ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 93/ CA din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul G.R., a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S.M., a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. l alin. (6) din O.U.G. nr. 148/2005, și a respins acțiunea reclamantei împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice. În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de pârât și intervenientul în interesul său, Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 permite analizarea legalității unui act administrativ unilateral pe calea excepției de nelegalitate, ori hotărârea de guvern în cauză este un act administrativ unilateral. Pe fondul cauzei, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că definiția pe care actele administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat.

Cât privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că pentru a avea calitate procesuală pasivă, într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantei referitoare la un drept sau interes legitim, or în cauză aceste condiții nu subzistă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.J.P.S. Sibiu și G.R. – S.G.G. În esență, recurenta A.J.P.S. Sibiu invocă nelegalitatea hotărârii recurate apreciind că în mod greșit fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de Guvern, întrucât art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede posibilitatea cenzurării, pe calea excepției de nelegalitate, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură. Pe fondul cauzei, se arată că instanța de fond a admis excepția invocată printr-o interpretare greșită a textului de lege în temeiul căruia a fost adoptat actul administrativ contestat. Dispozițiile art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unui sau mai multor copii vii”. Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă acesta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.

Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal citat anterior și reluate de prevederile art. 2 alin. (l) din Normele aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. Prin soluția pronunțată, instanța a extins aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act normativ, împotriva voinței exprese a legiuitorului. G.R., prin motivele de recurs, a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (l) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de neconstituționalitate. În acest context, s-a învederat că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum eronat a reținut prima instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac obiectul excepției de nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său, intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act normativ, că prima instanță nu avea competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că nu era permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să adauge consecințe contrare legii. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele ce urmează. Excepția inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul României nu poate fi reținută. Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor H.G.

nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți. Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual. Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ. Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și întâmplat în cauza dedusă judecății. Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâți sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale. Art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G.

nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G.

nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație. Recurentul G.R. a criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidență. În aceste condiții, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se privește ca legală și temeinică iar recursurile declarate de A.J.P.S. Sibiu și G.R. ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.J.P.S. Sibiu și G.R. – S.G.G. împotriva sentinței nr. 93/ CA din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2009.