ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3464/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din 5 martie 2009 Tribunalul

Călărași l-a condamnat pe inculpatul C.C. în baza art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 15 august 2008 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 1.331,65 RON cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală către Spitalul

Clinic de Urgență „S.P.” București.

A luat act că inculpatul a achitat

părții civile M.A.Ș. suma de 5.000 RON.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că, în

seara de 7 februarie 2008, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în fața

blocului din municipiul Călărași cu prietenii săi S.A., S.L.C. și A.M.M.,

partea vătămată M.A.Ș. a zărit-o pe vecina sa T.M.A. și a ironizat-o, fapt ce a

deranjat-o și, de urmare, aceasta și-a sunat prietenul, respectiv pe inculpatul

C.C., căruia i-a spus că a fost acostată de partea vătămată.

Astfel încunoștințat, inculpatul s-a

deplasat cu autoturismul său în zona conflictului unde, după ce prietena l-a

indicat pe M.A.Ș. ca fiind cel care a acostat-o, l-a întrebat pe acesta din

urmă dacă este adevărat.

Partea vătămată i-a confirmat

inculpatului incidentul, continuând apoi să discute cu prietenii.

Inculpatul s-a deplasat la

autoturism de unde a luat o bâtă, apropiindu-se de grupul de tineri în care se

afla partea vătămată.

Observând intenția inculpatului,

martorul A.M.M. a atenționat-o pe partea vătămată să fugă, aceasta

conformându-se, însă, împiedicându-se într-o groapă, a căzut la pământ.

Inculpatul a ajuns-o astfel pe

partea vătămată și i-a aplicat cu bâta mai multe lovituri în cap și peste spate

până ce aceasta și-a pierdut cunoștința.

După comiterea violențelor,

inculpatul a luat în autoturism pe prietena lui T.M.A. și pe alte tinere,

C.I.F. și P.C.G., părăsind locul faptei.

Fiind înștiințate poliția și salvarea,

partea vătămată M.A.Ș. a fost transportată la spital și, prin transfer,

internată în Spitalul de Urgență „S.P.” București în perioada 7 - 13 februarie

2008 cu diagnosticul „traumatism cranio cerebral minor gr. 2 cu fractură

fronto-parietal stâng, hematom extradural stâng; contuzii hemoragice frontal

stânga”.

Prin raportul de constatare

medico-legală din 18 februarie 2008 al S.M.L. Călărași s-a concluzionat că

leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur, necesită 65 - 70 zile îngrijiri

medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

Prin declarația din 2 februarie 2008

dată în fața procurorului, inculpatul C.C. nu a recunoscut săvârșirea actelor

de violență, negând să fi fost la locul faptei și chiar că ar cunoaște-o pe

T.M.A.

Ulterior, angajându-și apărător,

inculpatul nu s-a mai prezentat la organul de urmărire penală, ceea ce a

justificat emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă, pus în

executare abia la 15 august 2008.

Inculpatul a recunoscut apoi lovirea

părții vătămate, plasând actele de violență în contextul unui conflict cu

victima și prietenii acesteia, care i-au agresat mai întâi prietena.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel criticând-o pentru greșita încadrare juridică,

impunându-se schimbarea acesteia în vătămare corporală gravă, pentru

neconstatarea acțiunii de provocare din partea victimei și pentru greșita

individualizare a pedepsei, la aplicarea cărei trebuia să țină seama de

circumstanțele atenuante.

Prin Decizia penală nr. 167 din 29

iulie 2009 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Instanța de control judiciar a

constatat că încadrarea juridică este legală, față de obiectul folosit în

agresiune, zona vitală și intensitatea loviturilor, că pedeapsa a fost corect

individualizată, raportată la o situație de fapt bine stabilită, astfel încât

nu se justifică reducerea acesteia.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, reiterând, personal și prin apărător,

criticile din apel, respectiv greșita încadrare juridică, omisiunea reținerii

stării de provocare și greșita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază

excesivă.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, care se

regăsesc în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 și 17 C. proc. pen., dar și sub celelalte cazuri prevăzute de alin. (3) din

același text de lege, Curtea constată că recursul pentru cele ce vor fi arătate

în continuare, este fondat.

