ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4295/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 februarie

2009 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a dispus respingerea excepției lipsei

calității procesuale active invocată de contestatoarea pârâtă C.D. și

respingerea cererii de suspendare a executării dispoziției Consiliului Județean

Neamț, nr. 236 din 4 octombrie 2007, formulată de reclamantul Ministerul Apărării

în contradictoriu cu pârâții C.D. și Consiliul Județean Neamț, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale

active nu este întemeiată. Ministerul Apărării are calitatea de intervenient în

interes propriu în cadrul plângerii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de

către contestatoarea C.D. În motivarea acestei cereri de intervenție s-a arătat

că Ministerul consideră dispoziția emisă, ca fiind nelegală atât pe fond, cât

și sub aspectul îndreptățirii de a emite dispoziția, considerând că emitentul

nu avea calitatea de unitate deținătoare. Având în vedere că se constată însăși

legitimarea Consiliului Județean de a dispune asupra notificării

contestatoarei, intervenientul considerându-se grav prejudiciat de care dispune

cu privire la bunuri asupra cărora are doar un drept de administrare, instanța

a reținut că Ministerul își justifică propria calitate procesuală de a cere suspendarea

în calitatea de persoană interesată. Interesul este dovedit de dreptul de

administrare că i-a fost cedat și care se afirmă că i-a fost încălcat.

Cererea de suspendare formulată a

fost respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, în baza Legii nr. 10/2001

pârâta persoană fizică a obținut dispoziția nr. 236 din 4 octombrie 2007 emisă

de Consiliul Județean Neamț, prin care s-a dispus restituirea în natură o parte

din construcțiile și terenurile solicitate prin notificarea formulată.

Împotriva acestei dispoziții, moștenitoarea fostului proprietar, nemulțumită

fiind, a formulat în temeiul art. 26 alin. (3) din aceeași lege, plângere la

secția civilă a Tribunalului Neamț, ce face obiectul dosarului nr.

4866/103/2007.

În cadrul plângerii formulate,

reclamantul din prezenta cerere a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, solicitând anularea aceleiași dispoziții a Consiliului Județean,

considerată a fi emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru

motivele ce au fost expuse și în motivarea prezentei cereri de suspendare a

executării. Separat de această cerere de intervenție, reclamantul a formulat și

pe cale principală o cerere de anulare a actului, întemeiată pe dispozițiile

legii contenciosului administrativ, pe care a înregistrat-o pe rolul Secției de

contencios a Tribunalului Neamț, sub nr. 5286/103/2007. Această cerere a fost

scoasă de pe rolul secției și trimisă spre soluționare Secției civile, făcând

obiectul dosarului nr. 758/103/2008 ce a fost atașat aceluiași dosar inițial de

fond, nr. 4866/103/2007.

Instanța a reținut că deși

reclamantul a înțeles să promoveze separat de cererea de intervenție în temeiul

Legii nr. 10/2001 și o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr.

554/2004, din care a derivat și acțiunea prezentă pe care a întemeiat-o pe

dispozițiile art. 14 din aceeași lege, în fapt cererile sale nu pot avea alt

temei decât Legea nr. 10/2001. Legea nr. 10/2001 este o lege specială, care

reglementează o materie distinctă de cea a contenciosului administrativ. Fiind

ea însăși o lege specială, litigiilor derivând din aceasta nu le pot fi

aplicabile alte prevederi normative, ceea ce înseamnă că aceste cereri trebuie

soluționate având în vedere dispozițiile legii speciale. Principiul consacrat în

teoria generală a dreptului este acel potrivit cu care, acolo unde legea

specială nu prevede, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale dreptului

comun, care în cazul de față îl constituie prevederile Codului de procedură

civilă și nu ale unei legi speciale.

Aplicabilă fiind deci Legea

specială, cererea de suspendare a fost examinată prin prisma acestei legi. Art.

25 alin. (4) din lege prevede că dispoziția de aprobare a restituirii în natură

a imobilului, constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după

îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Pentru punerea în

posesie, alin. (5) al aceluiași articol, reglementează însă, obligația

încheierii unui protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la

data rămânerii definitive a dispoziției. Față de acestea, întrucât

moștenitoarea care a formulat notificarea se consideră nedreptățită prin

soluția primită, și a contestat-o prin plângerea la care legea îi dă dreptul,

nu se poate că nu este vorba despre o dispoziție definitivă care să constituie

titlu executoriu asupra unor bunuri intabulate și predate. Prin urmare, în

privința dispoziției în cauză nu a fost pornită executarea, nefiind definitivă,

neexistând temei legal pentru a suspenda o executare nedeclanșată. În cauză, nu

sunt incidente prin urmare dispozițiile art. 403 C. proc. civ.

Nefiind realizate ipotezele

reglementate de Codul de procedură civilă, rămân în discuție prevederile Legii

speciale, care nu conțin nicio reglementare în privința posibilității

suspendării executării deciziei sau dispoziției de restituire, ceea ce face ca

prezenta cerere să fie inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 47 din 22

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a dispus respingerea apelului

formulat de intervenientul în nume propriu Ministerul Apărării Naționale,

împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2009, pronunțată de

Tribunalul Neamț în dosarul nr. 4866/103/2007.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

Legea aplicabilă în cauză a fost

stabilită în mod corect a fi Legea nr. 10/2001 situație în care aplicarea art.

