ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3478/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Satu Mare, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj

a formulat ordonanța de plată împotriva debitoarei SC B. SRL Satu

Mare prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului

în lei a sumei de 144,00 Euro plătibil la cursul de schimb comunicat de B.N.R.,

valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării [

(conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002, alin. (1)

si (2)], cu

titlu

de debit reprezentând rate

eșalonate

ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România

râmase restante; a echivalentului în lei a sumei de 187,70 EURO

plătibil

la cursul de schimb al B.N.R.

valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei (pentru

fiecare rată în parte, reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 11 septembrie 2009,pentru neplata la termenele

și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai

departe până la achitarea integrală a debitului și a

echivalentului în lei a sumei de 7,13 EURO, plătibil la cursul de schimb

al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei,

reprezentând

penalități

de

întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul

stabilit

a debitelor eșalonate până la

data achitării acestora inclusiv și a cheltuielilor de judecată

reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.

Judecătoria Satu Mare, prin

sentința civilă nr. 6599 din 27 noiembrie 2009, și-a declinat

competența de soluționare a cererii privind emiterea ordonanței

de plată, în favoarea Curții de Apel Oradea, reținându-se

că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004,

contractele care stau la baza cererii de chemare în judecată

formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative, iar

potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, activitatea de

soluționare a acestor cereri constituie contenciosul administrativ, devenind

aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 73

din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de

necompetență materială, invocată din oficiu, și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele:

Contractul nu are ca obiect punerea

în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile

publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului

administrativ care să atragă competența instanței de

contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul

art. 10

din Legea contenciosului

administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și

societate comercială, prin care autoritatea percepe societății

comerciale o taxă de

utilizare

a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere

dispozițiile legale incidente în cauză, competența

materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă

din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul

acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în

condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul

normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării

cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților,

precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea

este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată,

în care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l)

din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a

prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului

cauzei în primă instanță”.

În speță, obiectul cererii

îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit

Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de

utilizare

a

infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării

în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare

și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor

trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne

aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare, din moment ce

asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în

vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate

trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007,

invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată,

vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de

reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate,

cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială,

având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de

dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele

ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei

va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj și SC B.

SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.