ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4226/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3772/100/2009, în

baza art. 300/2 și art. 160/b alin. (3) C. proc. civ., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților S.V.B. și S.I.F., respingându-se totodată

cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă

de libertate.

Instanța investită cu soluționarea

apelurilor declarate în cauză a reținut că se impune menținerea arestării

preventive luată față de inculpați, întrucât temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au modificat iar lăsarea în libertate a acestora prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și

gravitatea faptelor – având în vedere că inculpații au vândut cantități din ce

în ce mai mari de droguri, s-au specializat, au folosit un limbaj codificat,

astfel încât există riscul reluării activității infracționale. Totodată, a

reținut că menținerea arestării preventive dispusă față de inculpați este

justificată și din perspectiva art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO, întrucât

împotriva lor s-au pronunțat de către prima instanță pedepse privative de

libertate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații

S.V.B. și S.I.F., solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau

înlocuirea cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, deoarece nu

există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea

publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursurile sunt nefondate.

Inculpații au fost trimiși în judecată,

în stare de arest preventiv și apoi condamnați în primă instanță la pedepse

rezultante de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2

alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și 74 alin. (1) lit. a) C. pen. – inculpatul S.V.B. și respectiv, de

3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2

alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. – inculpatul S.I.F., potrivit

sentinței penale nr. 575 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureș, secția

penală, menținându-se, totodată, starea de arest a acestora.

Astfel cum în mod just a reținut Curtea

de Apel Cluj, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea

măsurii arestării preventive a inculpaților nu au încetat să existe și, mai

mult, aceștia au fost condamnați de instanța de fond. Față de gravitatea faptelor

și de împrejurările în care au fost comise, importanța valorilor sociale

lezate, recrudescența faptelor de acest gen, precum și impactul negativ pe care

l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților

judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect,

instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile

art. 148 lit. f) C. proc. civ., în sensul că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au

determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.

În consecință, pentru aceleași

considerente, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii pronunțată

de Curtea de Apel Cluj urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. civ.,

recurenții – inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații S.V.B. și S.I.F. împotriva încheierii de ședință din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 3772/100/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte

100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.