ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5 ianuarie 2010,
reclamanții C.G. și C.A. au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii
nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin sentința ce se va
pronunța să dispună obligarea pârâților să emită și să comunice decizia privind
titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. xxx, situat în Craiova,
str. C.B., în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu
plata daunelor cominatorii de 1.000 lei/ zi de întârziere, până la emiterea
deciziei.
î
n motivarea cererii,
s-a arătat că prin Dispoziția nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul
municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile
Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către C.G. și C.A., pentru imobilul
imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. xxx, situat în Craiova,
str.C.B.
S-a arătat că
Dispoziția nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 a rămas definitivă și a fost înaintată
Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu
întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind
înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 18975/ CC, însă nu a fost soluționat
până la această dată.
Reclamanții au mai
arătat că Secretariatul Comisiei Centrale trebuia să analizeze dosarul și
constatând că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă,
să transmită dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de
evaluare, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi
finalizată prin emiterea, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Au susținut
reclamanții că nesoluționarea Dosarului nr. 18975/ CC după trecerea unei
perioade de 4 ani de la emiterea Dispoziției nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 este
nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acțiuni este unul
legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr.
247/2005, Titlul VII.
Au arătat reclamanții
că pârâtele nu se pot prevala de faptul că soluționarea dosarului trenează
datorită faptului că entitățile investite cu soluționarea notificărilor nu ar
deține întreaga documentație care a stat la baza emiterii Dispoziției, întrucât
au la dispoziție pârghiile legale pentru urgentarea soluționării procedurii,
acesta fiind principalul scop pentru care pârâta a fost înființată.
Referitor la pârâta
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, reclamanții au
apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin faptul că în
cadrul său a fost înființată Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001
și asigură și Secretariatul Comisiei Centrale.
Au mai susținut
reclamanții că autoritățile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru
soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art.
6 din CEDO și care cuprinde și durata procedurilor administrative.
De asemenea, a mai
arătat că prin neîndeplinirea obligației de a emite titlul de despăgubire
pârâtele aduc atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja
bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România
prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La data de 22
februarie 2010 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a
formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale
procesuale pasive, arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din
H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cursul
procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este investită cu
emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei
Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește
capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților a susținut că această cerere este
inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de
despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autorității Naționale
pentru Restituirea Proprietăților, această obligație revenind Comisiei
Centrale.
î
n sensul
inadmisibilității acestei cereri, pârâta a invocat și prevederile art. 580 și art.
580 C. proc. civ.
La data de 18
februarie 2010, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției
nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, iar pe
fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
î
n ceea ce privește
excepția de nelegalitate, s-a arătat că Dispoziția nr. 3016 din 23 ianuarie 2006
a fost emisă cu încălcarea art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul
că reclamanții nu au inițiat procedura administrativă pentru imobilul
construcție demolat în termenul și condițiile prevăzute de aceste dispoziții
legale.
Astfel cererea nu
trebuia depusă direct la persoana juridică deținătoare a imobilului, investită
cu soluționarea notificării, ci trebuia depusă prin intermediul unei notificări
comunicată de executorul judecătoresc, în termen de 12 luni de la data intrării
în vigoare a legii, termen care a expirat la data de 14 februarie 2002.
S-a mai susținut că
Primăria Municipiului Craiova prin decizia emisă, ar fi trebuit să se pronunțe
numai asupra cotei din imobil pentru care reclamanții fac dovada proprietății,
adică pentru 3/ 8 din construcție și a terenului în suprafață totală de 127,5
mp.
A precizat pârâta că
pentru elucidarea acestor aspecte, întreaga documentație ce a stat la baza
emiterii Dispoziției nr. 10643/2005 a fost remisă în original Primăriei
Municipiului Craiova prin adresa din 28 ianuarie 2010, în vederea reanalizării
și dispunerii în consecință.
Pe fond, s-a arătat
că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind
înregistrat sub nr. 18975/ CC și a fost analizată legalitatea respingerii
cererii de restituire în natură, constatându-se că este legală, însă în urma
analizării dosarului de despăgubire, s-a constatat că există o situație de
coproprietate la preluare, așa cum rezultă din cele două contracte de vânzare
cumpărare care se referă la același imobil, respectiv cota de 3/ 8 din imobilul
situat în C.B.
Referitor la etapa
evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de reanalizarea
dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de
înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16
septembrie 2008 a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
î
n ceea ce privește
emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a .arătat că
acest termen nu poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 527/2006
sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau
evaluatorii și anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de
evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării, respectiv 30 de zile
pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție demolată. între data
evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare
este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care
evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la acestea.
Referitor la
modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a
prevăzut un termen de soluționare, ordinea de soluționare a acestora fiind
stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, ce a
fost înlocuită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, transmiterea
dosarelor spre evaluare fiind făcută în ordinea înregistrării lor.
