ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 28

septembrie 2009, reclamantul C.V.R. a chemat în judecată Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar,

solicitând obligarea pârâtelor de a-i stabili și remite măsurile reparatorii

constând în despăgubiri bănești.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că este moștenitorul mamei sale C.A., decedată, în

favoarea căreia, prin dispozițiile din 14 aprilie 2006, Primăria municipiului

Piatra Neamț a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilele notificate, situate în Piatra Neamț.

Reclamantul a mai

arătat că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în anul 2008, pârâta comunicându-i la 15 septembrie 2008

aprobarea cererii și faptul că urma a se proceda la evaluarea imobilelor, fără

însă a emite titlurile de despăgubire potrivit Legii nr. 247/2005.

Prin întâmpinarea din

19 februarie 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

învederat, referitor la dosarul corespunzător dispoziției din 2006 că, pentru a

se putea transmite dosarul evaluatorului desemnat este necesară completarea

documentației pentru imobilul în litigiu, în care sens s-a formulat o

solicitare Primăriei municipiului Piatra Neamț.

Referitor la cel

de-al doilea dosar de despăgubire, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a

dispoziției din 2006.

Prin întâmpinările

depuse, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a ridicat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cea a lipsei capacității

procesuale a Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar care este

doar o structură în cadrul autorității, precum și excepția prematurității

petitului privind remiterea despăgubirilor în numerar.

Sesizată cu judecarea

cauzei Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2760 din 8 iunie 2010 prin care a admis

excepția lipsei capacității procesuale a Direcției pentru acordarea

despăgubirilor în numerar, respingând acțiunea față de aceasta și totodată, a

respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și excepția de

nelegalitate a dispoziției din 2006, ca inadmisibilă.

Instanța a admis în

parte acțiunea și a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor la transmiterea dosarului în vederea întocmirii raportului de

evaluare, respingând ca prematur formulate capetele de cerere privind obligarea

pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și la plata

sumelor.

Pentru a pronunța

această hotărâre,instanța a reținut ca fiind inadmisibilă excepția de

nelegalitate a dispoziției din 2006 emisă de Primăria municipiului Piatra

Neamț, act ce este supus regulilor procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001

și nu poate fi atacat în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța

a constatat ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor de a proceda la evaluarea imobilelor și la stabilirea

despăgubirilor, această autoritate neavând posibilitatea legală de a relua

aprecierea asupra dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, ea

având doar atributul de a verifica legalitatea respingerii cererii de

restituire în natură.

De altfel, a mai

reținut instanța de fond, pârâta nu a făcut dovada susținerii în sensul că nu

ar putea fi realizată evaluarea imobilelor pe baza actelor depuse în vederea

soluționării notificărilor.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a invocat

faptul că în urma analizării măsurii dispuse de Primăria municipiului Piatra

neamț prin dispoziția din 2006, s-a constatat necesitatea completării

documentației pentru imobilul notificat, respectiv înscrisuri privind

suprafețele fiecărui corp de clădire și anexă în parte.

Pârâta a mai arătat

că nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 nu-i este imputabilă, dosarul transmis de primărie corespunzător

dispoziției din 2006 fiind incomplet cu privire la identificarea imobilului,

urmând a se proceda la evaluarea și la emiterea titlului de despăgubire după

clarificarea situației.

Referitor la dosarul

corespunzător dispoziției din 2006 emisă de Primăria municipiului Piatra neamț,

pârâta a criticat soluția instanței de respingere ca inadmisibilă a excepției

de nelegalitate, în condițiile în care se constată lipsa de la dosar a

documentelor care să ateste dreptul de proprietate al autoarei reclamantului

asupra întregului imobil situat în Piatra Neamț, precum și a înscrisurilor

referitoare la descrierea construcției.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea

constată că nu este întemeiată critica privind respingerea ca inadmisibilă a

excepției de nelegalitate a dispoziției din 2006 a Primăriei municipiului

Piatra Neamț.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) cu referire la art. 5 alin. (2) Lega nr.

554/2004, pot forma obiectul excepției de nelegalitate numai actele

administrative care pot forma și obiectul unei acțiuni în contencios

administrativ.

Dispoziția emisă de

primărie în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin care se presupune

acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat și care

nu mai pot fi restituite în natură, poate fi contestată în termenele și

condițiile prevăzute de actul normativ susmenționat, iar nu pe calea contenciosului

administrativ.

Așadar, dispoziția din

2006 intră sub incidența art. 5 alin. (2) Legea nr. 554/2004, potrivit căruia

nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative

pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o

altă procedură judiciară.

Referitor la

celelalte critici aduse sentinței, privind caracterul incomplet al

documentației aferente celor două imobile, se constată că dosarele au fost

înregistrate la comisie în anul 2008 și, prin adresa din 15 septembrie 2008 se

aducea la cunoștința reclamantului aprobarea cererii de soluționare a lor cu

prioritate.

Totuși, de-abia la 27

ianuarie 2010 după introducerea acțiunii, pârâta solicita Primăriei

municipiului Piatra Neamț referitor la dispoziția din 2006 înscrisuri

suplimentare cu privire la suprafețele construcțiilor naționalizate prin

Decretul nr. 92/1950.

Tot astfel, cu

privire la dosarul corespunzător dispoziției din 2006, pârâta s-a adresat

primăriei la 15 februarie 2010 solicitând completarea documentației cu privire

la întinderea dreptului de proprietate.

În raport de cele

arătate, Curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod just că prin

demersurile efectuate de-abia la începutul anului 2010, după ce a fost chemată

în judecată, pârâta și-a exprimat de fapt voința de a nu rezolva cererea

într-un termen rezonabil, noțiune impusă de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la

ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea

notificării și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul

de despăgubire.

Referitor la

susținerea pârâtei în sensul că dosarele corespunzătoare celor două dispoziții

nu ar fi complete, cu privire la întinderea dreptului de proprietate sau la

identificarea construcțiilor se constată că acest aspect a fost formulat pentru

prima dată cu prilejul formulării întâmpinării în fața primei instanțe, la 19

februarie 2010, nici în adresa din 15 septembrie 2008 prin care i se comunica reclamantului

stadiul dosarelor și nici la o altă dată anterior sesizării instanței,

nefăcându-se vreo referire la necesitatea completării documentației.

Pentru considerentele

expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 2760 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6

aprilie

2011.