ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 septembrie 2009, reclamantul C.V.R. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, solicitând obligarea pârâtelor de a-i stabili și remite măsurile reparatorii constând în despăgubiri bănești. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este moștenitorul mamei sale C.A., decedată, în favoarea căreia, prin dispozițiile din 14 aprilie 2006, Primăria municipiului Piatra Neamț a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele notificate, situate în Piatra Neamț.

Reclamantul a mai arătat că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2008, pârâta comunicându-i la 15 septembrie 2008 aprobarea cererii și faptul că urma a se proceda la evaluarea imobilelor, fără însă a emite titlurile de despăgubire potrivit Legii nr. 247/2005. Prin întâmpinarea din 19 februarie 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a învederat, referitor la dosarul corespunzător dispoziției din 2006 că, pentru a se putea transmite dosarul evaluatorului desemnat este necesară completarea documentației pentru imobilul în litigiu, în care sens s-a formulat o solicitare Primăriei municipiului Piatra Neamț.

Referitor la cel de-al doilea dosar de despăgubire, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006. Prin întâmpinările depuse, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cea a lipsei capacității procesuale a Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar care este doar o structură în cadrul autorității, precum și excepția prematurității petitului privind remiterea despăgubirilor în numerar. Sesizată cu judecarea cauzei Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2760 din 8 iunie 2010 prin care a admis excepția lipsei capacității procesuale a Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar, respingând acțiunea față de aceasta și totodată, a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006, ca inadmisibilă.

Instanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare, respingând ca prematur formulate capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și la plata sumelor. Pentru a pronunța această hotărâre,instanța a reținut ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției din 2006 emisă de Primăria municipiului Piatra Neamț, act ce este supus regulilor procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nu poate fi atacat în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța a constatat ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a proceda la evaluarea imobilelor și la stabilirea despăgubirilor, această autoritate neavând posibilitatea legală de a relua aprecierea asupra dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, ea având doar atributul de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură. De altfel, a mai reținut instanța de fond, pârâta nu a făcut dovada susținerii în sensul că nu ar putea fi realizată evaluarea imobilelor pe baza actelor depuse în vederea soluționării notificărilor. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a invocat faptul că în urma analizării măsurii dispuse de Primăria municipiului Piatra neamț prin dispoziția din 2006, s-a constatat necesitatea completării documentației pentru imobilul notificat, respectiv înscrisuri privind suprafețele fiecărui corp de clădire și anexă în parte. Pârâta a mai arătat că nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu-i este imputabilă, dosarul transmis de primărie corespunzător dispoziției din 2006 fiind incomplet cu privire la identificarea imobilului, urmând a se proceda la evaluarea și la emiterea titlului de despăgubire după clarificarea situației.

Referitor la dosarul corespunzător dispoziției din 2006 emisă de Primăria municipiului Piatra neamț, pârâta a criticat soluția instanței de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate, în condițiile în care se constată lipsa de la dosar a documentelor care să ateste dreptul de proprietate al autoarei reclamantului asupra întregului imobil situat în Piatra Neamț, precum și a înscrisurilor referitoare la descrierea construcției. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că nu este întemeiată critica privind respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a dispoziției din 2006 a Primăriei municipiului Piatra Neamț.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) cu referire la art. 5 alin. (2) Lega nr. 554/2004, pot forma obiectul excepției de nelegalitate numai actele administrative care pot forma și obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. Dispoziția emisă de primărie în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin care se presupune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat și care nu mai pot fi restituite în natură, poate fi contestată în termenele și condițiile prevăzute de actul normativ susmenționat, iar nu pe calea contenciosului administrativ. Așadar, dispoziția din 2006 intră sub incidența art. 5 alin. (2) Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Referitor la celelalte critici aduse sentinței, privind caracterul incomplet al documentației aferente celor două imobile, se constată că dosarele au fost înregistrate la comisie în anul 2008 și, prin adresa din 15 septembrie 2008 se aducea la cunoștința reclamantului aprobarea cererii de soluționare a lor cu prioritate. Totuși, de-abia la 27 ianuarie 2010 după introducerea acțiunii, pârâta solicita Primăriei municipiului Piatra Neamț referitor la dispoziția din 2006 înscrisuri suplimentare cu privire la suprafețele construcțiilor naționalizate prin Decretul nr. 92/1950. Tot astfel, cu privire la dosarul corespunzător dispoziției din 2006, pârâta s-a adresat primăriei la 15 februarie 2010 solicitând completarea documentației cu privire la întinderea dreptului de proprietate.

În raport de cele arătate, Curtea reține că instanța de fond a stabilit în mod just că prin demersurile efectuate de-abia la începutul anului 2010, după ce a fost chemată în judecată, pârâta și-a exprimat de fapt voința de a nu rezolva cererea într-un termen rezonabil, noțiune impusă de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire. Referitor la susținerea pârâtei în sensul că dosarele corespunzătoare celor două dispoziții nu ar fi complete, cu privire la întinderea dreptului de proprietate sau la identificarea construcțiilor se constată că acest aspect a fost formulat pentru prima dată cu prilejul formulării întâmpinării în fața primei instanțe, la 19 februarie 2010, nici în adresa din 15 septembrie 2008 prin care i se comunica reclamantului stadiul dosarelor și nici la o altă dată anterior sesizării instanței, nefăcându-se vreo referire la necesitatea completării documentației.

Pentru considerentele expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 2760 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.