ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

6052/86/2009 s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților P.O. și L.L.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că există, la dosarul cauzei,

dovezi din care rezultă presupunerea comiterii faptelor de către cei doi

inculpați.

Raportat la natura și

gravitatea infracțiunilor, frecvența și amploarea traficului de droguri, se

impune - în opinia instanței de apel - menținerea stării de arest preventiv.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de apel au declarat recurs inculpații P.O. și L.L.

solicitând casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, revocarea măsurii

arestării preventive.

În susținerea

recursului s-a făcut referire la noțiunea de pericol pentru ordinea publică,

făcându-se trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor

invocate dar și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală

nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus

condamnarea inculpatului P.O. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr.

39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., introducerea în țară de droguri

de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de

droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin aceeași sentință

s-a dispus condamnarea inculpatului L.L. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri

de risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de

droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeași lege.

În fapt, s-a reținut

că inculpații P.O. și L.L. au introdus în țară un colet în care se aflau

droguri, prin intermediul unui autocar aparținând firmei de transport

internaționale L.

Inculpații au

acționat împreună, alături de alți participanți în vederea introducerii în țară

de droguri, activitatea acestora fiind concepută și executată unitar.

În ceea ce privește

traficul de droguri s-a reținut că, la data de 12 iunie 2009, inculpații au

fost prinși în flagrant, probele administrate demonstrând, fără dubiu, că cei

doi inculpați sunt implicați în traficul de droguri.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Suceava și inculpații P.O., L.L., A.A., C.Ș., A.O.P. și F.C., cauza

formând obiectul Dosarului nr. 6052/86/2009 al Curții de Apel Suceava.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. pen., în cursul judecății,

instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Alin. (3) al

aceluiași articol stabilește că, atunci când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă

judecății, arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în baza dispozițiilor

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Pericolul concret

pentru ordinea publică rezultă din împrejurările și modalitatea concretă de

comitere a faptelor. Rezultă, din probe, că inculpații au introdus în țară

droguri de mare risc, în activitatea infracțională fiind implicate și alte

persoane și că, în data de 12 iunie 2009, inculpații au fost prinși în flagrant

distribuind droguri.

Ca atare, lăsarea în

libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret pentru

ordinea publică, detenția provizorie fiind, în continuare, licită.

Mai mult, în cauză,

s-a pronunțat o hotărâre de condamnare care chiar nedefinitivă constituie -

astfel cum se reține și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului -

un motiv suficient pentru menținerea detenției provizorii.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.O. și L.L. împotriva încheierii din 16 iunie 2010 a

Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații P.O. și L.L. împotriva

încheierii de ședință din data de 16 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

6052/86/2009.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2010.

Procesat de GGC - AS