ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
conflictului de competență de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 26 noiembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Satu
Mare creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, a formulat somația de
plată împotriva debitoarei SC E.H.E. SRL, solicitând să se emită
o ordonanța de plata prin care să se dispună obligarea
debitoarei la plata:
- echivalentului
in lei a sumei de 51 curo plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat
de BNR, valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitării
tarifului conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002, alin. (1) si (2)], cu titlu de
debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a
rețelei de drumuri naționale din România ramase restante; 73,29 Euro
plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii
anterioare scadentei ratei (pentru fiecare rata in parte) reprezentând
penalități de întârziere calculate pana la data de 06 noiembrie 2009
inclusiv, pentru neplata la termenele si in cuantumul stabilit a debitului
conform contractului si mai departe pana la achitarea integrala a debitului;
echivalentul în lei a 4,67 Euro plătibil la cursul de schimb al BNR
valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadentei ratei, reprezentând
penalități de întârziere calculare pentru neplata la termenele si in
cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării
acestora inclusiv, cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru
si timbru judiciar.
În drept a
invocat prevederile O.G. nr. 5/2001. Judecătoria Satu Mare prin
sentința civilă nr. 803 din 5 februarie 2010 a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,
reținând în esență că potrivit art. 1 din O.U.G. nr.
84/2003 (astfel cum a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 47/2004)
C.N.A.D.N.R. SA este persoană juridică de drept privat asimilată
autorităților publice și că în raport cu dispozițiile
art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele
administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice
de drept privat asimilate autorităților publice centrale, se
soluționează în fond (în primă instanță) de
secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de
apel.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. 287/35/2010.
La rândul ei
și această instanță și-a declinat competența de
soluționare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, prin sentința
civilă nr. 183/CA/2010 din 10 mai 2010, reținând în motivarea
hotărârii următoarele considerente:
In
speță, contractul nr. 2676 din 25 septembrie 2006 încheiat între
părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea
rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o
autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea
nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel,
contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate
publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi
calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să
atragă competența instanței de contencios administrativ în
soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de
drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o
autoritate publică și o societate comercială, prin care
autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a
rețelei de drumuri naționale.
Constatând ivit
conflict negativ de competență între Curtea de Apel Oradea și
Judecătoria Satu Mare, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. C.
proc. civ., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și
Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Sesizată în
condițiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că instanța competentă
să soluționeze litigiul dedus judecății este
Judecătoria Satu Mare, pentru următoarele considerente:
Reglementând
obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004
prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios
administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar
în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum
și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,
executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula
după care în astfel de situații, principiul libertății
contractuale este subordonat principiului priorității interesului
public.
Contractul
administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se
să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în
sensul acestei lege, anumite contracte încheiate de autoritățile
publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea
în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de
regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a
unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex.
parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea
serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile
publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi
expres prevăzute prin legi speciale.
În pricina de
față, prin demersul său judiciar creditoarea C.N.A.D.N.R. SA
prin D.R.D.P. Cluj a formulat somația de plata împotriva debitoarei SC E.H.E.
SRL solicitând să se emită o ordonanța de plata prin care
să se dispună obligarea debitoarei la plata:
- echivalentului
in lei a sumei de 51 Euro plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat
de BNR, valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitării
tarifului (conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002, alin. (1) si (2), cu titlu de
debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a
rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; 73,29 Euro
plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii
anterioare scadentei ratei (pentru fiecare rata in parte) reprezentând
penalități de întârziere calculate pana la data de 06 noiembrie 2009
inclusiv, pentru neplata la termenele si in cuantumul stabilit a debitului
conform contractului si mai departe pana la achitarea integrala a debitului;
echivalentul în lei a 4,67 Euro plătibil la cursul de schimb al BNR
valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadentei ratei, reprezentând
penalități de întârziere calculare pentru neplata la termenele si in
cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării
acestora inclusiv, cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru
si timbru judiciar.
În motivarea
cererii reclamantul a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul
nr. 2676 din 25 septembrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru
utilizarea rețelei de drumuri naționale.
Cererea de
ordonanță de plată a fost formulată de D.R.D.P. Cluj în
temeiul prevederilor a O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de
plată.
Potrivit art. 2
alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, „cererile privind somația de plată se
depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanță."
Astfel fiind,
litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din
contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei
societăți comerciale de către Compania Națională, care
este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003,
„societate comercială pe acțiuni, care își
desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și
cu prezentul statut". Prin urmare, raportat la obiectul său,
respectiv eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri
și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană
juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu
public, în regim de putere publică, asimilată unei
autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea
nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora
le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din
această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a
somației de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.
Înalta Curte are
în vedere și faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor
comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit, în mod
expres, prin art. 51 alin. (p
1
) din Legea nr. 51/2006, introdus prin
O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de
contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre
unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre
asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilități publice și operatori în
legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și
încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind acordarea
de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale
dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata
contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept
comun.
Această
soluție legislativă este de natură să asigure o delimitare
clară a sferei contractelor încheiate de autoritățile publice
asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în
același sens pronunțându-se și instanța supremă.
Astfel fiind, un
asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două
persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică,
și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului,
astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune
de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3)
din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din
Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate
de contencios administrativ.
In consecință,
având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu
dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va
stabili competența de soluționare a cauzei, în primă
instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P.
Cluj și SC E.H.E. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 19 august 2010.