14 din Legea nr. 554/2004 a fost reținută ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs intervenientul Ministerul Apărării Naționale criticând-o pentru

următoarele aspecte:

Hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de apel a pronunțat decizia

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Hotărârea nu este motivată

încălcându-se dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel

trimițând la considerentele indicate în încheierea apelată. Or, dispoziția

președintelui Consiliului Județean Neamț nr. 236 din 4 octombrie 2007 nefiind definitivă,

reprezintă un act administrativ a cărui executare poate fi suspendată în

temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Greșit a fost respins apelul pe

motiv că cererea de suspendare a dispoziției de restituire în natură formulată

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca inadmisibilă, în condițiile în

care recurenta este un terț, față de dispoziția de restituire în natură emisă

de intimată, iar Legea nr. 10/2001 nu conține dispoziții speciale cu privire la

exercitarea de către terți a căilor de atac împotriva dispoziției de restituire

în natură similar art. 26 din lege rezervat persoanelor îndreptățite la

restituire.

În consecință, recurenta, față de

dispoziția de restituire în natură care este un act administrativ este îndreptățită

să solicite suspendarea executării acestuia în sensul art. 14 din Legea nr.

544/2004 fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Astfel, instanța trebuie să constate

caracterul întemeiat al cererii de suspendare:

Anterior solicitării suspendării,

recurenta a formulat plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2001

și față de răspunsul intimatei, a solicitat în temeiul art. 8 din aceeași lege

anularea dispoziției, cerere conexată la dosarul nr. 4866/103/2007.

Prin punerea în executare a

Dispoziției nr. 236 din 4 octombrie 2007 recurenta ar suferi o pagubă iminentă,

deoarece suprafețele de teren și construcțiile pentru care s-a dispus

restituirea în natură ar intra în circuitul civil, puteau fi înstrăinate,

astfel încât revocarea sau anularea ulterioară a dispoziției ar rămâne fără

obiect.

Terenurile propuse a fi restituite

reprezintă parcul sanatoriului, terenuri destinate scopului activității

sanatoriului, afectând interesul public major, acela al asigurării sănătății

populației, mai ales că intimatul nu este unitate deținătoare, în accepțiunea

Legii nr. 10/2001, ci recurenta care exercită dreptul de administrare asupra

imobilului.

Intimatul nu a verificat destinația

actuală a terenului solicitat a fi restituit contrar dispozițiilor art. 10.3

din H.G. nr. 250/2007, nu a aplicat corect dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

a doua din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția în discuție a fost

revocat indirect dreptul de administrare acordat recurentei, prin decizia nr.

23 din 29 mai 1993, iar prin Protocolul de predare-primire nr. 2841 recurentei

nu i-a fost stabilită nicio sarcină asupra imobilului.

Solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea în tot a

încheierii de ședință din 24 februarie 2009 a Tribunalului Neamț, și admiterea cererii de suspendare a dispoziției președintelui Consiliului Județean Neamț nr.

236 din 4 octombrie 2007 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii

privind anularea acesteia.

Motivează în drept pe dispozițiile

art. 299, 304 pct. 7 și 9 și art. 312 C. proc. civ., art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Intimatul Consiliul Județean Neamț a

formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Examinând cererea de recurs instanța

reține următoarele:

În mod corect instanța de apel a

respins apelul împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a

executării dispoziției emise de pârâtul intimat în temeiul Legii nr. 10/2001,

până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a acesteia,

deoarece natura civilă a cauzei reclamă intervenția procedurii speciale a Legii

nr. 10/2001 completată cu dispozițiile de drept comun, adică ale Codului de

procedură civilă și nu ale Legii speciale nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, străină cadrului juridic civil statuat de legiuitor.

Într-o atare situație în mod corect

instanța de apel a reținut că dată fiind Legea civilă aplicabilă, situației de

fapt deduse judecății, cererea de suspendare a executării dispoziției de

revizuire este inadmisibilă, motivare suficientă în fapt și în drept pentru a

argumenta inadmisibilitatea căii procedurale alese de recurentă.

În aceste condiții, cum prin efectul

Legii actul a cărui suspendare s-a solicitat nu este un act administrativ în

sensul Legii nr. 554/2004 ci un act civil, motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

De altfel, în mod irevocabil prin

decizia civilă nr. 890 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov

s-a statuat asupra naturii civile a cauzei (accesorie a cererii principale)

ipoteză care exclude reanalizarea cauzei sub aspectul incidenței Legii nr.

554/2004 tranșat irevocabil de instanța de recurs.

Față de cele reținute reluarea

argumentării cererii de suspendare a dispoziției de restituire prin prisma art.

14 din Legea nr. 554/2004 este de prisos ca și analiza situației de fapt ori a

temeiniciei ei exclus de a fi analizate față de finele de neprimire dat de

natura civilă a cauzei deduse judecății.

În consecință, recursul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. este neîntemeiat, iar motivul

de recurs fundamentat și dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu are

corespondent în criticile aduse deciziei recurate care au fost circumscrise

doar la analiza admisibilității sau nu a cererii de suspendare a executării

dispoziției de restituire pe temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele reținute, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

intervenientul Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei nr. 47 din 29

aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

septembrie 2010.