ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3730/2008

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din 11 septembrie 2008

Tribunalul Călărași, secția

penală,

a condamnat pe inculpatul M.T. la 16 ani închisoare

pentru infracțiunea

de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Împotriva

sentinței inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, primul termen de judecare a apelului fiind stabilit la data

de 24 noiembrie 2008.

Prin

încheierea din 07 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a

penală, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că subzistă motivele care

au impus luarea măsurii preventive (pag.2 a încheierii).

Împotriva

încheierii inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a hotărârii.

Recursul nu este fondat.

Potrivit

art. 300/2 cu referire la art. 160/b C. proc. pen., în cursul judecății

instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.

Verificând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a

dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte,

niciunul dintre temeiurile inițiale [art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen.] nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre

condamnatorie la pedeapsa de 16 ani închisoare, hotărâre care, chiar

nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să

justifice continuarea privării de

libertate

în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană a

Drepturilor

Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei.

În

consecință, constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale în materia verificării arestării inculpatului în cursul

judecății, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 1290/116/2008

(nr. 2365/2008).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 noiembrie 2008.