ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3730/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din 11 septembrie 2008 Tribunalul Călărași, secția penală, a condamnat pe inculpatul M.T. la 16 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, primul termen de judecare a apelului fiind stabilit la data de 24 noiembrie 2008. Prin încheierea din 07 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că subzistă motivele care au impus luarea măsurii preventive (pag.2 a încheierii).

Împotriva încheierii inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300/2 cu referire la art. 160/b C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile inițiale [art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen.] nu a dispărut, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 16 ani închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei. În consecință, constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia verificării arestării inculpatului în cursul judecății, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1290/116/2008 (nr. 2365/2008). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2008.