ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
plângerii de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe
la 4 mai 2009, petentul R.V., a înțeles să atace, în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., rezoluția nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și
Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
magistrații B.G. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, S.A. procuror la aceiași unitate de parchet și E.I.F. procuror la
DNA, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248
1
,
art. 249 și art. 289 C. pen.
În esență, pe petent îl nemulțumește
faptul că s-a tergiversat soluționarea cauzei, iar urmărirea penală a fost
efectuată „pentru a mușamaliza și favoriza pe notarul public O., situație în
care procurorii nu au avut în vedere paguba materială suferită de petent și
frații săi”.
Prin rezoluția nr. 499/P/2008 din 3
februarie 2009, pronunțată de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza
art. 10 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 228 alin. (4) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori B.G., S.A. și E.I.F.
pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248
1
, art.
249 și art. 289 C. pen.
S-a reținut de procuror că petentul este
nemulțumit că soluționarea plângerii penale îndreptată împotriva notarului
public O.A.R. cu referire la dosarele nr. 983/P/2000, nr. 983/P/2005 și nr. 1070/P/2007
ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost tergiversată până
la îndeplinirea termenului de prescripție.
În motivarea soluției procurorul de caz a
constatat că nu sunt indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni, cu atât mai
mult cu cât, soluțiile au fost confirmate ca legale și temeinice – pe calea
controlului judiciar efectuat conform art. 278
1
C. proc. pen. Tot
astfel, actele procesuale întocmite de către procurorii reclamați nu sunt
susceptibile de „îndeplinire defectuoasă” în sensul neglijenței în serviciu,
prevăzută de art. 249 C. pen.
În respectarea dispozițiilor art. 278 C.
proc. pen., procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat
plângerea petentului împotriva soluției de netrimitere în judecată a
intimaților și prin rezoluția nr. 2731/1487/II/2/2009 din 30 martie 2009 a
respins-o, ca neîntemeiată.
În motivarea soluției s-au reținut
aceleași împrejurări, concluzionându-se că faptele reclamate nu există.
În condițiile art. 278
1
C.
proc. pen., petentul a sesizat Înalta Curte cu o plângere împotriva soluției de
neînceperea urmăririi penale dispusă de procurorul de caz față de magistrații
cercetați pentru mai multe infracțiuni, respectiv art. 246, art. 248, art. 248
1
,
art. 249 și art. 289 C. pen.
Procedând la soluționarea ei în contextul
prevederilor arătate se constată următoarele:
În esență, petentul este nemulțumit de
împrejurarea că soluționarea plângerii penale îndreptată împotriva notarului
public O.A.R. cu referire la dosarele nr. 983/P/2000, nr. 983/P/2005 și nr. 1070/P/2007
ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost tergiversată până
la împlinirea termenului de prescripție.
Analizând actele premergătoare existente
în cauză se constată pe de o parte că acestea nu au fost comise de intimați,
iar pe de altă parte, că rezoluțiile emise de intimați s-au plasat obiectiv
după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d)
C. pen. și au fost confirmate în mod definitiv, prin controlul judiciar
efectuat în cauză.
De altfel, așa cum corect a constatat și
procurorul, motivele de nemulțumire ale petentului nu constituie premise ale
săvârșirii unor infracțiuni, pentru că acesta nu reclamă fapte concrete de
încălcarea legii în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către magistrații
reclamați.
Și desigur, accesul liber la justiție se
realizează și prin instituirea procedurii speciale reglementată prin art. 278
1
C. proc. pen. și prin care s-a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-și
apăra interesele și a solicita înlăturarea unor încălcări, dar, în nici un caz
urmarea acestei proceduri nu poate constitui o cale de atac paralelă,
neprevăzută de lege.
Cât privește termenul de prescripție se
constată că, în raport de 26 octombrie 1998 dată la care a fost întocmit
certificatul de moștenitor de către notarul public O.A. și care este contestat
de petent, acesta se împlinise anterior datelor de 18 iulie 2007 și respectiv,
21 august 2007 când au fost întocmite de intimați rezoluțiile ce-l nemulțumesc
pe petent.
În aceste condiții, intimaților
magistrați nu li se poate imputa nici pierderea termenului prin tergiversarea
soluționării cauzei, atâta timp cât rezoluțiile respective au fost emise
obiectiv după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1)
lit. d) C. pen., după cum nici alte fapte, atâta timp cât aceștia au acționat
în virtutea sarcinilor de serviciu și cu respectarea legii.
Drept urmare, față de cele ce preced
rezultă că faptele reclamate nu există, aspect sub care atât soluția de
neînceperea urmăririi penale cât și temeiul ei juridic sunt corecte, urmând a
fi menținute ca legale și temeinice, prin respingerea, ca nefondată, a
plângerii formulată de petent, conform art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., petentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă ȘT E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 499/P/2008
din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 10
iunie 2009.