Situația de fapt a fost corect și

temeinic stabilită de instanțe pe baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale și, nemijlocit în cel al judecății.

Susținerile părții vătămate M.A.Ș.,

potrivit cărora actele de violență au fost exercitate de inculpat prin lovirea

repetată cu o bâtă, se coroborează cu declarațiile martorilor S.A., A.M.M.,

S.L.C. și, în parte cu cele ale martorilor C.I.F., T.M.A. și P.C.G., precum și

constatările și concluziile medico-legale, care consemnează, printre alte

leziuni, fractură fronto-parietal stâng și hematom extradural frontal stânga.

Este adevărat că Raportul de

constatare medico-legală al S.M.L. Călărași concluzionează că leziunile nu au

pus în primejdie viața victimei, însă, această concluzie nu are decât valoare

medicală, încadrarea juridică fiind atributul exclusiv al organului de urmărire

penală și al instanței, care sunt datoare să ia în considerare toate elementele

și datele ce rezultă din examinarea tuturor probelor.

Din această perspectivă, Curtea

reține că încadrarea juridică în textul de lege ce sancționează tentativa de

omor calificat este cea legală, inculpatul aplicând cu deosebită intensitate

lovituri cu o bâtă peste capul victimei, producându-i, între altele fractura

fronto-temporală și hematom extradural, fiind internată și supusă unui

tratament medicamentos.

Din materialitatea faptei astfel

reținută rezultă fără dubiu intenția inculpatului de a ucide, rezultatul

neproducându-se din împrejurări exterioare voinței făptuitorului, respectiv

internarea părții vătămate și supunerea acesteia tratamentului medical de

specialitate.

Nici scuza provocării, în

împrejurările care au precedat actele de violență nu există.

Un telefon primit de inculpat prin

care era anunțat de prietenă că a fost ofensată de partea vătămată, nu poate

determina în condiții normale - la care trebuie raportată orice conduită - o

tulburare puternică sub stăpânirea căreia să fie comisă fapta, nefiind în

niciun caz vorba de o acțiune ilicită gravă sau de o atingere gravă a

demnității, din partea victimei.

Curtea constată, însă, că în cauză

există împrejurări ce pot fi caracterizate judiciar ca circumstanțe atenuante

pentru inculpat.

Așa cum rezultă din datele de la

dosar, inculpatul este tânăr, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente

penale, fiind la prima încălcare a legii.

În cursul judecății a avut o

atitudine procesuală corectă, recunoscând comiterea faptei, obiecțiile sale

privind doar încadrarea juridică.

Asemenea, a despăgubit pe partea

vătămată la nivelul pretențiilor acesteia.

Toate aceste împrejurări se regăsesc

și vor fi reținute ca atare între cele caracterizate circumstanțe atenuante

prin prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. și, de urmare, în

limitele arătate de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., admițând recursul

inculpatului, va fi redusă pedeapsa principală.

Se mai constată că sunt excesive

prin conținut și pedepsele complementară și accesorie.

Curtea consideră că nu există

suficient temei pentru interzicerea dreptului inculpatului de a alege, nefiind

o măsură necesară pentru apărarea ordinii și siguranței publice, astfel încât

va restrânge conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii la

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Din pedeapsa aplicată inculpatului,

se va deduce timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 august 2008

la 28 octombrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 167 din 29 iulie 2009 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și

Sentința penală nr. 42 din 5 martie 2009 a Tribunalului Călărași numai cu

privire la individualizarea pedepselor.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74

alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare

la 4 ani închisoare.

Restrânge conținutul pedepselor

complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2008 la

28 octombrie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2009.