ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată acestei instanțe la 4 mai 2009, petentul R.V., a înțeles să atace, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., rezoluția nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.G. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, S.A. procuror la aceiași unitate de parchet și E.I.F. procuror la DNA, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248 1 , art. 249 și art. 289 C. pen. În esență, pe petent îl nemulțumește faptul că s-a tergiversat soluționarea cauzei, iar urmărirea penală a fost efectuată „pentru a mușamaliza și favoriza pe notarul public O., situație în care procurorii nu au avut în vedere paguba materială suferită de petent și frații săi”.

Prin rezoluția nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009, pronunțată de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori B.G., S.A. și E.I.F. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248 1 , art. 249 și art. 289 C. pen. S-a reținut de procuror că petentul este nemulțumit că soluționarea plângerii penale îndreptată împotriva notarului public O.A.R. cu referire la dosarele nr. 983/P/2000, nr. 983/P/2005 și nr. 1070/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost tergiversată până la îndeplinirea termenului de prescripție.

În motivarea soluției procurorul de caz a constatat că nu sunt indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, soluțiile au fost confirmate ca legale și temeinice – pe calea controlului judiciar efectuat conform art. 278 1 C. proc. pen. Tot astfel, actele procesuale întocmite de către procurorii reclamați nu sunt susceptibile de „îndeplinire defectuoasă” în sensul neglijenței în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. În respectarea dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat plângerea petentului împotriva soluției de netrimitere în judecată a intimaților și prin rezoluția nr. 2731/1487/II/2/2009 din 30 martie 2009 a respins-o, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-au reținut aceleași împrejurări, concluzionându-se că faptele reclamate nu există. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a sesizat Înalta Curte cu o plângere împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale dispusă de procurorul de caz față de magistrații cercetați pentru mai multe infracțiuni, respectiv art. 246, art. 248, art. 248 1 , art. 249 și art. 289 C. pen. Procedând la soluționarea ei în contextul prevederilor arătate se constată următoarele: În esență, petentul este nemulțumit de împrejurarea că soluționarea plângerii penale îndreptată împotriva notarului public O.A.R. cu referire la dosarele nr. 983/P/2000, nr. 983/P/2005 și nr. 1070/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost tergiversată până la împlinirea termenului de prescripție.

Analizând actele premergătoare existente în cauză se constată pe de o parte că acestea nu au fost comise de intimați, iar pe de altă parte, că rezoluțiile emise de intimați s-au plasat obiectiv după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și au fost confirmate în mod definitiv, prin controlul judiciar efectuat în cauză. De altfel, așa cum corect a constatat și procurorul, motivele de nemulțumire ale petentului nu constituie premise ale săvârșirii unor infracțiuni, pentru că acesta nu reclamă fapte concrete de încălcarea legii în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către magistrații reclamați. Și desigur, accesul liber la justiție se realizează și prin instituirea procedurii speciale reglementată prin art. 278 1 C. proc.

pen. și prin care s-a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-și apăra interesele și a solicita înlăturarea unor încălcări, dar, în nici un caz urmarea acestei proceduri nu poate constitui o cale de atac paralelă, neprevăzută de lege. Cât privește termenul de prescripție se constată că, în raport de 26 octombrie 1998 dată la care a fost întocmit certificatul de moștenitor de către notarul public O.A. și care este contestat de petent, acesta se împlinise anterior datelor de 18 iulie 2007 și respectiv, 21 august 2007 când au fost întocmite de intimați rezoluțiile ce-l nemulțumesc pe petent.

În aceste condiții, intimaților magistrați nu li se poate imputa nici pierderea termenului prin tergiversarea soluționării cauzei, atâta timp cât rezoluțiile respective au fost emise obiectiv după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., după cum nici alte fapte, atâta timp cât aceștia au acționat în virtutea sarcinilor de serviciu și cu respectarea legii. Drept urmare, față de cele ce preced rezultă că faptele reclamate nu există, aspect sub care atât soluția de neînceperea urmăririi penale cât și temeiul ei juridic sunt corecte, urmând a fi menținute ca legale și temeinice, prin respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petent, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă ȘT E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 499/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.