ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3848/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3848/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
21 aprilie 2006, la Curtea de Apel București, Ministerul Justiției a declarat
recurs împotriva sentinței civile nr. 455 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând
admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 456 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, întrucât este nelegală și netemeinică.
Astfel, recurentul susține
că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când a reținut că în speță, față de termenul limită de formulare a acțiunii -
31 decembrie 2003, se impune aplicarea dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.
Se susține că, deși O.U.G. nr.
214/1999 nu prevede expres că termenul de 31 decembrie 2003 este un termen de
decădere, sancțiunea decăderii se impune față de însăși data expres prevăzută 31
decembrie 2003, ce are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat
în termenul de decădere. Se mai precizează că O.U.G. nr. 214/1999, care
reprezintă temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, este o lege
specială care reglementează condițiile și procedura ce trebuie urmată pentru
constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fiind de strictă
interpretare și aplicare, derogând de la legea generală care se constituie în
Codul de procedură civilă.
Din actele cauzei, Înalta
Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 455 din 28 februarie
2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu
pârâta Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
S-a reținut de instanța de
fond că cererea depusă de petent la Comisia pentru constatarea calității de luptător
în rezistența anticomunistă, la data de 6 iunie 2005, este formulată în termen
prin aplicarea dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., deși O.U.G. nr. 214/1999,
modificată prin O.G. nr. 64/2002, prevede un termen limită pentru depunerea
unei astfel de cereri, respectiv 31 decembrie 2003.
Așa fiind, instanța de fond
a considerat că petentul a formulat cererea în termen, făcând dovada unor
afecțiuni medicale (tulburări depresive) care au determinat, deci o împrejurare
mai presus de voința sa, pentru a formula acțiunea până la 31 decembrie 2003.
Hotărârea instanței de fond
este nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.
O.U.G. nr. 214/1999 este
legea specială care reglementează condițiile și procedura ce trebuie urmată
pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fiind de
strictă interpretare și aplicare.
Așa fiind, față de
prevederea expresă în legea specială a termenului limită până la care se pot
formula cereri la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența
anticomunistă, în mod categoric nu se poate susține că în cauză se poate face
aplicarea art. 103 C. proc. civ., care ar permite petentului de a face dovada
că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a formula
acțiunea în cauză, respectiv nevroza de care suferea acesta.
Deși legea specială,
respectiv O.U.G. nr. 214/1999, nu conține calificarea termenului ca fiind „de
decădere”, din felul în care este enunțat acesta rezultă cert că este un termen
de decădere.
De altfel, potrivit
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor termene nu
constituie o încălcare a garanțiilor convenționale, ci o limitare justificată
reglementată de stat (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9
decembrie 2004, parag. 2, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22
octombrie 1996 - Culegerea de hotărâri și decizii - IV, vol.18).
Așa fiind, cererea
petentului, de a fi considerat luptător în rezistența anticomunistă, întrucât
în anul III de studii la facultatea de construcții civile, a fost exmatriculat
pe timp de 1 an, pentru declarații nesincere cu privire la situația social
politică a părinților săi, este tardiv formulată la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, la data de 6
iunie 2005, legea prevăzând ca termen limită 31 decembrie 2003.
Urmează, deci, a se admite
recursul, așa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 455 din 28
februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.S., ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2006.