ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 14 mai 2009,

Tribunalul Călărași, secția penală, a condamnat pe cei 5 inculpați trimiși în

judecată la diferite pedepse cu închisoarea.

Printre aceștia, inculpatul T.M.C. a fost

condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare, pentru omor deosebit

de grav și tentativă de tâlhărie, infracțiuni prevăzute de art. 174 – art. 176 alin.

(l) lit. a) C. pen. și art. 20 raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost menținută starea

de arest a inculpaților.

Împotriva sentinței au declarat apel părțile

civile, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a

penală.

Prin încheierea din 2 iulie 2009, Curtea de Apel,

în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților și a amânat judecarea

apelurilor la data de 29 iulie 2009 pentru lipsă de procedură.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de

apel, în sinteză, a reținut că se mențin toate temeiurile care au impus luarea

măsurii preventive față de inculpați.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul T.M.C.

a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a

hotărârii.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru

motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 300

2

cu referire la art.

160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

dispune menținerea arestării preventive.

Verificând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic

menținerea stării de arest deoarece, pe de o parte, niciunul dintre temeiurile

inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut (art. 143 și art. 148 C. proc.

pen.) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă

parte, în cauză a intervenit o hotărâre condamnatorie la pedeapsa de 16 ani

închisoare, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de

către inculpați, este de natură să justifice continuarea privării de libertate

în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O., astfel cum acesta a

fost interpretat de C.E.D.O. în cauza W. contra Germaniei.

În raport de faptele pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată, și condamnat în primă instanță, dar mai ales a

împrejurărilor concrete și modului cum faptele au fost concepute și realizate,

astfel cum rezultă din partea expozitivă a sentinței, corect instanța de apel a

reținut că se impune continuarea privării de libertate.

Motivele invocate de apărare (în sensul că

inculpatul este tânăr, fiind la prima încălcare a legii, și că are domiciliu

stabil) în condițiile condamnării în primă instanță a acestuia la 16 ani

închisoare pentru presupusa săvârșire a unor fapte de o extremă gravitate și

într-o modalitate ce relevă potențialul pericol pentru ordinea publică în cazul

punerii în libertate (fapte, împrejurări și mod de săvârșire astfel cum au fost

reținute în sentința instanței de fond) nu sunt argumente suficiente pentru a

se aprecia că temeiurile arestării ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat, măsură

procesuală preventivă care, potrivit jurisprudenței constante a Curții

Constituționale și C.E.D.O., nu afectează prezumția de nevinovăție.

Față de cele reținute, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.M.C. împotriva încheierii din 2 iulie 2009 a Curții de Apel

București, secția a

Il-a

penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 267/ 116/2009

(1373/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 iulie

2009.