ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3848/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 aprilie 2006, la Curtea de Apel București, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 455 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 456 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, întrucât este nelegală și netemeinică. Astfel, recurentul susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când a reținut că în speță, față de termenul limită de formulare a acțiunii - 31 decembrie 2003, se impune aplicarea dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ. Se susține că, deși O.U.G. nr. 214/1999 nu prevede expres că termenul de 31 decembrie 2003 este un termen de decădere, sancțiunea decăderii se impune față de însăși data expres prevăzută 31 decembrie 2003, ce are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul de decădere. Se mai precizează că O.U.G. nr. 214/1999, care reprezintă temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, este o lege specială care reglementează condițiile și procedura ce trebuie urmată pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fiind de strictă interpretare și aplicare, derogând de la legea generală care se constituie în Codul de procedură civilă.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 455 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. S-a reținut de instanța de fond că cererea depusă de petent la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, la data de 6 iunie 2005, este formulată în termen prin aplicarea dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., deși O.U.G. nr. 214/1999, modificată prin O.G.

nr. 64/2002, prevede un termen limită pentru depunerea unei astfel de cereri, respectiv 31 decembrie 2003. Așa fiind, instanța de fond a considerat că petentul a formulat cererea în termen, făcând dovada unor afecțiuni medicale (tulburări depresive) care au determinat, deci o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a formula acțiunea până la 31 decembrie 2003. Hotărârea instanței de fond este nelegală, astfel încât recursul declarat va fi admis conform art. 312 C. proc. civ. O.U.G. nr. 214/1999 este legea specială care reglementează condițiile și procedura ce trebuie urmată pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fiind de strictă interpretare și aplicare. Așa fiind, față de prevederea expresă în legea specială a termenului limită până la care se pot formula cereri la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în mod categoric nu se poate susține că în cauză se poate face aplicarea art. 103 C. proc.

civ., care ar permite petentului de a face dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a formula acțiunea în cauză, respectiv nevroza de care suferea acesta. Deși legea specială, respectiv O.U.G. nr. 214/1999, nu conține calificarea termenului ca fiind „de decădere”, din felul în care este enunțat acesta rezultă cert că este un termen de decădere. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor termene nu constituie o încălcare a garanțiilor convenționale, ci o limitare justificată reglementată de stat (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 decembrie 2004, parag. 2, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 octombrie 1996 - Culegerea de hotărâri și decizii - IV, vol.18).

Așa fiind, cererea petentului, de a fi considerat luptător în rezistența anticomunistă, întrucât în anul III de studii la facultatea de construcții civile, a fost exmatriculat pe timp de 1 an, pentru declarații nesincere cu privire la situația social politică a părinților săi, este tardiv formulată la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, la data de 6 iunie 2005, legea prevăzând ca termen limită 31 decembrie 2003. Urmează, deci, a se admite recursul, așa cum a fost formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 455 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.S., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.