ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 116 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.J.P.S. Botoșani, A.N.P.S. București, G.R., a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta M.E., și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de pârâții A.N.P.S.

București și G.R., Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (l) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, alin. (2) al aceluiași articol, se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte juridice. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.J.P.S. Botoșani, A.N.P.S. București și G.R., Curtea a reținut că potrivit art. 4 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, acestea sunt părți în sensul textului de lege menționat.

Pe fondul cauzei, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că definiția pe care actele administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere” este în contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost emise și, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.N.P.S.B. și G.R. Atât recurenta A.N.P.S. București, cât și G.R., consideră că excepția de nelegalitate a prevederilor H.G. nr. 1025/2006 este inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia în consecință.

Se apreciază că art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalității actelor administrative cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea H.G. nr. 1025/2006 prin formularea unei excepții de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat. Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, se arată că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României republicată, art. 111 din O.U.G. nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al C.E.S.C.L.

A arătat recurentul G.R., prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de neconstituționalitate. În acest context, s-a învederat că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (l) din O.U.G.

nr. 148/2005 și reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătățirea echilibrului social - economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului așa cum eronat a reținut prima instanță și că dispozițiile actelor normative ce fac obiectul excepției de nelegalitate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile legii în vigoare în domeniu și cu cele ale Constituției republicate. S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său, intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act normativ, că prima instanță nu avea competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi și de a deveni astfel legislator pozitiv și că nu era permis instanței de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să adauge consecințe contrare legii.

Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate. Excepția inadmisibilității invocată ca motiv de recurs de A.N.P.S. București și G.R. nu poate fi reținută. Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecți. Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privința analizării legalității la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual.

Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral” fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual. În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ. Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a și întâmplat în cauza dedusă judecății.

Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâți sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale. În motivele de recurs, se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reținute de instanța de fond în privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor din norme care adaugă la lege. Potrivit art. 108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Art. 6 alin. (l) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 din H.G.

nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Recurentul G.R. a criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidență. În aceste condiții, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, instanța de fond a reținut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 alin. (l) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată se privește ca legală și temeinică iar recursurile declarate de A.N.P.S.

București și G.R. ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.N.P.S. București și G.R. împotriva sentinței nr. 116 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2009.