ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 6047 din 11 noiembrie 2009, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către instanță, din oficiu și a declinat competența de soluționare acțiunii formulate de creditoarea C.N.A.D.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitoare SC Ș.T.F. SRL, în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea sa creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei la plată: -echivalentului în RON al sumei de 144 euro conform O.G.

nr. 15/2002, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale, rămase restante; -echivalentul în RON al sumei de 207,36 euro, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 15 octombrie 2009 inclusiv, pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit conform contractului, a debitului și mai departe până la achitarea lui integrală; -echivalentul în RON al sumei de 13,82 euro, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit al ratelor eșalonate până la data achitării acestora; -cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. A mai reținut instanța că potrivit art. 1 din O.U.G.

nr. 84/2003, modificată prin art. 1 din Legea nr. 47/2004, C.N.A.D.R. este persoană juridică de drept privat asimilată autorităților publice centrale, iar în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. c) teza II din Legea nr. 554/2004 contractele încheiate de această autoritate sunt asimilate actelor administrative, al căror control se realizează în contencios administrativ. Pe cale de consecință s-a constatat că, sub aspectul competenței materiale sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând în primă instanță secției de contencios administrativ a Curții de Apel iar sub aspectul competenței teritoriale se aplică dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol care prevăd o competență alternativă a instanței de la domiciliul reclamantului sau a celei de la domiciliul pârâtului, în speță instanța apreciind că aparține Curții de Apel Oradea competența de soluționare a pricinii.

Primind cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 70/CA/2010 - PI din 15 februarie 2010 a admis la rândul său excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Satu Mare și constatând existența unui conflict negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență. În acest sens, instanța a reținut că, în speță, contractul încheiat între părți, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale, nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ, ci are natura unui contract comercial, astfel încât, în baza prevederilor art. 158 C. proc.

civ., raportate de cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., se impune declinarea competenței la Judecătoria Satu Mare. Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată". De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță". În speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute. În cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte. Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind C.N.A.D.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și SC Ș.T.F. SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.