ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4226/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3772/100/2009, în baza art. 300/2 și art. 160/b alin. (3) C. proc. civ., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților S.V.B. și S.I.F., respingându-se totodată cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate.

Instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate în cauză a reținut că se impune menținerea arestării preventive luată față de inculpați, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor – având în vedere că inculpații au vândut cantități din ce în ce mai mari de droguri, s-au specializat, au folosit un limbaj codificat, astfel încât există riscul reluării activității infracționale. Totodată, a reținut că menținerea arestării preventive dispusă față de inculpați este justificată și din perspectiva art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO, întrucât împotriva lor s-au pronunțat de către prima instanță pedepse privative de libertate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S.V.B. și S.I.F., solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, deoarece nu există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate. Inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv și apoi condamnați în primă instanță la pedepse rezultante de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și 74 alin. (1) lit. a) C. pen. – inculpatul S.V.B. și respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. – inculpatul S.I.F., potrivit sentinței penale nr. 575 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, secția penală, menținându-se, totodată, starea de arest a acestora. Astfel cum în mod just a reținut Curtea de Apel Cluj, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat să existe și, mai mult, aceștia au fost condamnați de instanța de fond.

Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care au fost comise, importanța valorilor sociale lezate, recrudescența faptelor de acest gen, precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. civ., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. În consecință, pentru aceleași considerente, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Cluj urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. civ., recurenții – inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.V.B. și S.I.F. împotriva încheierii de ședință din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3772/100/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.