată de magistratul

procuror C.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută de

prim procurorul N.M., verificată în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. de instanțele de judecată.

În lipsa unor date sau indicii concrete

de săvârșirea infracțiunilor reclamate, cum rezoluțiile care determină

nemulțumiri petentei sunt legale și temeinice, acest lucru fiind stabilit

definitiv prin sentința nr. 4 din 7 ianuarie 2007 a Judecătoriei Moinești,

definitivă prin decizia penală nr. 212 din 11 martie 2008 a Curții de Apel

Bacău, în mod corect prima instanță a motivat că petenta a urmărit extinderea

posibilităților de control al legalității și temeiniciei rezoluției date cu

privire la P.C., dar mai ales că pune în discuție și vrea verificarea în cadrul

unui proces penal al legalității certificatului de atestare a dreptului de

proprietate.

Înalta Curte, constată că hotărârea

supusă recursului este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să respingă recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara D.E.S. împotriva sentinței penale nr. 76 din 21 mai 2009

a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie

2009.