ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2009, reclamanta O.A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția Pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților să emită și să comunice decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 66/N/2002, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

In motivarea cererii, s-a arătat că prin Dispoziția nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către O.A., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 66/N/2002 situat în Craiova. S-a arătat că Dispoziția nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 a rămas definitivă și a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12915/CC, însă nu a fost soluționat până la această dată.

Reclamanta a mai arătat că Secretariatul Comisiei Centrale trebuia să analizeze dosarul și constatând că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, să transmită dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a deciziei reprezentând titlul de despăgubire. A susținut reclamanta că nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 5 ani de la emiterea Dispoziției nr. 2822/2006 este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Referitor la pârâta A.N.R.P., reclamanta a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin faptul că în cadrul său a fost înființată Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și asigură și Secretariatul Comisiei Centrale. Consideră că autoritățile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art. 6 din CEDO care cuprinde și durata procedurilor administrative. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 2915/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură.

In ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că acest termen nu poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii și anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării, respectiv 30 de zile pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție demolată. Intre data evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la acestea.

Pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin sentința nr. 127 din 12 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O.A. prin procurator B.G., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001, Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor. A obligat pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, conform Dispoziției nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova. A respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P.

și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova. Prin dispoziția nr. 2822 din 23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul mai sus precizat, reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 23 februarie 2006 conform adresei nr. R 1143 din 09 noiembrie 2009 a Instituției Prefectului județului Olt, fiind înregistrat sub nr. 9026/CC.

Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor reclamantei a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind înregistrat la acesta sub nr. 12915/CC din 02 mai 2006 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală. Ca urmare, prima instanță a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil. In consecință, a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparținut reclamantului.

In acest sens s-a mai reținut că termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței, iar împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.

A fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea anterioară și subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin urmare, a fost reținută ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă prin întâmpinare. S-a respins cererea de obligare la daune cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

De asemenea, s-a apreciat neîntemeiat și capătul de cerere prin care se solicită fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Lege 554/2004 ce stabilesc legal termenul în care autoritatea publică ce este obligată să încheie un act administrativ trebuie să aducă la îndeplinire această obligație. Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/ 2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații într-un termen de 30 de zile. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Craiova datează din 23 ianuarie 2006 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

In mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Criticile care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.

Soluția instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. Prin urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței nr. 127 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.