ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3478/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj a formulat ordonanța de plată împotriva debitoarei SC B. SRL Satu Mare prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 144,00 Euro plătibil la cursul de schimb comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării [ (conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002, alin. (1) si (2)], cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România râmase restante; a echivalentului în lei a sumei de 187,70 EURO plătibil la cursul de schimb al B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei (pentru fiecare rată în parte, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 11 septembrie 2009,pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai departe până la achitarea integrală a debitului și a echivalentului în lei a sumei de 7,13 EURO, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a debitelor eșalonate până la data achitării acestora inclusiv și a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 6599 din 27 noiembrie 2009, și-a declinat competența de soluționare a cererii privind emiterea ordonanței de plată, în favoarea Curții de Apel Oradea, reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererii de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contenciosul administrativ, devenind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 73 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele: Contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ. Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată”. De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l) din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

În speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare. Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute. În cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G.

nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier. De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte. Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj și SC B. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.