ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 93/ CA din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul G.R., a admis

excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S.M., a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006 raportat la prevederile art.

l alin. (6) din O.U.G. nr. 148/2005, și a respins acțiunea reclamantei împotriva

Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G. nr.

1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de pârât și intervenientul

în interesul său, Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

permite analizarea legalității unui act administrativ unilateral pe calea

excepției de nelegalitate, ori hotărârea de guvern în cauză este un act

administrativ unilateral.

Pe fondul cauzei, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în esență, că definiția pe care actele administrative normative

atacate o dau noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile

ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea

pe care o creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna

actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru

care a fost adoptat.

Cât privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut că

pentru a avea calitate procesuală pasivă, într-o acțiune în contencios

administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind

imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ

contestat sau să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat

nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantei referitoare la un drept sau

interes legitim, or în cauză aceste condiții nu subzistă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.J.P.S. Sibiu și G.R. –

S.G.G.

În esență, recurenta A.J.P.S. Sibiu invocă nelegalitatea hotărârii

recurate apreciind că în mod greșit fost respinsă excepția inadmisibilității

invocată de Guvern, întrucât art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, prevede posibilitatea cenzurării, pe calea excepției

de nelegalitate, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu

caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea

instituie o altă procedură.

Pe fondul cauzei, se arată că instanța de fond a admis excepția

invocată printr-o interpretare greșită a textului de lege în temeiul căruia a

fost adoptat actul administrativ contestat.

Dispozițiile art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la

prevederile art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind

„aducerea pe lume a unui sau mai multor copii vii”.

Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure

indemnizații pentru familie, indiferent dacă acesta are gemeni, pe considerent

că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în

perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul

individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.

Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal

citat anterior și reluate de prevederile art. 2 alin. (l) din Normele aprobate

prin H.G. nr. 1025/2006 urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al

familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu

reprezintă măsuri de protecție a copilului.

Prin soluția pronunțată, instanța a extins aplicarea prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin

dispozițiile acestui act normativ, împotriva voinței exprese a legiuitorului.

G.R., prin motivele de recurs, a arătat că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile

actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”,

întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr.

148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o

problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de neconstituționalitate.

În acest context, s-a învederat că măsurile de protecție socială

prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate

de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea

echilibrului social - economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea

creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum

eronat a reținut prima instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac

obiectul excepției de nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile

legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate.

S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său,

intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și

pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act

normativ, că prima instanță nu avea competența de a crea, de a abroga sau de a

modifica dispozițiile unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că

nu era permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să

adauge consecințe contrare legii.

Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru

considerentele ce urmează.

Excepția inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de Guvernul

României nu poate fi reținută.

Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005,

act administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită,

impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți.

Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004

face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu

caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita

posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ

unilateral cu caracter individual.

Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită

sintagma „act administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel

normativ și cel individual.

În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se

interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării

efectelor sale se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative

cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura

excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului

administrativ.

Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ

ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol,

astfel cum s-a și întâmplat în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâți sunt neîntemeiate,

prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor

O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului,

aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale.

Art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în

vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru

fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai

persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

(persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în

vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de

urgență, precum și persoana care a fost numită tutore).

Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr.

148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la

numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii

rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2

și 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea

căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se

cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii

ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din

același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele

metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare

nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în

cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care

se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar

acorda o singură indemnizație.

Recurentul G.R. a criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar

referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea

Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât

intimata-reclamantă nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin.

(1) din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul

administrativ contestat pe cale incidență.

În aceste condiții, apreciind că în mod corect, în exercitarea

atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din

actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6

alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se privește ca legală și

temeinică iar recursurile declarate de A.J.P.S. Sibiu și G.R. ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.J.P.S. Sibiu și G.R. – S.G.G. împotriva

sentinței nr. 93/ CA din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2009.