ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2842/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 555/2009 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă acțiunea reclamanților P.H., P.M., S.M. și P.D.

împotriva pârâtei A.N.R.P., instanța dispunând anularea Deciziei nr. 193

din 4 februarie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să emită un titlu de plată pentru suma de 485.823,37 lei,

conform Deciziei nr. 4064 din 10 noiembrie 2008 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că reclamanților din prezenta

cauză li s-a emis de către autoritatea publică de resort Decizia

de despăgubire nr. 4064 din 10 noiembrie 2009 în cuantum de 485.823, 37

lei în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 16 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, ca urmare a Dispoziției nr. 1754 din 13 iulie 2005 prin care a

fost soluționat dosarul întocmit în baza notificării nr. 594 din 12

noiembrie 2001 și în temeiul sentinței civile nr. 1928 din 6

octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Cluj prin care se

stabilește nivelul despăgubirilor la valoarea de 131.070 Euro.

S-a mai reținut că urmare a deciziei de despăgubiri

și a opțiunii formulate de reclamanți, autoritatea pârâtă a

emis titlul de conversie Decizia nr. 193 din 4 februarie 2009 în cuantum de

235.823,37 lei, reprezentând un număr total de 235,238 acțiuni la o

valoare nominală de un leu pentru fiecare acțiune, la analizarea

cererii pârâta ținând seama că prin decizia autorității

locale de soluționare a notificării s-a propus acordarea de

despăgubiri pentru cota de 4/8 din imobilul teren în suprafață

totală de 4329 mp, iar modalitatea care a stat la baza emiterii titlului

de conversie a avut în vedere faptul că s-a aplicat cota de 4/8 din

500.000 lei cât reprezintă maximul care poate fi acordat în numerar,

rezultând astfel suma de 250.000 lei despăgubiri în numerar, pentru

diferența de 235.823, 37 lei din totalul de 485.823,37 lei

emițându-se titlu de conversie.

Prima instanță a constatat că prin cererea de

opțiune înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 09051 din 14

ianuarie 2009, reclamanții au optat pentru emiterea unui titlu de

plată pentru despăgubiri în numerar pentru suma de 485.823,37 lei, ce

reprezintă întreaga sumă stabilită cu titlu de despăgubiri

și care este mai mică decât suma maximă de 500.000 lei,

apreciind, în raport cu aceste aspecte, că autoritatea pârâtă a emis

titlul de conversie contestat în cauză cu încălcarea

manifestării de voință a titularilor dreptului la

despăgubiri exprimat expres în cerere și cu încălcarea

dispozițiilor art. 18

1

și art. 18

2

din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005.

În raport cu prevederile reținute, prima instanță a mai

apreciat că în cazul în care titlul de despăgubiri vizează o

sumă mai mică decât cea de 50.000 lei, dreptul de opțiune al

titularilor despăgubirilor este hotărâtor în aplicarea

dispozițiilor legale incidente, în atare situație rezultând că

în speță, autoritatea pârâtă a ignorat opțiunea titularilor

și, mai mult, a adăugat noi criterii de stabilire a manierei în care

se acordă efectiv despăgubirile, criterii ce nu se regăsesc în

prevederile legale.

Împotriva

sentinței Curții de apel a declarat recurs pârâta A.N.R.P., formulând

critici pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

În

memoriul de recurs este reluată pe larg situația de fapt,

necontestată de altfel, iar criticile vizează ignorarea cotei de 4/8

deținute de reclamanți din imobilul situat în Cluj-Napoca,

instanța de fond, reținând în mod greșit faptul, că instituția

recurentă a emis titlul de conversie contestat cu încălcarea

manifestării de voință a titularilor dreptului la

despăgubiri exprimat prin cererea de opțiune nr. 09051 din 14

ianuarie 2009.

Arată

că prin dispoziția primarului Municipiului Cluj Napoca nr. 1754 din 13

iulie 2005, s-a stabilit valoarea în echivalent pentru cota de 4/8 din terenul

notificat, aspect pe care instanța de fond nu l-a luat în considerare,

pronunțând astfel o hotărâre lipsită de temei

legal.