A precizat pârâta că
prin O.U.G. nr. 81/2007 a fost modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005
fiind introdus Capitolul V, Secțiunea 1 referitoare la valorificarea titlurilor
de despăgubire.
În cauză, dosarul
reclamanților face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului
Comisiei Centrale înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a
se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
î
n ceea ce privește
cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata
daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă,
întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire
nu poate constitui o neexecutare din partea Comisie Centrale, în condițiile în
care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 nu
a fost finalizată.
Aceeași pârâtă a
formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin
Primar cu motivarea că emiterea deciziei privind titlul de despăgubire în
dosarul reclamanților, este condiționată de clarificarea aspectelor legate de
întinderea dreptului de proprietate al acestora și de verificarea termenului și
condițiilor cerute de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, iar în măsura
în care nu și-a îndeplinit aceste obligații prevăzute de dispozițiile legale
incidente în cauză,nu se va putea desemna un evaluator în vederea întocmirii
raportului de evaluare și respectiv să se emită decizia conținând titlul de
despăgubire.
Prin cererea de
chemare în garanție s-a solicitat și obligarea Primăriei Municipiului Craiova
prin Primar să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat prin acordarea
daunelor cominatorii și prin stabilirea cheltuielilor de judecată, pretinse de
reclamanți în cauză.
Curtea de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ si fiscal, prin Sentința nr. 190
din 30 martie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.G. și C.A.,
in contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A obligat Comisia
Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu
de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. C.B., în termen de 90 de
zile
de la data rămânerii irevocabile
a sentinței.
A respins capătul de
cerere privind daunele cominatorii.
A respins cererea de
chemare în garanție și cererea de sesizare a tribunalului cu soluționarea
excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 formulată
de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Respinge acțiunea
față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a hotărî
astfel prima instanța a reținut următoarele considerente:
I. Relativ la cererea
de sesizare a instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate
a Dispoziției nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului
Craiova a reținut ca din economia Legii nr. 554/20004, respectiv art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 si art. 5 alin. (2) din aceiași lege, este
inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la acte ce nu pot
forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios
administrativ.
În raport cu faptul
că prin art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a prevăzut în materia
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, competența materială a secției civile a tribunalului în a cărui
circumscripție se află sediul unității deținătoare de soluționare a cererilor
de anulare a deciziei sau, după caz, a dispoziției motivate de respingere a
notificării sau a cererii de restituire în natură, reglementându-se astfel o
procedura judiciară specială de contestare a actelor de restituire în natură sau
de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent la instanța civilă, precum
și de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea 554/2004 care exceptează
controlului instanței de contencios actele pentru care prin lege organică se
prevede o altă procedură judiciară pentru desființarea sau modificarea lor,
prima instanța a apreciat ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de
contencios administrativ cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a
Dispoziției nr. 3016 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova,
urmând să fie respinsă.
II. Cu privire la
fondul cererii instanța de fond a reținut ca reclamanții din prezenta cauză au
solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru
imobilul situat în Craiova, str. C.B., jud. Dolj,imobil expropriat și demolat.
Prin Dispoziția nr. 3016
din 23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea
despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru
imobilul notificat sub
nr. 1154
/N/2001
imposibil de restituit în natură, situat în strada Calea București nr. 90
(conform procesului verbal privind starea de fapt a imobilului), în același
timp dispunându-se transmiterea dosarului către secretarul Comisiei Centrale
din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților .
Dosarul reclamantului
a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor de către Primăria Municipiului. Craiova fiind înregistrat sub nr.
18975/ CC la data de 28 iunie 2006.
Curtea a constatat că
reclamantul a început procedurile de recuperare a unui bun al lor sau a
contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001,
autoritatea locală, cu competențe în materia stabilirii și plății
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, s-a pronunțat la 23
ianuarie 2006, iar acțiunea a fost introdusa de către reclamanți la instanțele
judecătorești la data de 5 ianuarie 2010.
Așadar între data
depunerii cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut
aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de
lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea a apreciat că
durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod
evident principiul procesului rezonabil si ca au fost încălcate astfel prevederile
art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Termenul rezonabil la
care se referă art. 6 paragraful I din CEDO, a mai reținut prima instanța,
cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o
premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
î
mprejurarea că
autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a
cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea
realizării dreptului reclamanților.
În afara argumentului
decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea a considerat că prin neîndeplinirea
obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o
evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja
bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către
România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, Curtea
a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie
să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 4 ani de la
data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o
încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Apărarea pârâtei
Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, în sensul că Secretariatul
Comisiei Centrale, în vederea completării și reanalizării dosarului de
despăgubire, a remis întreaga documentație în original Primăriei Municipiului
Craiova, excede prevederilor Legii nr. 247/2005. în situația în care ar fi
considerat că sunt necesare date sau înscrisuri lămuritoare, Comisia trebuia ea
însăși să solicite datele sau actele respective.
