ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6052/86/2009 s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților P.O. și L.L. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că există, la dosarul cauzei, dovezi din care rezultă presupunerea comiterii faptelor de către cei doi inculpați. Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, frecvența și amploarea traficului de droguri, se impune - în opinia instanței de apel - menținerea stării de arest preventiv. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au declarat recurs inculpații P.O.

și L.L. solicitând casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, revocarea măsurii arestării preventive. În susținerea recursului s-a făcut referire la noțiunea de pericol pentru ordinea publică, făcându-se trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu cauza, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 41 din 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a dispus condamnarea inculpatului P.O. la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen.

raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., introducerea în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului L.L. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeași lege. În fapt, s-a reținut că inculpații P.O. și L.L. au introdus în țară un colet în care se aflau droguri, prin intermediul unui autocar aparținând firmei de transport internaționale L. Inculpații au acționat împreună, alături de alți participanți în vederea introducerii în țară de droguri, activitatea acestora fiind concepută și executată unitar.

În ceea ce privește traficul de droguri s-a reținut că, la data de 12 iunie 2009, inculpații au fost prinși în flagrant, probele administrate demonstrând, fără dubiu, că cei doi inculpați sunt implicați în traficul de droguri. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava și inculpații P.O., L.L., A.A., C.Ș., A.O.P. și F.C., cauza formând obiectul Dosarului nr. 6052/86/2009 al Curții de Apel Suceava. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății, arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor. Rezultă, din probe, că inculpații au introdus în țară droguri de mare risc, în activitatea infracțională fiind implicate și alte persoane și că, în data de 12 iunie 2009, inculpații au fost prinși în flagrant distribuind droguri. Ca atare, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, detenția provizorie fiind, în continuare, licită. Mai mult, în cauză, s-a pronunțat o hotărâre de condamnare care chiar nedefinitivă constituie - astfel cum se reține și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - un motiv suficient pentru menținerea detenției provizorii.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.O. și L.L. împotriva încheierii din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.O. și L.L. împotriva încheierii de ședință din data de 16 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 6052/86/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010. Procesat de GGC - AS