ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2842/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 555/2009 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamanților P.H., P.M., S.M. și P.D. împotriva pârâtei A.N.R.P., instanța dispunând anularea Deciziei nr. 193 din 4 februarie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită un titlu de plată pentru suma de 485.823,37 lei, conform Deciziei nr. 4064 din 10 noiembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanților din prezenta cauză li s-a emis de către autoritatea publică de resort Decizia de despăgubire nr. 4064 din 10 noiembrie 2009 în cuantum de 485.823, 37 lei în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ca urmare a Dispoziției nr. 1754 din 13 iulie 2005 prin care a fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării nr. 594 din 12 noiembrie 2001 și în temeiul sentinței civile nr. 1928 din 6 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Cluj prin care se stabilește nivelul despăgubirilor la valoarea de 131.070 Euro.

S-a mai reținut că urmare a deciziei de despăgubiri și a opțiunii formulate de reclamanți, autoritatea pârâtă a emis titlul de conversie Decizia nr. 193 din 4 februarie 2009 în cuantum de 235.823,37 lei, reprezentând un număr total de 235,238 acțiuni la o valoare nominală de un leu pentru fiecare acțiune, la analizarea cererii pârâta ținând seama că prin decizia autorității locale de soluționare a notificării s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 4/8 din imobilul teren în suprafață totală de 4329 mp, iar modalitatea care a stat la baza emiterii titlului de conversie a avut în vedere faptul că s-a aplicat cota de 4/8 din 500.000 lei cât reprezintă maximul care poate fi acordat în numerar, rezultând astfel suma de 250.000 lei despăgubiri în numerar, pentru diferența de 235.823, 37 lei din totalul de 485.823,37 lei emițându-se titlu de conversie.

Prima instanță a constatat că prin cererea de opțiune înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 09051 din 14 ianuarie 2009, reclamanții au optat pentru emiterea unui titlu de plată pentru despăgubiri în numerar pentru suma de 485.823,37 lei, ce reprezintă întreaga sumă stabilită cu titlu de despăgubiri și care este mai mică decât suma maximă de 500.000 lei, apreciind, în raport cu aceste aspecte, că autoritatea pârâtă a emis titlul de conversie contestat în cauză cu încălcarea manifestării de voință a titularilor dreptului la despăgubiri exprimat expres în cerere și cu încălcarea dispozițiilor art. 18 1 și art. 18 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În raport cu prevederile reținute, prima instanță a mai apreciat că în cazul în care titlul de despăgubiri vizează o sumă mai mică decât cea de 50.000 lei, dreptul de opțiune al titularilor despăgubirilor este hotărâtor în aplicarea dispozițiilor legale incidente, în atare situație rezultând că în speță, autoritatea pârâtă a ignorat opțiunea titularilor și, mai mult, a adăugat noi criterii de stabilire a manierei în care se acordă efectiv despăgubirile, criterii ce nu se regăsesc în prevederile legale. Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs pârâta A.N.R.P., formulând critici pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În memoriul de recurs este reluată pe larg situația de fapt, necontestată de altfel, iar criticile vizează ignorarea cotei de 4/8 deținute de reclamanți din imobilul situat în Cluj-Napoca, instanța de fond, reținând în mod greșit faptul, că instituția recurentă a emis titlul de conversie contestat cu încălcarea manifestării de voință a titularilor dreptului la despăgubiri exprimat prin cererea de opțiune nr. 09051 din 14 ianuarie 2009. Arată că prin dispoziția primarului Municipiului Cluj Napoca nr. 1754 din 13 iulie 2005, s-a stabilit valoarea în echivalent pentru cota de 4/8 din terenul notificat, aspect pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare, pronunțând astfel o hotărâre lipsită de temei legal.

Susține recurenta că cererea de opțiune înregistrată cu nr. 09051 din 14 ianuarie 2009 a intimaților-reclamanți a fost greșit formulată, întrucât nu au avut în vedere că despăgubirile ce li se cuvin se acordă potrivit cotei de 4/8 din terenul notificat. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2010, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimații au insistat asupra necesității ca cererile de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 să fie soluționate într-un termen rezonabil, cu respectarea dreptului de opțiune formulată pentru suma de 485.823, 37 RON, sub limita de 500.000 RON conform prevederilor art. 18 1 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Menționează în acest sens că nu există nici bază legală pentru a limita despăgubirile în numerar și a propune despăgubiri în acțiuni, prin emiterea Titlului de Conversie nr. 193 din 04 februarie 2009, de către A.N.R.P. Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală pentru motivele care succed. Intimații-reclamanți P.H., P.M., S.M. și P.D.I. au spus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia – titlu de conversie nr. 193 din 4 februarie 2009 în cuantum de 235.823, 37 lei, reprezentând un număr total de 235.823 acțiuni.

Recurenta nu neagă dreptul intimaților de a fi despăgubiți în numerar, ci invocă limitarea despăgubirilor în raport de cota cuvenită din imobilul pentru care autoritatea publică de resort a emis decizia de despăgubire nr. 4064 din 10 noiembrie 2009 în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ca urmare a Dispoziției nr. 1754 din 13 iulie 2005 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca.

Aceste apărări ale autorității reiterate și sub forma motivelor de recurs nu pot fi primite pentru că ignoră manifestarea de voință a titularilor dreptului de despăgubiri exprimată în mod expres în cererea înregistrată sub nr. 09051 din 14 ianuarie 2009 prin care au optat pentru emiterea titlului de plată pentru despăgubiri în numerar pentru 485.823,37 lei ce reprezintă întreaga sumă cu titlu de despăgubiri, care este mai mică decât suma maximă de 500.000 lei prevăzută de art. 18 1 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Nu se poate reține susținerea recurentei că cererea de opțiune a fost greșit formulată, în raport de dispozițiile art. 18 1 alin. (2), unde se prevede:"1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune.

(2) Dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500 000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.", coroborat cu art. 18 5 alin. (2) din același act normativ. În aceste condiții, în situația dată, titlul de despăgubiri vizează o sumă mai mică de 500.000 lei, determinantă este opțiunea titularului de despăgubiri, care a fost ignorată de autoritatea recurentă care așa cum a reținut și judecătorul fondului, adaugă noi criterii de stabilire a acordării acestor despăgubiri fără a avea o bază legală. De altfel, nici în recurs, raționamentul modului de calcul propus, nu are un corespondent în lege.

În acest sens sunt relevante dispozițiile sentinței civile nr. 1928/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6277/2004 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor bănești la suma echivalentă cotei de 4/8 din imobilul expropriat, Dispoziția de despăgubire nr. 4064/2009 precum și situația de fapt necontestată, că pentru același imobil nu s-a mai depus o altă notificare pentru a fi incidente prevederile art. 18 3 alin. (1) din H.G. nr. 128/2008. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 555/2009 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.