ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4117/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința Civilă nr. 323 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta C.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești – C.C.C.L.R.A., acțiune având ca obiect repunerea în termen și plângerea formulată împotriva deciziei emisă de pârâtă prin care a fost respinsă cererea reclamantei întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 214/1999, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Legea nr. 173/2006 privind modificarea și completarea O.U.G.

nr. 214/1999, s-a instituit un nou termen pentru depunerea cererilor pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, respectiv un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen împlinit la data de 25 noiembrie 2006. În atare condiții, a apreciat judecătorul fondului, cererea reclamantei, din data de 1 august 2008, a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât soluția pârâtei de respingere a cererii ca tardiv formulată apare ca fiind legală. În ce privește solicitarea reclamantei de repunere în termen, prima instanță a reținut că termenul instituit de O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, este un termen de decădere, respectiv este intervalul de timp în care titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziție imperativă, să-și exercite dreptul în speță, sub sancțiunea stingerii acestuia.

Astfel, a apreciat judecătorul fondului, termenul de decădere nu este susceptibil, de regulă, de suspendare, de întrerupere sau de repunere în termen, fiind incompatibil cu toate aceste instituții, situația de față neîncadrându-se nici în prevederile art. 103 C. proc. civ., text de lege ce vizează termenele procedurale în fața instanței de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.R., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, susținând că deși prima instanță a analizat cererea sa numai sub aspectul tardivității, a procedat la respingerea acesteia ca nefondată. Recurenta a opinat că o atare soluție o dezavantajează, întrucât cererea sa capătă autoritate de lucru judecat și pe fond, astfel încât nu mai poate beneficia de o eventuală repunere în termen.

A mai precizat recurenta că nu a fost în măsură să beneficieze de termenul prevăzut de Legea nr. 173/2006 datorită evenimentelor nefericite pe care le-a traversat în acea perioadă. Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Prin decizia ce a format obiectul acțiunii introductive, pârâta a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantei privind recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă. În soluționarea acțiunii formulate de reclamantă împotriva deciziei emisă de pârâtă, prima instanță a constatat că, într-adevăr, reclamanta a depus cererea pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât soluția de respingere a cererii reclamantei ca tardiv formulată este temeinică și legală.

Recurenta critică soluția primei instanțe în principal sub aspectul respingerii acțiunii sale ca nefondată, opinând că soluția corectă ar fi fost în sensul respingerii pe aspectul tardivității. O atare soluție, precum cea susținută de recurentă, este însă conformă numai în măsura în care însăși acțiunea, cererea de chemare în judecată, este promovată pe rolul instanței de judecată peste termenul imperativ prevăzut de lege în acest sens, caz în care, făcându-se aplicarea art. 103 C. proc. civ., acțiunea urmează a fi respinsă ca tardiv formulată. În speța dedusă judecății, constatând legalitatea deciziei atacate, judecătorul fondului a respins în mod corect acțiunea formulată ca nefondată. Aspectele invocate de recurentă relative la dezavantajele soluției pronunțate nu pot fi primite, nefiind fundamentate juridic.

Înalta Curte apreciază temeinică și soluția primei instanțe asupra cererii de repunere în termen formulată de reclamantă, cerere ce, după cum în mod corect s-a reținut, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 103 C. proc. civ. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a Il-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.R.L. împotriva Sentinței Civile nr. 323 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2009.