ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3313/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 38 din 28

februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins contestația la executare formulată de

contestatoarele SC C. Buzău SA, SC C. R.S. SA, SC M.S. SRL Râmnicu

Sărat, SC M.S.G. SRL Râmnicu Sărat în contradictoriu cu intimatele A.F.P.

a Municipiului Râmnicu Sărat, A.V.A.S., SC de T.M.S. SA și SC H. V.T.

95 SNC ca tardiv formulată.

În considerentele

sentinței s-a reținut că sesizarea Curții de apel s-a

făcut de către Tribunalul Buzău, inițial sesizat, prin încheierea

de disjungere și declinare a cererii având ca obiect constatarea

nulității absolute a actului de adjudecare și a licitației

cu strigare din 20 octombrie 2006 prin care A.V.A.S. a realizat în procedura

executării silite a debitoarei SC S.T.M.C., vânzarea silită a

două imobile în favoarea adjudecatarei SC H. V.T. 95 SNC, în

condițiile în care reclamantele se consideră titularele dreptului de

proprietate asupra bunurilor imobile care au făcut obiectul vânzării

silite.

Tribunalul a considerat

că cererea reclamantelor se circumscrie sferei contestației la

executare silită pe care A.V.A.S. a demarat-o împotriva debitoarei SC

S.T.M.C. în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 așa încât potrivit art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 competența de soluționare aparține Curții de

apel.

Apreciindu-se

competentă, Curtea de apel a pus în discuția părților

excepțiile prematurității întemeiată pe dispozițiile art.

46 din O.U.G. nr. 51/1998 și a tardivității contestației în

raport de art. 401 alin. (2) C. proc. civ.

Prima excepție a fost

respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că art. 46 din O.U.G. nr.

51/1998 nu reglementează o procedură prealabilă în sensul art. 109

alin. (2) C. proc. civ., ci are ca obiect o regulă relativă la

comunicarea actului de procedură după ce conflictul judiciar a

debutat deja.

A doua excepție privind

tardivitatea a fost admisă cu motivarea că termenul procedural de 15

zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ. a fost depășit având în

vedere că actul de adjudecare a fost încheiat la 20 octombrie 2006, iar

contestațiile la executare au fost promovate la 28 și respectiv 30

mai 2007.

În contra sentinței au

declarat recurs reclamantele pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6,

7 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltarea în fapt se

reduce, în esență, la încălcarea principiului

disponibilității, întrucât instanța de fond a fost sesizată

cu o acțiune în constatarea nulității actului de adjudecare, de

drept comun, iar nu cu o contestație la executare, executare

față de care au calitatea de terți.

Calificând greșit

cererea, ca fiind contestație la executare s-a făcut aplicarea art. 401

C. proc. civ., instanța respingând-o ca tardiv introdusă deși

constatarea nulității de drept comun este imprescriptibilă.

Prin întâmpinările

depuse la dosar, intimatele A.F.P. a Municipiului Râmnicu Sărat și A.V.A.S.

București au solicitat respingerea recursului arătând că

instanța de fond a făcut o corectă calificare a acțiunii

și o corectă aplicare a prevederilor art. 401 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Examinând recursul declarat

se impune observația că dezvoltarea în fapt a criticilor formulate se

încadrează, în primul rând, în motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. care privește situația în care hotărârea atacată

a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe

și pe care Înalta Curte îl apreciază ca întemeiat pentru

considerentele care urmează.

Obiectul acțiunii pe

care reclamantele-recurente au promovat-o la tribunal îl formează

constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din 20

octombrie 2006 și a licitației din 20 octombrie 2006 organizată

de A.V.A.S. în baza O.U.G. nr. 51/1998, în procedura de executare silită a

debitoarei SC S.T.M.C, motivată de faptul că imobilele adjudecate

sunt proprietatea acestora.

Tribunalul inițial

învestit a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind

contestație la executare silită desfășurată în baza

prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 de către A.V.A.S. și în temeiul art. 45

din acest act normativ și 158 C. proc. civ. a dispus trimiterea cauzei

spre competentă soluționare Curții de apel.

Curtea de apel, astfel

învestită, a reținut cauza spre judecare, considerându-se

competentă, dar în mod greșit, deoarece, pe de o parte, s-au

încălcat prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. conform cărora

„În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății” și, pe de altă parte, s-au

încălcat prevederile art. 38 și 83 din O.U.G. nr. 51/1998, reclamanții

neavând calitatea de debitori în sensul actului normativ citat.

O.U.G. nr. 51/1998 instituie

o procedură specială de valorificare a unor active ale statului,

categoriile de debitori fiind limitativ enumerate de art. 38 iar categoriile de

titluri executorii, de art. 39 din ordonanță. Regulile speciale de

executare silită sunt cuprinse în cap. 10 din ordonanța

menționată și conform acestora, vânzarea bunurilor urmărite

silit se face fără încuviințarea instanței și

fără alte formalități.

Conform art. 74 alin. (4)

din O.U.G. nr. 51/1998, pentru bunurile transmise prin vânzare silită

procesul verbal de licitație constituie titlul de proprietate iar potrivit

art. 83 alin. (1) debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse

de A.V.A.S. potrivit ordonanței și pot face contestație la

executare.

Cum reclamantele recurente

nu se încadrează în categoriile de debitori limitativ enumerate de art. 38

din ordonanța de urgență, acestea nu au nici calitatea, din

perspectiva art. 83 alin. (1) din actul normativ citat de a formula

contestație în condițiile respectivei ordonanțe.

Drept urmare, în mod

greșit, Curtea de apel a făcut aplicarea art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998

și în mod greșit s-a declinat competența în raport de art. 45

din acest act normativ, situație în care, Înalta Curte în raport de art. 304

pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința astfel

pronunțată și va trimite cauza spre soluționare pe fond

tribunalului, instanța competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ. având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și

temeiul de drept pe care aceasta îl invocă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții SC M.S. SRL Râmnicu Sărat, SC M.S. G. SRL Râmnicu

Sărat, SC C. SA Buzău și SC C. R.S. SA Râmnicu Sărat împotriva

sentinței comerciale nr. 38 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, pe care o casează.

Trimite cauza spre

competentă soluționare pe fond a cauzei la Tribunalul Buzău, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.