Susține recurenta că

cererea de opțiune

înregistrată cu nr. 09051 din 14 ianuarie 2009 a intimaților-reclamanți

a fost greșit formulată, întrucât nu au avut în vedere că

despăgubirile ce li se cuvin se acordă potrivit cotei de 4/8 din

terenul notificat.

Prin

întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2010, intimații au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimații

au insistat asupra necesității ca cererile de acordare a

despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 să fie

soluționate într-un termen rezonabil, cu respectarea dreptului de

opțiune formulată pentru suma de 485.823, 37 RON, sub limita de

500.000 RON conform prevederilor art. 18

1

alin. (2) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005.

Menționează

în acest sens că nu există nici bază legală pentru a limita

despăgubirile în numerar și a propune despăgubiri în

acțiuni, prin emiterea Titlului de Conversie nr. 193 din 04 februarie 2009,

de către A.N.R.P.

Examinând

sentința atacată prin prisma recursului declarat, a

apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este legală pentru motivele care succed.

Intimații-reclamanți

P.H., P.M., S.M. și P.D.I. au spus controlului de legalitate exercitat de

instanța de contencios administrativ decizia – titlu de conversie nr. 193

din 4 februarie 2009 în cuantum de 235.823, 37 lei, reprezentând un număr

total de 235.823 acțiuni.

Recurenta

nu neagă dreptul intimaților de a fi despăgubiți în

numerar, ci invocă limitarea despăgubirilor în raport de cota cuvenită

din imobilul pentru care autoritatea publică de resort a emis decizia de despăgubire

nr. 4064 din 10 noiembrie 2009 în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ca urmare a Dispoziției nr. 1754

din 13 iulie 2005 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca.

Aceste

apărări ale autorității reiterate și sub forma

motivelor de recurs nu pot fi primite pentru că ignoră manifestarea

de voință a titularilor dreptului de despăgubiri exprimată în

mod expres în cererea înregistrată sub nr. 09051 din 14 ianuarie 2009 prin

care au optat pentru emiterea titlului de plată pentru despăgubiri în

numerar pentru 485.823,37 lei ce reprezintă întreaga sumă cu titlu de

despăgubiri, care este mai mică decât suma maximă de 500.000 lei

prevăzută de art. 18

1

alin. (2) din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Nu

se poate reține susținerea recurentei că cererea de opțiune

a fost greșit formulată, în raport de dispozițiile art. 18

1

alin. (2), unde se prevede:"1) Titlurile de despăgubire pot fi

valorificate de deținătorii acestora într-una din

modalitățile prevăzute în prezenta secțiune. (2) Dacă

titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500

000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea

conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea",

fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte

în numerar.", coroborat cu art. 18

5

alin. (2) din același

act normativ.

În aceste

condiții, în situația dată, titlul de despăgubiri

vizează o sumă mai mică de 500.000 lei, determinantă este

opțiunea titularului de despăgubiri, care a fost ignorată de

autoritatea recurentă care așa cum a reținut și

judecătorul fondului, adaugă noi criterii de stabilire a

acordării acestor despăgubiri fără a avea o bază

legală.

De

altfel, nici în recurs, raționamentul modului de calcul propus, nu are un

corespondent în lege.

În

acest sens sunt relevante dispozițiile sentinței civile nr. 1928/2004

pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6277/2004 prin care s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor bănești la suma

echivalentă cotei de 4/8 din imobilul expropriat, Dispoziția de

despăgubire nr. 4064/2009 precum și situația de fapt necontestată,

că pentru același imobil nu s-a mai depus o altă notificare

pentru a fi incidente prevederile art. 18

3

alin. (1) din H.G. nr. 128/2008.

Pentru

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ.

și al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de

față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.R.P.

împotriva sentinței civile nr. 555/2009 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 mai 2010.