ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 38 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins contestația la executare formulată de contestatoarele SC C. Buzău SA, SC C. R.S. SA, SC M.S. SRL Râmnicu Sărat, SC M.S.G. SRL Râmnicu Sărat în contradictoriu cu intimatele A.F.P. a Municipiului Râmnicu Sărat, A.V.A.S., SC de T.M.S. SA și SC H. V.T. 95 SNC ca tardiv formulată. În considerentele sentinței s-a reținut că sesizarea Curții de apel s-a făcut de către Tribunalul Buzău, inițial sesizat, prin încheierea de disjungere și declinare a cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de adjudecare și a licitației cu strigare din 20 octombrie 2006 prin care A.V.A.S.

a realizat în procedura executării silite a debitoarei SC S.T.M.C., vânzarea silită a două imobile în favoarea adjudecatarei SC H. V.T. 95 SNC, în condițiile în care reclamantele se consideră titularele dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile care au făcut obiectul vânzării silite. Tribunalul a considerat că cererea reclamantelor se circumscrie sferei contestației la executare silită pe care A.V.A.S. a demarat-o împotriva debitoarei SC S.T.M.C. în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 așa încât potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 competența de soluționare aparține Curții de apel. Apreciindu-se competentă, Curtea de apel a pus în discuția părților excepțiile prematurității întemeiată pe dispozițiile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998 și a tardivității contestației în raport de art. 401 alin. (2) C. proc. civ. Prima excepție a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu reglementează o procedură prealabilă în sensul art. 109 alin. (2) C. proc. civ., ci are ca obiect o regulă relativă la comunicarea actului de procedură după ce conflictul judiciar a debutat deja. A doua excepție privind tardivitatea a fost admisă cu motivarea că termenul procedural de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ. a fost depășit având în vedere că actul de adjudecare a fost încheiat la 20 octombrie 2006, iar contestațiile la executare au fost promovate la 28 și respectiv 30 mai 2007. În contra sentinței au declarat recurs reclamantele pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ. Dezvoltarea în fapt se reduce, în esență, la încălcarea principiului disponibilității, întrucât instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în constatarea nulității actului de adjudecare, de drept comun, iar nu cu o contestație la executare, executare față de care au calitatea de terți. Calificând greșit cererea, ca fiind contestație la executare s-a făcut aplicarea art. 401 C. proc. civ., instanța respingând-o ca tardiv introdusă deși constatarea nulității de drept comun este imprescriptibilă. Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele A.F.P. a Municipiului Râmnicu Sărat și A.V.A.S. București au solicitat respingerea recursului arătând că instanța de fond a făcut o corectă calificare a acțiunii și o corectă aplicare a prevederilor art. 401 alin. (2) C. proc.

civ. Recursul este fondat. Examinând recursul declarat se impune observația că dezvoltarea în fapt a criticilor formulate se încadrează, în primul rând, în motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. care privește situația în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe și pe care Înalta Curte îl apreciază ca întemeiat pentru considerentele care urmează. Obiectul acțiunii pe care reclamantele-recurente au promovat-o la tribunal îl formează constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din 20 octombrie 2006 și a licitației din 20 octombrie 2006 organizată de A.V.A.S. în baza O.U.G. nr. 51/1998, în procedura de executare silită a debitoarei SC S.T.M.C, motivată de faptul că imobilele adjudecate sunt proprietatea acestora.

Tribunalul inițial învestit a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind contestație la executare silită desfășurată în baza prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 de către A.V.A.S. și în temeiul art. 45 din acest act normativ și 158 C. proc. civ. a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de apel. Curtea de apel, astfel învestită, a reținut cauza spre judecare, considerându-se competentă, dar în mod greșit, deoarece, pe de o parte, s-au încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. conform cărora „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății” și, pe de altă parte, s-au încălcat prevederile art. 38 și 83 din O.U.G. nr. 51/1998, reclamanții neavând calitatea de debitori în sensul actului normativ citat.

O.U.G. nr. 51/1998 instituie o procedură specială de valorificare a unor active ale statului, categoriile de debitori fiind limitativ enumerate de art. 38 iar categoriile de titluri executorii, de art. 39 din ordonanță. Regulile speciale de executare silită sunt cuprinse în cap. 10 din ordonanța menționată și conform acestora, vânzarea bunurilor urmărite silit se face fără încuviințarea instanței și fără alte formalități. Conform art. 74 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/1998, pentru bunurile transmise prin vânzare silită procesul verbal de licitație constituie titlul de proprietate iar potrivit art. 83 alin. (1) debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit ordonanței și pot face contestație la executare.

Cum reclamantele recurente nu se încadrează în categoriile de debitori limitativ enumerate de art. 38 din ordonanța de urgență, acestea nu au nici calitatea, din perspectiva art. 83 alin. (1) din actul normativ citat de a formula contestație în condițiile respectivei ordonanțe. Drept urmare, în mod greșit, Curtea de apel a făcut aplicarea art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 și în mod greșit s-a declinat competența în raport de art. 45 din acest act normativ, situație în care, Înalta Curte în raport de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința astfel pronunțată și va trimite cauza spre soluționare pe fond tribunalului, instanța competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept pe care aceasta îl invocă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții SC M.S. SRL Râmnicu Sărat, SC M.S. G. SRL Râmnicu Sărat, SC C. SA Buzău și SC C. R.S. SA Râmnicu Sărat împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează. Trimite cauza spre competentă soluționare pe fond a cauzei la Tribunalul Buzău, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.