În ceea ce privește
capătul de cerere de obligare la plata daunelor cominatorii, instanța de fond
1-a respins pe considerentul ca prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a
prevăzut o procedură specială de sancționare a autorități lor, în cazul în care
acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este
subsecventă actualei etape judiciare.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale Pentru
Restituirea Proprietăților, prima instanța, constatând că emiterea deciziei
referitoare la acordarea de titluri de despăgubire este în competența exclusivă
a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin. (1)
Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a apreciat-o întemeiată, urmând a o admite,
respingând acțiunea reclamantului față de pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților.
III. Referitor la
cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin Primar, ca
organ emitent al dispoziției de despăgubiri, prima instanța a respins-o
deasemenea fiind neîntemeiată, întrucât Comisia nu justifică nici un temei de
drept, conform căruia dacă ar cădea în pretenții să poată fi trasă la
răspundere primăria. Comisia este obligată, conform atribuțiunilor legale, să
cenzureze dispoziția primarului, ceea ce reprezintă de fapt și pretenția
reclamanților, neputând solicita antrenarea răspunderii subsidiare a primarului
în acest cadru procesual.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita
aplicare a legii, pentru că a respins sesizarea Tribunalului Dolj cu privire la
soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 3016/2006 emisă de
Primăria Municipiului Craiova.
Deasemenea s-a
criticat hotărârea judecătorească și pe fond, instanța Curții de Apel reținând
eronat că în speță au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui
termen rezonabil în soluționarea pricinii.
S-a mai motivat
recursul și pe aceea că prima instanță a greșit când a concluzionat că, Comisia
trebuia să facă demersuri pentru completarea dosarului, întrucât au fost încălcate
prevederile Legii nr. 10/2001 pe acest aspect.
Recursul este
nefondat și va fi respins.
Examinând actele
dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat o cerere de chemare în garanție a
Primăriei Municipiului Craiova prin Primar pe care a motivat-o în sensul că
emiterea deciziei privind titlul de despăgubire este condiționată de
clarificarea aspectelor privind dreptul de proprietate (întinderea acestuia) și
de verificarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 art. 22.
Referitor la
sesizarea instanței cu excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3016/2006, conform
art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a reținut corect de prima instanță că această
apărare - excepția de nelegalitate – poate fi invocată doar cu privire la
actele care pot forma obiectul unei acțiuni în fața instanțelor de contencios
administrativ.
Hotărârea judecătorească
nu se poate fonda pe un act administrativ, decât dacă acesta este emis în
executarea legii, actele cu privire la care s-a invocat excepția neputând forma
obiectul unei acțiuni în anulare conform Legii nr. 554/2004.
Prin Legea nr. 10/2001
s-a prevăzut o procedură specială judiciară de contestate a actelor de
restituire în natură sau de măsuri reparatorii la instanța civilă, corect Curtea
de Apel, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței de
contencios administrativ cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate.
Pe fond, din actele
anexate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că între data depunerii notificării
și data sesizării instanței a trecut un termen foarte lung, procedurile administrative
durând excesiv, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului referitoare la termenul rezonabil și proces echitabil.
Desigur, este culpa
autorităților administrative că nu au luat măsurile eficiente pentru
soluționarea cererilor, fapt care i-a prejudiciat pe reclamanți într-un drept
al lor recunoscut de lege – dreptul de proprietate.
Nu pot fi invocate
chestiuni de organizare a aplicării legii în această materie întrucât dreptul
de proprietate se înscrie în prevederile art. 6 al Convenției, procesul echitabil
presupunând proceduri care să se desfășurare într-un termen rezonabil.
A fost încălcat nu
doar art. 6 din Convenție, dar și art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenție, prin care România s-a obligat să respecte bunurile persoanelor fizice și juridice.
Recurenta nu a putut
dovedi că ar fi făcut vreo operațiune administrativă conform Legii nr. 247/2005,
Titlul VII între data înregistrării dosarului 2006 și până la data intentării
acțiunii de față.
Corect a motivat
prima instanță faptul că s-a respins cererea reclamanților privind acordarea
daunelor cominatorii pentru că Legea nr. 554/2004 prevede o procedură specială
de soluționare a autorităților administrative care se derulează după etapa
actuală.
Privind cererea de
chemare în garanție, și ea a fost corect respinsă, întrucât Comisia este
obligată să verifice dispoziția Primarului, fără să justifice un temei de drept
pentru că primăria să poată fi trasă la răspundere civilă.
Față de toate aceste
considerente, inclusiv respingerea acțiunii față de Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților, întrucât emiterea titlului de despăgubire
este conform Legii nr. 247/2005 de competență exclusivă a Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază
că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge
recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca
nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței
nr. 190 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2011.