ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4269/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelurilor

formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpatul D.I.R. împotriva

sentinței penale nr. 97 din 3 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul

Călărași, prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2009 a amânat pronunțarea hotărârii la data de 3 noiembrie 2009, dispunând, totodată menținerea

măsurii arestării preventive a inculpatului.

Dispunând astfel, instanța

amintită de control judiciar a constatat că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii

arestării preventive la data de 9 iulie 2009 prin încheierea nr. 10/2009 a

Tribunalului Călărași, măsura fiind prelungită succesiv.

Prin sentința penală nr. 97

din 3 septembrie 2009 a Tribunalului Călărași inculpatul D.I.R. a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 C. pen. la

8 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În considerarea situației

juridice menționată instanța de apel a reținut că se mențin în continuare nemodificate

temeiurile inițiale ce au justificat arestarea preventivă a inculpatului

apelant, adoptând sub aspectul menținerii arestării preventive amintită

încheierea atacată din ședința publică din data de 27 octombrie 2009.

Recursul declarat împotriva

încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, de către inculpatul D.I.R. cu

solicitarea de a se reexamina situația juridică a acestuia la momentul

judecății în apel, în sensul revocării arestului preventiv și a punerii sale în

libertate prin aplicarea în cauză a disp. art. 160

b

alin. (2) C.

proc. pen., este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C. proc. pen., instanța este obligată să verifice periodic dar nu mai târziu de

60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, putând dispune prin

încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată a

inculpatului, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau

că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, „ori menținerea arestării

preventive, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate” (alin. (3)).

În speță, dată fiind

condamnarea în primă instanță a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce

a ocazionat arestarea sa preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C.

proc. pen. se mențin nemodificate și temeiurile privării sale de libertate,

fiind justificată astfel contrar solicitării inculpatului D.I.R., aplicarea în

cauză a disp. art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen.

În plus condamnarea în primă

instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a

inculpatului apelant pentru temeiurile noi, prev. de art. 5 parag. 1 lit. a)

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentate ratificată

și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv, „dacă este deținut legal pe

baza condamnării pronunțată de către un tribunal competent.

Ca atare solicitarea

inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecății

în apel prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C.

proc. pen., este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea

atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I.R. împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 2070/116/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2009.