ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3451/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin sentința penală nr. 76 din 20 mai 2009, în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara D.E.S., prin procurator C.I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată la 28 ianuarie 2009 în dosarul nr. 1258/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a obligat-o pe petentă să plătească 40 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin plângerea penală înregistrată sub nr. 1258/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău petentul C.I.

a reclamat că magistrații procuror V.C. și prim procuror N.M., ambii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești au comis fapte penale în legătură cu soluționarea dosarului nr. 1949/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești în care petentul a avut calitatea de procurator pentru partea vătămată D.E.S. Procurorul a dispus atașarea tuturor dosarelor la care a făcut referire petentul și în urma actelor premergătoare a reținut că partea vătămată D.E.S., prin procurator C.I., a reclamat pe P.C., fost director la Exploatarea Minieră Comănești că ar fi întocmit în fals documentația necesară pentru obținerea certificatului de proprietate seria M03 nr. 8238/2003, prin care Ministerul Industriei și al Resurselor atestă dreptul de proprietate al Exploatării Miniere Comănești pentru suprafața de 35280 mp, situată în aceeași localitate, teren ce-i aparține de la părinți.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că P.C. în calitate de director la Exploatarea Minieră Comănești nu a întocmit niciun fel de documentație pentru revendicarea unor suprafețe de teren în orașul Comănești, aceste acte fiind întocmite de forul tutelar SNC Ploiești, jud. Prahova. Așa fiind, prin rezoluția nr. 1949/P/2007 din 10 octombrie 2007 magistratul procuror C.V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 220 C. pen. Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 499/II/2/2007 din 20 noiembrie 2007 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești. Plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 4 din 7 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Moinești. Nemulțumită și de această hotărâre petenta a atacat-o cu recurs, care și el a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 212 din 11 martie 2008. Nemulțumită și de această soluție petenta s-a adresat cu plângerea penală din cauza de față, cerând efectuarea de cercetări împotriva persoanelor vinovate de situația creată. În urma actelor premergătoare procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a reținut că cei doi magistrați procurori au adoptat soluțiile care o nemulțumesc pe petentă într-un dosar instrumentat de organele de poliție, nu au efectuat urmărire penală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., iar soluțiile au fost supuse controlului instanțelor judecătorești în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. și au fost menținute prin hotărâri definitive. În lipsa oricărui alt indiciu și dovadă că făptuitorii ar fi săvârșit infracțiunile reclamate, constatând că faptele nu există, a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. – dosar nr. 1258/P/2008. Plângerea formulată împotriva soluției de urmărire la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 113/II/2 din 3 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curta de Apel Bacău. Petenta D.E.S., prin procurator, având în vedere dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. s-a adresat cu plângere judecătorului, în termenul legal. A susținut, în esență, că prin soluțiile date în dosarul nr. 1949/P/2008, cei doi magistrați procurori au zădărnicit urmărire penală a făptuitorului P.C., au ignorat existența a două titluri de proprietate intabulate, au menționat în fals că E.M. Comănești nu are personalitate juridică. Constatând că sub nr. 185/32/2009 a fost înregistrată la aceeași instanță o plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul căreia D.E.S. își exprima nemulțumirea tot față de rezoluția nr. 1258/P/2008, având identitate de obiect, s-a dispus conexarea dosarului nr. 185/32/2009, la dosarul nr. 162/32/2009. Procedând conform art. 278 1 pct. 7 C. proc.

pen., instanța a verificat rezoluția de neurmărire pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și reținând că rezoluția este legală și temeinică a respins plângerea ca nefondată. Petenta a declarat recurs în termen, împotriva sentinței penale nr. 70 din 21 mai 2009. Prin motivele scrise a reluat aceleași învinuiri și argumente de la prima instanță și invocate în plângerea penală adresată procurorului. Petenta repune în discuție controlul rezoluțiilor nr. 1949/P/2007 și 499/II/2/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești. Recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut și motivat că nemulțumirile petentei s-au născut în legătură cu o suprafață de teren, pentru care a cerut restituirea conform Legii nr. 18/1991, teren ce a fost trecut în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, eliberat Societății Naționale a Comerțului Ploiești.

Petenta s-a adresat cu cerere de restituire la alte autorități, respectiv Ministerului Economiei și Cărbunelui și Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, fiind îndrumată să se adreseze instanței de contencios. Petenta l-a învinuit pe fostul director al Exploatării Miniere Comănești – P.C., că s-a folosit de acte false în obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și astfel ea este lipsită de o suprafață însemnată de teren ce i se cuvine. Prin rezoluția adoptată de magistratul procuror C.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută de prim procurorul N.M., verificată în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. de instanțele de judecată.

În lipsa unor date sau indicii concrete de săvârșirea infracțiunilor reclamate, cum rezoluțiile care determină nemulțumiri petentei sunt legale și temeinice, acest lucru fiind stabilit definitiv prin sentința nr. 4 din 7 ianuarie 2007 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală nr. 212 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, în mod corect prima instanță a motivat că petenta a urmărit extinderea posibilităților de control al legalității și temeiniciei rezoluției date cu privire la P.C., dar mai ales că pune în discuție și vrea verificarea în cadrul unui proces penal al legalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Înalta Curte, constată că hotărârea supusă recursului este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. urmează să respingă recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.E.S. împotriva sentinței penale nr. 76 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.