ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6052/86/2009

s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților

P.O. și L.L.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că există, la dosarul cauzei,

dovezi din care rezultă presupunerea comiterii faptelor de către cei

doi inculpați.

Raportat la natura și gravitatea

infracțiunilor, frecvența și amploarea traficului de droguri, se

impune - în opinia instanței de apel - menținerea stării de

arest preventiv.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel au declarat recurs inculpații P.O. și L.L. solicitând

casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, revocarea măsurii

arestării preventive.

În susținerea recursului s-a făcut referire

la noțiunea de pericol pentru ordinea publică, făcându-se

trimitere la jurisprudența C.E.D.O.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar și din

oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Prin sentința penală nr. 41 din 19 februarie

2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus condamnarea

inculpatului P.O. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C.

pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., introducerea în țară de droguri de mare risc

prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic

de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin aceeași sentință s-a dispus

condamnarea inculpatului L.L. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în

țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin.

(2) din aceeași lege.

În fapt, s-a reținut că inculpații P.O.

și L.L. au introdus în țară un colet în care se aflau droguri,

prin intermediul unui autocar aparținând firmei de transport

internaționale L.

Inculpații au acționat împreună,

alături de alți participanți în vederea introducerii în

țară de droguri, activitatea acestora fiind concepută și

executată unitar.

În ceea ce privește traficul de droguri s-a

reținut că, la data de 12 iunie 2009, inculpații au fost

prinși în flagrant, probele administrate demonstrând, fără

dubiu, că cei doi inculpați sunt implicați în traficul de

droguri.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Suceava și inculpații P.O., L.L., A.A., C.Ș., A.O.P. și F.C.,

cauza formând obiectul Dosarului nr. 6052/86/2009 al Curții de Apel

Suceava.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin.

(1) C. pen., în cursul judecății, instanța verifică

periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Alin. (3) al aceluiași articol stabilește

că, atunci când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății, arestarea

preventivă a inculpaților s-a dispus în baza dispozițiilor art. 148

lit. f) C. proc. pen.

Pericolul concret pentru ordinea publică

rezultă din împrejurările și modalitatea concretă de

comitere a faptelor. Rezultă, din probe, că inculpații au

introdus în țară droguri de mare risc, în activitatea

infracțională fiind implicate și alte persoane și că,

în data de 12 iunie 2009, inculpații au fost prinși în flagrant

distribuind droguri.

Ca atare, lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret pentru

ordinea publică, detenția provizorie fiind, în continuare,

licită.

Mai mult, în cauză, s-a pronunțat o

hotărâre de condamnare care chiar nedefinitivă constituie - astfel

cum se reține și în jurisprudența C.E.D.O. - un motiv suficient

pentru menținerea detenției provizorii.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.O. și L.L. împotriva încheierii din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.O. și L.L. împotriva încheierii de

ședință din data de 16 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 6052/86/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 iunie 2010.