ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14

decembrie 2009, reclamanta O.A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția Pentru Coordonarea

Aplicării Legii 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia

Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin sentința

ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților să emită și să comunice

decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr.

66/N/2002, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de

întârziere, până la emiterea deciziei.

In motivarea cererii, s-a arătat că

prin Dispoziția nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, către O.A., pentru imobilul imposibil de restituit în natură,

notificat sub nr. 66/N/2002 situat în Craiova.

S-a arătat că Dispoziția nr. 2822 din 23

ianuarie 2006 a rămas definitivă și a fost înaintată Secretariatului Comisiei

Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat

la baza emiterii acesteia, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub

nr. 12915/CC, însă nu a fost soluționat până la această dată.

Reclamanta a mai arătat că

Secretariatul Comisiei Centrale trebuia să analizeze dosarul și constatând că,

în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, să transmită

dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul

de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea,

de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

A susținut reclamanta că

nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 5 ani de la emiterea

Dispoziției nr. 2822/2006 este nejustificată, astfel că interesul promovării

prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la

respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Referitor la pârâta A.N.R.P.,

reclamanta a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin

faptul că în cadrul său a fost înființată Direcția pentru Coordonarea Aplicării

Legii nr. 10/2001 și asigură și Secretariatul Comisiei Centrale.

Consideră că autoritățile pârâte nu au

luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul

rezonabil, la care se referă art. 6 din CEDO care cuprinde și durata

procedurilor administrative.

Pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind

înregistrat sub nr. 2915/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere

a cererii de restituire în natură.

In ceea ce privește emiterea titlului

de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că acest termen nu

poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 527/2006 sunt

încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau

evaluatorii și anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de

evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării, respectiv 30 de zile

pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție demolată. Intre data

evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare

este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care

evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la acestea.

Pârâta Autoritatea Națională pentru

restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. arătând că atribuțiile sale sunt

prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările

ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu emiterea

deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea

Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în

cauză.

Prin sentința nr. 127 din 12 martie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O.A. prin procurator B.G., în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001,

Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

A obligat pârâta Comisia Centrală de

Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de

despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, conform Dispoziției nr. 2822 din

23 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova.

A respins acțiunea față de pârâta

A.N.R.P. și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii

nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

Craiova.

Prin dispoziția nr. 2822 din 23

ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul mai sus precizat,

reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la data de 23 februarie 2006 conform adresei nr. R 1143 din 09

noiembrie 2009 a Instituției Prefectului județului Olt, fiind înregistrat sub

nr. 9026/CC.

Ulterior dosarul întocmit în vederea

acordării despăgubirilor reclamantei a fost transmis către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind înregistrat la acesta sub nr. 12915/CC din

02 mai 2006 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea 554/2004, obligație ce nu a fost

adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.

Ca urmare, prima instanță a apreciat

că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în

mod evident principiul procesului rezonabil.

In consecință, a făcut aplicarea art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să

fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la

imobilul ce a aparținut reclamantului.

In acest sens s-a mai reținut că termenul

rezonabil la care se referă art. 6 paragraful

I

din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative,

deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul

intern pentru sesizarea instanței, iar împrejurarea că autoritățile administrative

române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa

acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului

reclamantei.

A fost respinsă acțiunea reclamantei

față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, obligația legală de emitere

a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea anterioară și subsumată

acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin urmare, a fost reținută ca

întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această

pârâtă prin întâmpinare.

S-a respins cererea de obligare la

daune cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o

procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu

execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă

actualei etape judiciare.

De asemenea, s-a apreciat neîntemeiat

și capătul de cerere prin care se solicită fixarea unui termen pentru emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin.

(1) din Lege 554/2004 ce stabilesc legal termenul în care autoritatea publică

ce este obligată să încheie un act administrativ trebuie să aducă la

îndeplinire această obligație.

Împotriva acestei sentinței a declarat

recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin motivele de

recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a

reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui

termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă

reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai

multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de

respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că

procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi

restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape

distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod

obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2

lit. h) din Legea nr. 554/ 2004, care constituie dreptul comun în materie

contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații

într-un termen de 30 de zile.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Omisiunea legiuitorului de a stabili

în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare

etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie,

în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar,

manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților

fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea termenului

rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să

răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura

administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar

Dispoziția Primarului Municipiului Craiova datează din 23 ianuarie 2006 și nici

până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire.

In mod corect, în raport de

dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul

V

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea

specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de

fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile care vizează această soluție

sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate

anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de

restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.

Soluția instanței de fond se impune și

pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea

etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data

înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depășirea

termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest

sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative.

Prin urmare, sentința recurată este

legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005,

Titlul VII, Capitolul

V

cât și de dispozițiile

art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi

reținute criticile aduse în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței nr. 127 din 12

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2011.