ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1274 din 28 iunie

2005, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul Consiliul Județean

Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul în

interes propriu Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect anularea

dispozițiilor anexei la hotărârea de Guvern, pentru aprobarea inventarelor

bunurilor din domeniul public al statului, referitoare la bunurile imobile care

alcătuiesc baza materială a Sanatoriului de balneo - fizioterapie și recuperare

medicală „Dr. Dimitrie Cantemir” - Bălțătești, județul Neamț.

Prin aceeași sentință, instanța a anulat Anexa nr. 4

la H.G. nr. 2062/2004, în ceea ce privește imobilele construcții și teren

situate în comuna Bălțătești, județul Neamț, (nr. M.F. 10.70.06; imobil 3432)

și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că apartenența la domeniul public al județului Neamț, a imobilelor din

stațiunea Bălțătești, județul Neamț, era deja atestată, prin HG nr. 1356/2001,

astfel încât, o hotărâre de Guvern ulterioară, emisă în temeiul art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, se

putea emite doar după realizarea procedurii prevăzute de art. 9 alin. (2) din

lege.

Având în vedere că litigiul se poartă asupra

apartenenței imobilului la domeniul public al statului sau la domeniul public

al județului Neamț, instanța a reținut că cererea de intervenție formulată în

cauză este neîntemeiată, întrucât intervenientul a invocat numai un drept de

administrare asupra imobilului.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au

declarat recurs, pârâtul Guvernul României și intervenientul în interes

propriu, Ministerul Apărării Naționale.

Recurentul-pârât Guvernul României a susținut că

hotărârea instanței de fond s-a dat cu greșita aplicare a legii, întrucât

reclamantul-intimat nu și-a dovedit legitimarea procesuală activă, respectiv nu

a demonstrat existența dreptului său vătămat și legătura de cauzalitate dintre

emiterea actului administrativ contestat și această presupusă vătămare, după

cum impun prevederile Legii nr. 29/1990.

S-a mai criticat hotărârea pronunțată, pentru a fi

ignorat evoluția regimului juridic al imobilului în litigiu, reținând, astfel,

în mod eronat că acest imobil ar fi fost inventariat pentru prima dată prin

H.G. nr. 1356/2001.

Recurentul-intervenient Ministerul Apărării

Naționale, în interes propriu, la rândul său, a criticat sentința instanței de

fond, pentru greșita aplicare a legii, invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a criticat hotărârea pronunțată, pentru

necercetarea și nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantului, invocată de pârâtul Guvernul României, ca și nemotivarea

respingerii cererii de intervenție în interes propriu, formulată de Ministerul

Apărării Naționale.

Recurentul-intervenient, analizând actele și

hotărârile succesive emise cu privire la imobilul în discuție, învederează că

acesta nu a ieșit niciodată din domeniul public al statului, indicând că este

de neînțeles atitudinea Guvernului care, pe baza propunerilor formulate de

Consiliul Județean Neamț, a adoptat H.G. nr. 1356/2001, privind atestarea

domeniului public al județului Neamț, precum și al municipiilor, orașelor și

comunelor din județul Neamț, în care se prevedea că în domeniul public al județului

Neamț, intra și sanatoriul Bălțetești.

În fine, intervenientul-recurent a mai arătat că de

la preluarea în administrare a imobilului, a efectuat o serie de lucrări de

reparații și modernizări, consolidări, aspecte, însă, necercetate temeinic de

către instanța de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu

prevederile legale aplicabile în cauză, incluzând art. 304 și 304

1

C. proc. civ., cât și prin prisma tuturor criticilor formulate de cele două

recurente, Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt nefondate și urmează a

fi respinse, în considerarea celor în continuare arătate.

Astfel, Înalta Curte apreciază ca nefondată, critica,

comună, de altfel, a celor două recurente, în sensul că instanța de fond nu a

analizat și nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului-intimat Consiliul Județean Neamț, corelativ cu nedovedirea de

către această autoritate a legitimării sale procesuale.

Din considerentele hotărârii atacate și din maniera

în care instanța de fond a analizat cererea reclamantului, precum și evoluția

regimului juridic aferent imobilelor, construcții și teren situate în comuna

Bălțătești, județul Neamț, Înalta Curte reține că practic, instanța de fond a

atins și a soluționat și chestiunile legate de aspectul procedural învederat,

în ciuda faptului că, strict tehnic-formal, nu s-a menționat expres respingerea

excepției invocate. De altfel, întreaga motivare a hotărârii de admitere a

cererii reclamantului-intimat ilustrează, totodată, argumentele avute în vedere

de instanța de fond și în sensul aprecierii că această autoritate are calitate

procesuală activă și și-a demonstrat și probat interesul în promovarea acțiunii

de față.

În fine, cu privire la acest aspect, este de

menționat și împrejurarea că reclamantul-intimat, astfel cum a stabilit, de

altfel, și instanța de fond, a dovedit interesul în promovarea acțiunii de

față, tinzând evident la păstrarea atestării apartenenței imobilelor în

discuție, la domeniul public al județului Neamț, conform H.G. nr. 1356/2001, și

nu la inventarierea lor în domeniul public al statului, cum s-a procedat prin

H.G. nr. 15/2004 și apoi prin H.G. nr. 2060/2004 (care a abrogat H.G. nr.

15/2004).

Nefondate sunt și criticile vizând greșita aplicare a

legii în soluționarea cauzei, câtă vreme instanța de fond, analizând

succesiunea actelor normative emise în cauză, referitor la bunurile indicate,

corect a stabilit că ulterior emiterii H.G. nr. 1356/2001, privind atestarea

domeniului public al județului Neamț, în care s-a inclus și stațiunea

Bălțătești, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998,

hotărârea care nu a fost contestată, nu s-a mai respectat procedura prevăzută

de art. 9 alin. (2) a aceluiași act normativ, pentru a se inventaria imobilul,

din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, în domeniul

public al statului. În raport cu aceste prevederi legale, s-a apreciat că prin

H.G. nr. 15/2004 și respectiv H.G. nr. 2060/2004, rămasă în vigoare, s-a

procedat nelegal la inventarierea în domeniul public al statului, a unor bunuri

aflate inventariate deja în domeniul public al județului Neamț.

În fine, Înalta Curte apreciază că este nefondată, și

critica recurentei-interveniente, vizând nemotivarea și greșita respingere a

cererii de intervenție în interes propriu, câtă vreme, după cum a și indicat

instanța de fond, intervenienta a invocat numai un drept de administrare,

într-un litigiu având ca obiect apartenența imobilului la domeniul public al

județului Neamț, respectiv al statului.

În considerarea celor mai sus arătate, apreciind că

toate criticile recurentelor, împreună examinate, sunt nefondate, Înalta Curte

urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile de față, cu

consecința menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii pronunțate de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Guvernul României

și Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 1274 din 28

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.