ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1274 din 28 iunie 2005, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul Consiliul Județean Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul în interes propriu Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect anularea dispozițiilor anexei la hotărârea de Guvern, pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, referitoare la bunurile imobile care alcătuiesc baza materială a Sanatoriului de balneo - fizioterapie și recuperare medicală „Dr. Dimitrie Cantemir” - Bălțătești, județul Neamț.

Prin aceeași sentință, instanța a anulat Anexa nr. 4 la H.G. nr. 2062/2004, în ceea ce privește imobilele construcții și teren situate în comuna Bălțătești, județul Neamț, (nr. M.F. 10.70.06; imobil 3432) și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că apartenența la domeniul public al județului Neamț, a imobilelor din stațiunea Bălțătești, județul Neamț, era deja atestată, prin HG nr. 1356/2001, astfel încât, o hotărâre de Guvern ulterioară, emisă în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, se putea emite doar după realizarea procedurii prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege.

Având în vedere că litigiul se poartă asupra apartenenței imobilului la domeniul public al statului sau la domeniul public al județului Neamț, instanța a reținut că cererea de intervenție formulată în cauză este neîntemeiată, întrucât intervenientul a invocat numai un drept de administrare asupra imobilului. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs, pârâtul Guvernul României și intervenientul în interes propriu, Ministerul Apărării Naționale. Recurentul-pârât Guvernul României a susținut că hotărârea instanței de fond s-a dat cu greșita aplicare a legii, întrucât reclamantul-intimat nu și-a dovedit legitimarea procesuală activă, respectiv nu a demonstrat existența dreptului său vătămat și legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ contestat și această presupusă vătămare, după cum impun prevederile Legii nr. 29/1990.

S-a mai criticat hotărârea pronunțată, pentru a fi ignorat evoluția regimului juridic al imobilului în litigiu, reținând, astfel, în mod eronat că acest imobil ar fi fost inventariat pentru prima dată prin H.G. nr. 1356/2001. Recurentul-intervenient Ministerul Apărării Naționale, în interes propriu, la rândul său, a criticat sentința instanței de fond, pentru greșita aplicare a legii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a criticat hotărârea pronunțată, pentru necercetarea și nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Guvernul României, ca și nemotivarea respingerii cererii de intervenție în interes propriu, formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Recurentul-intervenient, analizând actele și hotărârile succesive emise cu privire la imobilul în discuție, învederează că acesta nu a ieșit niciodată din domeniul public al statului, indicând că este de neînțeles atitudinea Guvernului care, pe baza propunerilor formulate de Consiliul Județean Neamț, a adoptat H.G. nr. 1356/2001, privind atestarea domeniului public al județului Neamț, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Neamț, în care se prevedea că în domeniul public al județului Neamț, intra și sanatoriul Bălțetești. În fine, intervenientul-recurent a mai arătat că de la preluarea în administrare a imobilului, a efectuat o serie de lucrări de reparații și modernizări, consolidări, aspecte, însă, necercetate temeinic de către instanța de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale aplicabile în cauză, incluzând art. 304 și 304 1 C. proc. civ., cât și prin prisma tuturor criticilor formulate de cele două recurente, Înalta Curte reține că ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse, în considerarea celor în continuare arătate. Astfel, Înalta Curte apreciază ca nefondată, critica, comună, de altfel, a celor două recurente, în sensul că instanța de fond nu a analizat și nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-intimat Consiliul Județean Neamț, corelativ cu nedovedirea de către această autoritate a legitimării sale procesuale.

Din considerentele hotărârii atacate și din maniera în care instanța de fond a analizat cererea reclamantului, precum și evoluția regimului juridic aferent imobilelor, construcții și teren situate în comuna Bălțătești, județul Neamț, Înalta Curte reține că practic, instanța de fond a atins și a soluționat și chestiunile legate de aspectul procedural învederat, în ciuda faptului că, strict tehnic-formal, nu s-a menționat expres respingerea excepției invocate. De altfel, întreaga motivare a hotărârii de admitere a cererii reclamantului-intimat ilustrează, totodată, argumentele avute în vedere de instanța de fond și în sensul aprecierii că această autoritate are calitate procesuală activă și și-a demonstrat și probat interesul în promovarea acțiunii de față.

În fine, cu privire la acest aspect, este de menționat și împrejurarea că reclamantul-intimat, astfel cum a stabilit, de altfel, și instanța de fond, a dovedit interesul în promovarea acțiunii de față, tinzând evident la păstrarea atestării apartenenței imobilelor în discuție, la domeniul public al județului Neamț, conform H.G. nr. 1356/2001, și nu la inventarierea lor în domeniul public al statului, cum s-a procedat prin H.G. nr. 15/2004 și apoi prin H.G. nr. 2060/2004 (care a abrogat H.G. nr. 15/2004). Nefondate sunt și criticile vizând greșita aplicare a legii în soluționarea cauzei, câtă vreme instanța de fond, analizând succesiunea actelor normative emise în cauză, referitor la bunurile indicate, corect a stabilit că ulterior emiterii H.G.

nr. 1356/2001, privind atestarea domeniului public al județului Neamț, în care s-a inclus și stațiunea Bălțătești, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, hotărârea care nu a fost contestată, nu s-a mai respectat procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) a aceluiași act normativ, pentru a se inventaria imobilul, din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, în domeniul public al statului. În raport cu aceste prevederi legale, s-a apreciat că prin H.G. nr. 15/2004 și respectiv H.G. nr. 2060/2004, rămasă în vigoare, s-a procedat nelegal la inventarierea în domeniul public al statului, a unor bunuri aflate inventariate deja în domeniul public al județului Neamț.

În fine, Înalta Curte apreciază că este nefondată, și critica recurentei-interveniente, vizând nemotivarea și greșita respingere a cererii de intervenție în interes propriu, câtă vreme, după cum a și indicat instanța de fond, intervenienta a invocat numai un drept de administrare, într-un litigiu având ca obiect apartenența imobilului la domeniul public al județului Neamț, respectiv al statului. În considerarea celor mai sus arătate, apreciind că toate criticile recurentelor, împreună examinate, sunt nefondate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile de față, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 1274 din 28 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.